Știi cum e… Pe vremuri, când îți venea ideea să fuți o vacă pe câmp, aveai o voce în spatele creierului care îți spunea că e o idee proastă. Conștiința te avertiza că s-ar putea să ai o problemă mentală gravă. De-acolo aveai două căi de urmat: puteai să te cerți cu conștiința și să câștigi sau să pierzi. Că futeai sau nu vaca aia, era mai puțin important. în subconștient știai că e greșit, că ești atins la cap. Ceea ce voiai să faci era rușinos, iar asta te forța să te ascunzi de societate și să-ți controlezi comportamentul. Era o formă naturală de selecție și auto-excludere.
În ziua de azi nu mai e așa. Regulile s-au schimbat odată cu tehnologia. Dacă îți vine să fuți o vacă, poți să intri pe net, unde vei găsi sute de mii de greșiți la cap, la fel ca tine. Vei primi încurajări despre cât este de normal și de natural să fuți vaci. Vei găsi sfaturi și sugestii din partea comunității: ce rase de vaci sunt mai strâmte, mai bulănoase sau cine știe care or fi criteriile pe care se aleg ursitele copitate. Ba mai mult, comunitatea de păliți în freză va avea cu siguranță și o secțiune de activism care vrea să oprească discriminarea împotriva iubitorilor de bovine. Acțiunea în sine va fi zugrăvită ca un act de rebeliune politică, ceva aproape artistic, romantic și misterios. O formă de răzvrătire intimă împotriva unor norme culturale prăfuite prin care noi, ceilalți, suntem îngrădiți să futem doar oameni.
La început, suferinzii se vor considera victime ale discriminării: niște persoane absolut normale, doar că neapreciate și neînțelese de o societate ticăloasă. Vor inventa termeni noi care să descrie mai voalat acțiunea de a penetra vitele pe câmp, în ideea că apucătura va deveni mai acceptabilă dacă o traduc în termeni civilizați. În timp, prin natura compulsivă a obsesiei, discursul ăsta repetitiv capătă tracțiune. Devine mainstream. Bolnavii capătă influență și atrag mai mulți bolnavi în jurul lor. Minciuna devine adevăr, iar termenul voalat înlocuiește parșiv realitatea din spatele bestialității.
Mai întâi infernul devine banal, mai apoi sublim. Sminteala se răspândește ca o ciupercă parazită peste ecosistemul mental al societății. Toți atinșii la cap din ziua de azi au comunități de susținere care le validează orice patologie. Sunt încurajați activ să creadă că boala lor este de fapt un fel de sănătate alternativă pe care doar o societate extremistă și încuiată nu o poate înțelege. Întotdeauna găsești un grup reconfortant în umbra căruia poți să-ți ascunzi nemernicia. Regula e valabilă în orice domeniu, de la social la politic și cultural: de la Mercosur, Fâșia Gaza, Ucraina, Venezuela, la OnlyFans. Atunci când comunitatea de păliți în freză devine suficient de puternică, sănătatea alternativă poate fi împinsă cu forța peste restul ”bolnavilor” care nu apreciază apucăturile tale. Boala ta devine normă și orice comportament aberant devine standard. Smintiții devin societatea și impun noi reguli.
De exemplu, este mult mai ușor să-ți deghizezi fascismul în ”liberalism alternativ” decât să recunoști că ești o libarcă smintită care se agață de privilegii nemeritate. Sub această mască, îți poți justifica satisfacția meschină de a pedepsi săracii, copiii, bolnavii sau minoritățile – oameni care, în viziunea ta smintită, nu merită să existe. Poți delimita societatea cu garduri financiare și culturale de sârmă ghimpată. Poți folosi invective și aluzii rasiale fără probleme, sub perdeaua ”binelui societății”. Poți promova cenzura, autoritarismul, violența instituțională, epurarea pe criterii de etnie sau clasă socială. Poți avorta tot ce nu-ți convine dintr-o societate și nici măcar nu-ți trebuie lagăre de exterminare, ci o simplă chiuretă economică. E mai simplu să-ți toaletezi fascismul împingându-i la periferie pe cei care nu gândesc ca tine, invalidându-le problemele prin diagnosticarea lor cu patologii sociale inventate sau prin mecanisme economice mai devastatoare decât armele nucleare. Până la urmă, e imposibil ca lumea să fie altfel decât vrei tu; iar dacă este, înseamnă că este bolnavă și doar tu ești cel sănătos.
Că vrei să fii acceptat după ce fuți o vacă sau vrei să transformi societatea după chipul și asemănarea ta, nu contează. Sunt patologii similare, la fel de nedemne și deplorabile. Nu mă interesează că patologia aia are sute de mii sau milioane de susținători. Până la urmă, orice om poate avea o sminteală, dar dacă crezi că tu nu ai niciun defect, ești cel mai periculos smintit dintre toți. Vrei să impui propria sminteală celor din jur și să-i convingi că e sănătate curată. Cred că, la nivel subconștient, vrei să te despovărezi de secretul smintelii tale. Ceea ce presupun că este natural pentru orice bolnav mintal care suferă de narcisism și complex mesianic.
Mi-ar plăcea doar să nu ne mai prefacem. Când prind pe cineva cu pula într-o vacă, aș prefera să nu-mi fie jignită inteligența prin aceleași metode obositoare. Întâi, toată presa îmi spune că n-am văzut bine ce văzusem de fapt. Apoi, vine automat schimbul doi de jurnaliști și părerologi care insistă că am înțeles eu greșit ce văzusem. După care rămâne pe seama influensărilor să mă convingă că nu-i chiar așa de rău ce văzusem. Doi-trei ani mai târziu, toată lumea vorbește ca și cum așa era normal de la bun început, iar vacile au fost futute dintotdeauna. Ba mai mult, le și place. Era și păcat să rămână vacile fără dragoste.
Cu timpul, sminteala se normalizează de așa natură încât ajungem să discutăm în contradictoriu cu specialiștii în lubrifierea vacilor, despre cele mai eficiente metode de penetrare. Nu-și mai amintește nimeni nici măcar să revină la problema fundamentală: dacă era bine să futem vacile sau nu. Și chiar dacă, în principiu, am putea cădea de acord că nu e neapărat ok să futem vaci, nu ne mai putem înțelege asupra metodelor de abstinență, care ne-ar putea dovedi drept extremiști. Am putea încerca să nu le mai futem, dar am tulbura normalitatea la care s-a muncit atâția ani.
Autor: Dan Pavel