Mă irită termenul ”Război Hibrid”. Este o etichetă imbecilă de marketing geopolitic. Nu dovedește decât prostia și incultura crasă a celor care halesc termenii ăștia pe nemestecate. Analiștii confundă evoluția tehnologică cu evoluția conceptuală, dar nu mă miră apucătura asta la intelectualitatea românească. Conceptele nu s-au schimbat niciodată. Toate războaiele din istorie au fost ”hibride”. Au fost totale, purtate prin orice mijloace. Nu s-au bazat strict pe dat cu sabia sau aruncat cu sulița, ci pe activități subversive, pe misiuni clandestine, pe măsuri economice punitive, pe blocade, propagandă de stat, trădare, manipulare politică și dezinformare.
Nu există război ne-hibrid. Că vorbim de Egiptul Antic, de Campaniile Imperiului Roman sau de Invaziile Mongole, fiecare putere a procedat la destabilizarea prin toate mijloacele posibile a puterilor adverse: Prin încurajarea corupției locale, infiltrarea de agenți în poziții cheie, spionaj, contrainformații, intimidare, sabotaj agricol și industrial, campanii de manipulare a localnicilor etcetera. Faptul că, astăzi, astfel de operațiuni se fac și prin metode digitale nu schimbă conceptul sau realitatea războiului. Războiul Rece a fost prin excelență un ”război hibrid” în care s-a luptat predominant informațional, cultural și economic. Conflictul armat s-a rezumat la războaie mici, prin interpuși, sau la campanii clandestine. În ultimă instanță conflictul a fost pierdut din cauze economice și culturale, nu din pricina efectivelor militare.
Cea mai importantă parte a unui război nu este campania militară, ci tocmai partea ”hibridă” – celelalte campanii care se derulează pe lângă, în special ofensiva economică și campania de spionaj. Sovieticii au sacrificat cel mai mult și au câștigat cel de-al doilea război mondial, dar n-ar fi putut-o face fără infuzia masivă de capital occidental și fără susținerea logistică venită de la SUA. Efortul uluitor de tehnologizare, industrializare și înarmare împotriva naziștilor a fost susținut de Vest. Armele nu cresc pe câmp, iar industria de apărare nu se poate construi de la o lună la alta. Ofensiva împotriva lui Hitler nu putea fi susținută fără propagandă masivă sau fără organe de control politic și social. Rușii n-ar fi putut mobiliza puhoaiele necesare pentru a respinge invazia. Americanii n-ar fi avut bugetul pentru victorie fără o campanie masivă de propagandă care să susțină măsurile financiare și vânzarea de titluri de stat, așa-zisele obligațiuni de război. Victoria împotriva Germaniei naziste nu s-ar fi putut făptui fără sutele de operațiuni clandestine ale aliaților, fără coruperea și expatrierea unor oameni de știință sau a unor lideri importanți din serviciile germane. Nu s-ar fi putut făptui fără spargerea codurilor Enigma, fără spionajul de la firul ierbii care identifica ținte pentru campaniile de bombardament. Unele bătălii au fost câștigate de oameni care n-au tras niciun foc pe câmpul de luptă. Au fost cârtițe, diplomați, funcționari, comisari politici, agenți, cercetători sau editori.
Toate războaiele au avut guriști de serviciu, vedete compromise, idioți utili și vânzători de minciuni. Au avut campanii masive de dezinformare: Tokyo Rose, Axis Sally, Lord Haw-Haw, Rita Zucca, Hanoi Hannah, Radio Europa Liberă, Seul City Sue etc.. Amestecau toată ziua știri reale cu minciuni și dezinformări grosolane pentru a-și dezechilibra adversarii. În presa de atunci apăreau exact aceleași minciuni ca și în ziua de azi. Nu găsești un moment în istorie în care să nu fi existat un narativ oficial, o propagandă de stat și un interes ascuns promovat prin metode clandestine. Nu există un război cinstit, un conflict ”umanist” purtat cu onoare. Nu există onoare în teatrul sângeros al războiului. Nu există conflict fără sadism sau fără crime de război. Nici măcar samuraii jurați să respecte Bushido nu se purtau onorabil. Mințeau și își trădau lorzii frecvent, sponsorizau asasinate, băteau palma cu dușmanii, făceau campanii de sabotaj economic asupra propriilor domenii, d-apoi asupra adversarilor. Tot ce știm noi despre războaie este învățat dintr-o propagandă sau alta. Dintr-o manipulare care are ca scop perpetuarea unor interese.
Activitățile astea hibride există de când lumea. De la primul primitiv care s-a gândit să-i dea colegului de trib o bâtă în cap ca să-i rămână lui femeia aia fertilă. L-a ademenit să meargă împreună la vânătoare sub pretextul cooperării și i-a crăpat capul când nu era atent. Câteva mii de ani mai târziu, zămislia lui urma să arunce cu cadavre pline de ciumă peste ziduri, ca să cucerească cetatea mai ușor. Otrăvea pârâul în amonte ca să rămână castelul fără apă potabilă. Războiul hibrid a existat dintotdeauna. Dinaintea expedițiilor punitive ale lui Sneferu, cu 2500 de ani înaintea lui Hristos. Exista pe vremea când se practicau blocadele navale și presiunile politice pentru controlul comerțului fenician cu lemn de cedru. Exista pe vremea războiului troian, prin măsurile clandestine folosite pentru controlul strâmtorilor Dardanele. Împărații din antichitate gravau propaganda pe pereți și pe statui. Umpleau imperiile cu imagini de la execuții pentru a descuraja revoltele. Zugrăveau o prosperitate inexistentă pentru a intimida dușmanii. Scoteau armatele pe străzi pentru a înspăimânta populația. Poleiau holera și lepra cu aur ca să dea frumos. Clădeau rețele de informații care împânzeau continente. Mituiau, asasinau, sabotau, terorizau… Foloseau dezinformarea și intimidarea zilnic. Cu ce e mai hibrid războiul din ziua de azi decât era acum cincizeci sau cinci mii de ani? Termenul de ”război hibrid” e pentru guguștiuci care își iau strategiile militare din Call of Duty.
Autor: Dan Pavel