Îmi place să păstrez tradițiile de sărbători. Sunt câteva chestii pe care le aștept cu nerăbdare în fiecare an. În primul rând, aștept cu sufletul la gură ecografia transvaginală a Maicii Domnului pe care o face CTP la fiecare sărbătoare creștină. Că el nu se poate abține până nu face anamneza completă a tuturor celor implicați în nașterea Domnului. Vreau investigație ca la Recorder, cu toate ramurile acolo, cu poze și radiografii. Cine era Iosif și cu cine și-a tras-o nevastă-sa? Aștept discuțiile elevate despre când și cum s-a născut pruncul, de ce s-a născut el și cine sunt proștii care fac jocurile Rusiei mâncând șorici de Crăciun. Pe urmă aștept cu nerăbdare analizele intelectualilor despre cât e poporul ăsta de infect și troglodit, pentru că insistă să mănânce în general, vrea nivel de trai, viitor pentru copii și alte obiceiuri regresiste, de tristă amintire.
Aștept paralelele obligatorii între obiceiuri și extremism. Pentru că știm cu toții: oricine nu este de acord cu măsurile impuse de guvern face parte dintr-un cult apocaliptic criptofascist. În toate scenariile din capul culților, radicalismul apare mereu din senin. Prin diviziune mitotică sau ceva. Niște proști se plictiseau de bine ce le era, pur și simplu. S-au gândit ei să devină extremiști ca activitate de agrement. Sursa radicalizării nu poate fi niciodată legată de deceniile de corupție, proastă administrare sau bătaie generală de joc. Nici de la creșterea constantă de taxe și impozite, nici de la scăderea nivelului de trai. Nup! Plătește Putin și de data asta. Vă mint popii și vă radicalizează Fecioara Maria. Numai politicienii noștri preferați vă spun adevărul, dar voi insistați să nu credeți. Viața grea nu poate fi de la sarmalageală, de la cleptomanie, lăcomie și sinecurism. Elita nu poate fi niciodată de vină și nici segmentul care o spală la cur cu limba, ca s-o protejeze de consecințele căcatului comis până acum.
Extremiștii apar pentru că nu vor să înțeleagă că ar trebui să rămână săraci și proști în liniște. Să pută mai încolo, ceva mai departe de noi. Și, dacă tot nu pot înțelege, trebuie să le explicăm prin toate mijloacele mediatice, guvernamentale și de forță, că noi suntem ăia buni și ei sunt doar niște proști. Oamenii ar trebui să-și găsească alte hobby-uri decât extremismul. Poate colecționat de viniluri, kendama sau altceva. Nemulțumiții cred că Pământul este plat, nu cred în vaccinuri și trăiesc cu convingerea că le-au băgat extratereștrii cipuri în cap. Nu poate fi de la altceva. E mai puțin important că s-a scumpit coșul zilnic cu 58% sau benzina cu 100%. Ultimii ani trebuie uitați și ignorați cu desăvârșire ca să ne iasă analizele despre extremism. Adică, mă rog… Asigurările obligatorii au crescut cu până la 300%. TVA a urcat la 21%. Facturile la utilități s-au majorat cu 200–300% în ultimii ani și continuăm să acoperim dezastrul liberalizării de la buget. Inflația a fost 13,8% în 2022, 10,5% în 2023, 5,6% în 2024 și 9% în 2025.
Deficitul bugetar a fost 9,2% din PIB în 2020, apoi 7,1%, 6,2%, 5,7% și 8,6% în 2024. Nu ni se spune exact cât este în 2025, dar e glorios, fără îndoială. Impozitele și taxele locale au crescut în medie cu 5,1% în 2023, apoi cu 13,8% în 2024, 10,4% în 2025, iar acum s-a aprobat creșterea lor cu aproximativ 75% începând cu 2026. Puterea de cumpărare a populației a scăzut dramatic din cauza inflației și a exploziei de prețuri. Datoria publică a crescut la 60% din PIB și va mai crește, pentru că singura idee este să ne împrumutăm la dobânzi de camătă. Nivelul de trai este în picaj liber din cauza poverii fiscale și a politicilor dezastruoase. Într-un final, s-au anulat și alegerile fără dovezi. Așteptăm dovezile în 3–5 ani, cum ne-a informat corect domnul președinte. Probabil că vor veni la finalul celui de-al doilea mandat, ca o pură coincidență.
S-a redus forțat numărul de asigurați cu aproape un milion de persoane și s-a îngrădit suplimentar accesul la servicii de sănătate pentru restul. Pachetul de beneficii gratuite s-a redus aproape în fiecare an, afectând direct prevenția bolilor și accesul bolnavilor la tratament. De ani de zile se procedează la dezmembrarea sistematică a măsurilor de protecție socială. La înstrăinarea sau sabotarea metodică a ultimelor resurse strategice. S-au tăiat pensii și salarii. S-au tăiat sporuri și ajutoare pentru copii. S-au tăiat și se mai taie din 2026 de la sprijinul persoanelor cu handicap. S-a decimat învățământul. Au crescut dobânzile. S-a organizat un haos național în sectorul de energie, apoi în cel de apă potabilă. Trebuia să rimeze cu haosul din agricultură și rețeaua națională de transporturi, la care se lucrează din greu de multă vreme. S-a dat liber la mafii și monopoluri în toate sectoarele strategice, de la apărare la energie și agricultură. Se deindustrializează și se fură pe față, sub pretextul ecologiei. Dar dacă nu erau extremiștii, toate mergeau strună.
Se exportă profit mai repede și mai ușor ca niciodată. Se dereglementează discret și fatal. Companiile de stat sunt îngropate cu bună știință de oameni controlați de grupuri de influență. Se sifonează capital sub pretextul războiului, pentru că pretextul pandemiei s-a cam fumat. Se aruncă toate pierderile în cârca populației. Politicienii dau din umeri, deznădăjduiți, confuzi, amețiți. Se duc să-și ia ordinele direct din străinătate, pentru că nu știu nici ce să mai spună de capul lor. Toți își doresc cu ardoare să-și păstreze privilegiile, dar să nu fie la putere. Să fie stăpâni, dar nu și responsabili. În acest scop au conectat ONG-urile și presa la bugetul de stat. Au asmuțit trompetele, sifoanele de serviciu și câinii propagandei ca să dea vina pe popor, din banii poporului. Să controleze narativul prin orice mijloace. Să sperăm că ne salvează Tudor Chirilă și Delia Matache la discuțiile cu Bolojan, că în ei ne mai ședea speranța.
Într-un fel, poporul ăsta își merită din plin toți metri cubi de pișat pe care îi primește anual de la elită. Își merită clasa conducătoare, influensării semianalfabeți, intelectualii fără spinare, protipendada hâtră și lacomă. Vectorii societății civile și susținătorii lor sfertodocți sunt victime de profesie care te sugrumă de frică să nu le plesnești pula violatorului de la gură. E cea mai grotescă formă de sindrom Stockholm care s-a manifestat vreodată. Victimele își doresc să fie abuzate și luptă pentru asta. Nu știu altceva. Nici nu concep cum ar putea fi viața dacă n-ar fi slugi abuzabile. Care ar mai fi rostul și menirea lor în viață dacă cineva nu le-ar hărtăni găurile și nu s-ar pișa pe ele sub diferite pretexte? Ce s-ar face atunci? Pentru masa asta de manevră, democrația este o chestie abstractă, alterabilă și negociabilă de la o zi la alta. Este ca o invenție de marketing care sună excelent, dar are un impact metabolic neglijabil. Cum e uleiul esențial cu aloe vera sau extractul de omega-perle. Ceva ce sună bine, dar nu face nimic. Se poate trăi și fără, dacă o cer interesele.
Masa asta amorfă își trăiește în sfârșit tranziția de la popor la simplă adunătură. Își rage ultima gâlgâială civică pe patul de moarte, în timp ce rudele se ceartă deja pe moștenire. N-au reușit otomanii, n-au reușit naziștii și comuniștii, dar acum se poate. Pentru 20% reducere la iPhone 17 și-o sută de coco în plus la salariu se poate orice. Pasta asta tremurândă este preocupată obsesiv de superficial, de griji mărunte și daraveri de clopotniță. Nu suportă să se mai descrie ca popor. A fost condiționată pavlovian să-și renege vizibil orice impuls de identitate. Își urăște propriile delimitări naționale. Te scuipă dacă îi amintești de România în orice altă formă decât ca simplă regiune geografică. România este caracterizată strict prin patru anotimpuri care, întâmplător, amintesc de moarte, pentru că nu poate exista discuție despre vreme care să nu includă apocalipsa climatică. Atât este România pentru ea. O regiune alcătuită din intravilan și extravilan. O zonă unde se mai poate construi un mall și-o spălătorie auto.
Pentru pasta asta tradițiile sunt retrograde, cultura e de porc, bisericile sunt urâte, natura e mobilier și oamenii sunt de rahat. Trebuie să vină cineva să ne ia totul înainte să apucăm noi să stricăm ce a rămas. E singurul spirit românesc permisibil în 2025. Masa asta fără identitate preferă să fie descrisă ca fiind orice altceva: o înghesuială de locatari, o mișcare de bună credință, o adunătură de clienți sau niște abonați cu drepturi limitate. Ceilalți sunt doar nebuni, slugi ai agenturilor ostile sau deplorabili. Se rezumă toată complexitatea unei națiuni la o discuție de desen animat, o gâlceavă penibilă între suveraniști versus federaliști. Masa asta tânjește după statutul de pașalâc. Preferă să se identifice cu orice altă națiune, să aparțină unei provincii somnoroase asimilate de un imperiu obez sau altul. Caută să se ascundă mereu la câte un subraț. Visează la un statut marginal și nu se poate descrie niciodată în termeni care să nu zugrăvească mascat neputința. Micimea.
Produsul ăsta verde va înțelege ce i se întâmplă doar când țara va fi în flăcări. Abia când nu va mai avea nimic, când totul va fi pustiit material, financiar, cultural, moral și sufletește. Un pârlog ostil și depopulat care nu mai poate servi niciunui interes. Până atunci e distracție. Hlizeală. Nemulțumiții sunt doar extremiști și nebuni. Niște troglodiți fără dinți în gură, pentru care avem mereu un răspuns corect și categoric: ”Cine nu vrea să moară de foame să fie alungat în Rusia, ca să moară de foame acolo! Nu-ți convine? Pleacă în Rusia! Suge-o la Putin! Ha-ha!!!”. Deși nu mai ducem lipsă de troli deghizați în vectori, încă mai căutăm voluntari care să se ofere drept călăuze pe toboganul de la ghena istoriei. Trolling-ul politic e soluția perfectă pentru orice. Răspunsul final care închide toate conversațiile. Așadar, căutăm lăutari care să cânte ”Nu-ți convine? Marș!” la priveghiul ăsta național.
În rest, totul e ”pă relaxare”. Circul încă mai merge. Mai sunt sarmale… E bine! Mâine-poimâine împodobim bradul, mai mâncăm un caltaboș, o banană, un blug… și uităm. Redescoperim două decenii mai târziu că justiția era coruptă sau că apa era importantă. Mai puțin în segmentul de timp când erau preferații noștri la putere, că atunci nu era corupție. Doar acum este, când nu e corupția noastră. Oricum, corupții noștri sunt mai buni decât corupții lor. Toate sunt în grafic, pe făgașul normal. Crăciun Fericit!
Autor: Dan Pavel