Lecție de trivia pentru tefeliști. Dacă tot încercați să trăiți din bugetul serviciilor, spălat prin ONG-uri, e păcat să cheltuiți banii aiurea spunând prostii. Trebuie un minim de documentare ca să vă meritați ”donațiile”. Când acuzați pe cineva că ar fi spion, ar fi bine să aveți minime cunoștințe despre servicii. Să cunoașteți măcar competențele instituțiilor respective. Deci, toată protipendada ochii la mine! Pe loc repaus! Principalele servicii ale federației ruse s-au reorganizat în felul următor:
– FSB este Serviciul Federal de Securitate. Echivalentul român al instituției este SRI, iar echivalentul american ar fi DHS plus o parte din atribuțiile FBI. Se ocupă cu activități de spionaj și contraspionaj intern, din sectorul civil. Organizează acțiuni polițienești, sociale și economice de menținere a securității statului, activități anti-terorism și contra-insurgență, culegerea de informații și diseminarea de contrainformații pe teritoriul federației. FSB mai este responsabil și pentru monitorizare, manipulare mediatică, menținerea relațiilor de afaceri cu companiile autohtone, recrutarea și finanțarea agenților de influență internă din cadrul federației și a zonei sale de influență. Se ocupă cu asasinate, răpiri, șantaje, compromiteri sau acțiuni de sabotaj la obiective civile de pe teritoriul federației. Directorul FSB este membru permanent în Consiliul de Securitate al Federației Ruse (echivalentul CSAT).
Actualul director este Alexander Vasilievici Bortnikov, prieten din tinerețe cu Putin și angajat KBG din anii 70. Bortnikov e ultranaționalist, suveranist rus și un om complet paranoic. Comparativ cu Bortnikov, Putin e de-a dreptul moderat, iar Medvedev e culmea progresismului. Bortnikov este și un carierist sadea. Uneori, grija față de ciolan îl face cam ezitant și lipsit de viziune, dar este suficient de inteligent și are mult sânge pe mâini. Oamenii uită că există o diferență fundamentală între birocrații care urcă pe scaune prin alegeri sau manevre politice și cei din cabinetul lui Putin. Cabinetul de la Kremlin este alcătuit din profesioniști, oameni de acțiune și ”de teren” care au ucis pe bune, cu mâinile lor. Au plecat de jos, din divizii care fix cu asta se ocupau – dispărut oameni. Pentru ăștia mirosul de sânge nu e o noțiune teoretică. Nu pot fi subestimați ca politicienii cu opt clase de pe la noi, care n-au ținut pistolul în mână în viața lor.
– SVR este Serviciu de Informații Externe al Federației Ruse. Echivalentul român este SIE, iar cel american ar fi CIA. Se ocupă cu activități de spionaj civil, culegere de informații și activități de contrainformații în afara federației. SVR este responsabil pentru recrutarea și finanțarea agenților de influență străini, înființarea de ONG-uri și companii străine, sponsorizarea de mișcări politice și ideologice, ferme digitale, operațiuni civile de atac informatic și manipulare mediatică externă. SVR se ocupă cu asasinate, răpiri, compromiteri în afara federației și acțiuni de sabotaj la obiective civile de pe teritorii străine. De exemplu, ăștia sunt progresismul ecologic european care folosește Gazprom-ului. Sunt ONG-iștii care dau în judecată și blochează în tribunale toate proiectele ce ar putea asigura independența energetică a unor națiuni care se văd obligate să stea mufate la conductele rușilor. Altfel ar fi obligate să cumpere combustibili de trei ori mai scumpi de la americani. Directorul SVR este membru permanent în Consiliul de Securitate al Federației Ruse.
Actualul director este Serghei Ievghenevici Narâșkin, fost coleg cu Vladimir Putin la Școala Superioară KGB și fost șef de secție în cadrul ambasadei ruse de la Bruxelles. Narâșkin e Școala Franceză, șahist, pretins intelectual, ideolog cu pedigree, poliglot mascat la fel ca și Putin, hiper-inteligent. A fost komsomolist pătimaș în tinerețe și a devenit suveranist fanatic la bătrânețe. E genul de Robespierre pe care nu îndrăznește să-l conteste niciun revoluționar pentru că are dosare despre toată revoluția. Are recensământul scheletelor din orice șifonier. E patron de trust media, vicepreședinte Rosneft, prieten bun și coleg de facultate KGB cu Tokarev, președintele companiei Transneft. E băgat în mafia fosililor până în gât – Don Gigacaloria. Unde întorci capul dai de umbra lui. E un absolvent de facultate KGB, cu 28 de ani de muncă pe teren, care a dat de lux la bătrânețe. Nu-l mai mișcă nimeni din scaun și, dacă pleacă, pleacă în portbagaj direct la pădure. Ăsta nu mai are cale de întors. Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că de el se teme Putin cel mai tare.
– FSO este Serviciul Federal de Protecție și Gardă. Echivalentul român ar fi SPP. iar echivalentul american ar fi Secret Service. Cu toate astea, FSO are atribuții mult mai largi decât instituțiile noastre, cum ar fi monitorizarea, percheziția și arestarea fără mandat a celor ce pun în pericol siguranța fizică sau informațională a biroului executiv. În mod normal serviciul se ocupă cu protecția aleșilor, a diplomaților, a invitaților oficiali și a personalului de rang înalt din cadrul aparatului de stat. De asemenea se ocupă de paza obiectivelor civile de importanță strategică, instituții, vile de protocol etc.. Din această instituție face parte și SBP – Serviciul Prezidențial de Securitate – care se ocupă de siguranța personală a președintelui și a familiei extinse. Tot această instituție administrează ”valiza nucleară” și buncărul prezidențial. Directorul FSO nu este membru permanent în Consiliul de Securitate, dar răspunde oricând la solicitarea președintelui.
Directorul FSO este generalul Dimitri Viktorovici Kochnev, loialist sadea și beneficiar al unei averi confiscate de la oligarhi și dăruite soției lui. El e sărac și cinstit, săracul. Avem și noi d-ăștia. După o carieră misterioasă în care se vehiculează că ar fi activat în cadrul Directoratului 9 KGB, se spune că Kochnev ar fi lucrat în Departamentul de Luptă Împotriva Crimei Organizate. Asta în anii de glorie ai oligarhiei, 1993 – 2002. Nu se știe exact. A apărut într-o zi la sânul lui Ievgheni Murov, un general și director FSO extrem de popular, pe care ceilalți directori nu-l lăsau să se pensioneze deoarece avea un efect liniștitor asupra lui Putin. Volodea îl simpatiza pe Murov pentru că, în afară de faptul că avea o memorie de elefant, era o brută cinstită care nu se temea să spună lucrurilor pe nume. Nu căuta să profite pe la spatele lui. Murov tot voia să se pensioneze, dar a fost lăsat să plece la pescuit abia când a reușit să pregătească un succesor la fel ca el – un ciobănesc caucazian negru în cerul gurii, alături de care Volodea să poată dormi liniștit. Apoi l-au făcut băieții președinte onorific în compania națională de petrol ca să-i meargă salariul toată viața.
– GRU este Directoratul de Inteligență al Statului Major al Forțelor Armate. Echivalentul român ar fi DGIA – Direcția Generală de Informații a Apărării. GRU nu are treabă cu spionajul civil, cu politica sau cu televiziunile. Nu are atribuții decât în spații de interes militar, în zone de conflict și pe teritorii în care Rusia are o prezență militară. GRU se ocupă de culegerea și analiza de informații cu caracter militar, acte de sabotaj, insurgență, atacuri asimetrice la adresa obiectivelor inamice, atacuri cibernetice, interceptări și bruiaj de comunicații cu caracter militar. Tot ei se ocupă cu misiuni de salvare din zone ostile, cu extracția de prizonieri sau infiltrarea de agenți în teatrele de operațiuni și cu asasinarea comandanților inamici. De exemplu, dacă vrei să fotografiezi propulsorul unui nou submarin Virginia Class, poți apela la GRU. Ăștia sunt băieții care trimit trupele speciale să infiltreze noaptea un șantierul naval. În schimb, dacă vrei să obții planurile propulsorului direct de la inginerul american, amanta inginerului va fi o animatoare de la clubul SVR. Dacă inginerul naval se află în vizită la Moscova, domnișoara care se îndrăgostește brusc de el va fi angajata unei agenții de turism FSB. În ultimele două cazuri GRU are rol consultativ, nu operativ. Asta ca să știi ce să furi de la inginer.
Directorul GRU este amiralul Igor Olegovici Kostiunov și este membru permanent în Consiliul de Securitate. Kostiunov este un naționalist fanatic, e un apevist plin de decorații luate pe bune. Este patriotard și militant pentru măsuri extreme. A fost pus pe toate listele negre din UE și SUA pentru organizarea mai multor operațiuni clandestine menite să destabilizeze Ucraina și nu numai. Era el persona non grata de dinainte, Ucraina a fost doar cireașa de pe colivă. Se pare că atât el, cât și ministrul apărării Serghei Șoigu, au fost victimele unei tentative de otrăvire în preajma negocierilor eșuate din martie-aprilie 2022. Nu se știe ce democrație le-au pus serviciile în marmeladă pe la Stambul, dar amândoi au arătat cumplit multă vreme. Putin s-a văzut obligat să difuzeze ședința de securitate din 24 aprilie ca să arate poporului că nu sunt morți. Kostiunov e mult mai militant decât Șoigu. Cei doi nu se înțeleg și s-au criticat de-a lungul timpului. Pentru Șoigu, Kostiunov e un boșorog rigid și dus cu pluta, iar pentru Kostiunov, Șoigu e un țărănoi prea moale.
– GUSP este Directoratul pentru Proiecte Speciale al Președintelui și nu are echivalent în România. Este o instituție struțo-cămilă, o combinație între agenție de gestiune a personalului, de logistică administrativă, dar și organ de mobilizare. Teoretic instituția este un fel de Resurse Umane și Materiale în caz de război. Se ocupă cu mobilizarea, cu achizițiile, pregătirea logistică și profesională a personalului în caz de invazie. Este o instituție creată din paranoia de a nu repeta degringolada administrativă care s-a produs la începutul Operațiunii Barbarossa, atunci când rușii nu erau pregătiți pentru invazia nazistă. Ea funcționează pe ideea că, dacă invadează NATO vreodată, instituția poate livra cantități mari de personal deja pregătit minimal pentru front. E un fel de agenție de recrutare, cu comisari politici pentru secolul 21. Are și o latură de ”Proiecte Speciale” care nu știu ce face.
Această instituție este motivul pentru care majoritatea analiștilor NATO nu pot da cifre exacte cu privire la numărul de militari pe care îi are Rusia la dispoziție. În cazul declanșării unui conflict de anvergură, personalul poate crește în 48 de ore de la 1,5 milioane de militari activi și 2 milioane de rezerviști, la 10? milioane de fraieri deja pre-recrutați și pre-incorporați. Habar n-am. Instituția îi are deja pe liste și are și ranițele pregătite pentru ei. Apasă butonul și doar îi trage din civilie cu arcanul. Directorul GUSP este Alexander Leonidovici Lineț, membru permanent în Consiliul de Securitate. Acesta răspunde direct președintelui. Despre el nu se știe mare lucru. E omul fantomă. Apare pe listele cu sancțiuni și într-un studiu extrem de fușerit al Institutului de Înalte Studii Internaționale și Dezvoltare de la Geneva (”Deepening Understanding of Russia Security Sector: Dynamics of Formal and Informal Structures in the Putin Era”, 7 July 2023). Recomand lectura, dacă n-aveți ce citi, dar e cam arici-pogonici. De genul… ”studii de securitate globală pentru influensări cu analfabetism funcțional”.
Tot GUSP se ocupă de programe educaționale inter-disciplinare cum ar fi: familiarizarea elevilor și a studenților de ambele sexe cu echipamentul militar, reorientarea profesională a șomerilor către domenii strategice, competiții școlare de tir și orientare cartografică, evenimente de promovare și concursuri de pregătire a civililor pentru integrare rapidă în structuri militare. Agenția organizează evenimente și acțiuni civile de pregătire pentru situații de urgență, măsuri de prim ajutor și tehnici de salvare, evacuări, strategii de mobilizare civilă și organizarea de brigăzi voluntare în puncte prestabilite. Am senzația că puștimea din Rusia are ceva mai puține dileme de identitate și ceva mai multe cunoștințe despre asamblarea corectă a unui pistol automat. Poate n-ar fi rău să-i ținem și pe-ai noștri în frig, o săptămână pe an, ca să învețe măcar cum se schimbă o roată fără tutorial de zece minute pe Youtube. Măcar cum se găsește o locație când a picat rețeaua de telefonie.
Nu neapărat în caz de război sau ceva, dar e suficient un cutremur de șapte grade și România ar fi dărâmată. E bine ca puștimea să se poată descurca de capul ei câteva zile, în caz că pică blocurile peste părinți cât e ea la școală. Că inspectoratele noastre de urgență știu să dea avertismente de promoroacă și să țipuie cu sirenele de bombardament în creierii dimineții. Dar nu s-ar duce prin școli să facă cursuri de prim ajutor, măsuri de resuscitare sau de supraviețuire în caz de dezastru. Aparent, copiii sunt prea sensibili pentru a învăța cum să facă un masaj cardiac, să oprească o hemoragie sau să imobilizeze o fractură, dar nu-s suficient de sensibili pentru pornografia mascată de pe social media. Măcar să le spună unde să fugă, cum fac rușii: ”În caz de halimai, copiii din școlile 1, 2 și 3 fug în perimetrul X, unde unitatea militară Y îi va prelua și evacua spre locația Z. Supraviețuitorii sunt rugați să-și recupereze odraslele din locația Z. Restul fraierilor la oaste!”.
Teoretic, serviciile secrete sunt la dispoziția președintelui Federației Ruse, în calitate de lider și comandant suprem al armatei. Acestea răspund în fața a două comisii de supraveghere: Comitetului Federal pentru Securitate și Apărare și Comitetul pentru Securitate și Anti-Corupție al Dumei de Stat. Practic, și la ei e tot cuțităreală de cartier. Când zic ăștia că Putin trebuie înlocuit, eu stau și mă gândesc cine ar fi următorul, că toți sunt mai răi decât el. Ba chiar Prigojin, alături de elementele extremiste din FSB și GRU au urlat doi ani că Șoigu și Kostiunov sunt prea domoi cu invazia. Că cică ar trebui să fie împușcați pentru neglijență criminală. Dacă ăștia sunt prea potoliți pentru gusturile lor, cine dracu ar fi mai vârtos? Satana? Thanos? I-a potolit Volodea abia când l-a pensionat aviatic pe Prigojin și au înțeles băieții cât o să-i coste avântul patriotic.
Mă rog, cam atât despre peisajul serviciilor rusești. Așadar, când acuzați pe cineva că este agent GRU, gândiți-vă dacă are față de scafandru la trupe speciale sau parașutist care sare noaptea în spatele liniilor inamice. Învățați să faceți diferența între servicii. Dacă-s tefeliști de-ăștia din ”societatea civilă”, care se plâng că nu le-a decontat Kamala hamburgerii la Washington, ăștia sunt cel mai probabil de la SVR, nu de la GRU. Că tot ei sunt cei care apărau europenismul Angelei Merkel când închidea centrale prin Europa ca să acopere cererea cu gaze rusești. De la CIA n-au cum să fie pentru că-s prea proști pentru cârtițe duble. Sunt doar idioți folositori. Atâta doar că nu folosesc cui cred ei că folosesc.
Cu respect,