Îmi place mult cum îmi limitează Facebook vizibilitatea periodic doar ca să dau bani pe articole și pe ecusonul ”Verificat”: ”Nu vrei să-ți optimizezi reach-ul? Folosește opțiunea Facebook Profesional! Dă-ne bani pe articol ca să-ți ridicăm vizibilitatea! Abonează-te!”. Optimiza-mi-ați kareach-ul cu foamea voastră de bani cu tot! Dacă voiam să-mi monitorizez cititorii, să trăiesc cu paranoia că nu fac trafic și să umblu toată ziua cu SEO, mă angajam influencer. Îmi făceam blog de rețete culinare și armament strategic, cum se poartă acum. Mai bagi una despre cocovan la cuptor, mai una despre dronele rusești sau apocalipsa nucleară… Ceva să placă la toată lumea. Scriam articole de-alea în care vindeam săpun la paragraful doi și militarism mascat în restul paragrafelor, în calitatea mea de fost coafez, filolog-descărcător sau patiser jurnalistic devenit peste noapte expert în geopolitică. Mă făceam factcecăr. Identificam rusofili, făceam promovare la mafia imobiliară și zgâriam la ușa ambasadei ca să-mi dea și mie o prăjiturică de ziua națională. Chicoteam și mă guduram ca o fată mare în interviuri cu diplomați străini, în care puneam mereu numai întrebări tăioase de genul: ”Știm că situația din Gaza este foarte gravă, deci ce vă place cel mai mult la România? Sarmalele sau cozonacul? Aoleo, micii? Nici n-aș fi crezut. Bine ați venit pe la noi!”.
Nu-mi trebuie ”reach”, frate! Ziua în care voi da eu primii bani pe abonament sau pentru a sălta vizibilitatea va fi ziua în care nevastă-mea mă va interna la balamuc, cu bavețică pe piept ca să nu dau supica pe mine. Am eu față de prostan ca să plătesc articolele? Așa ajungi ca necunoscuții ăia de îmi apar de nicăieri prin Feed. Nu îi cunoști, nu te-ai abonat la ei niciodată, nu le-ai dat în viața ta un like, dar ei apar brusc la Sponsored – neica una… madam Cutăreasca… tanti Nimenea care are 200 de prieteni, maxim 90 de like-uri la postare, dar a plătit ca proasta 100 de lei pentru reacții artificiale. Se crede o viitoare antrenoare de influencing și face laivuri pentru șaișpe proaste: ”Bună dimineața la cafeluță, dragele mele! Astăzi mă duc la serviciu!” – Da, fey! Du-te la serviciu, că trebuie să faci bani pentru plata taxei de imbecil, ca să ne apari nouă în Feed deși nu te-am căutat în viața noastră. Du-te la muncă, foamea noastră, că se aude din laiv cum îi bate motorul lu’ amantă-tu! Ăla nu are banii pe care crezi tu că-i are, fata mea. O să aibă de făcut tot motorul la căzătura aia de limuzină care arată țiplă, dar troncăne și bagă fum ca un tractor rusesc. Ai idee cât costă distribuția, tacheții și garniturile alea topite la un motor în opt cilindrii? Bagă sponsorizare ca să-ți crești canalul repede! Să scoți prostanu’ din foame, că nu l-a obligat nimeni să-și ia un faliment pe patru roți, lovit de patru ori, dar altfel nu impresiona proastele ca tine. Plătește-i ratele la prostan, că te ia de nevastă!
Copacul ăsta social media e plin de guguștiuci cu linie de credit care au senzația că trăiesc bine din pâinea uscată ce cade de la balcoanele aristocrației tehno-feudale. Trebuie tăiat cu drujba de la rădăcină. Internetul e mort. Google s-a transformat în motor de publicitate. Nu mai găsești nimic altceva decât reclamă la chinezării și propagandă. Când cauți ceva, zice că a găsit trei miliarde de rezultate, dar dacă te duci la pagina zece încolo, constați că s-au terminat toate rezultatele. Trei miliarde de rezultate în doar zece pagini? Uau! Super motor de căutare! Social media e pentru pacienții care scriu propagandă și poliție politică, cu cerneală de la cur, pe pereții salonului de psihiatrie. Youtube are mai multe reclame decât avea Antena 1 când era în foame, iar conținutul e plin de escrocherii sponsorizate și imbecilități grave. Site-urile de știri au devenit Scânteia Socialistă. Jumătate din conținutul de pe net e făcut de AI, jumătate din trafic e făcut de boți și restul e manipulare algoritmică. Ne mințim singuri, frățioare. Vorbim cu roboți care mimează oamenii în mod neconvingător. Chiar și puținii care mai au puls se robotizează rapid. Internetul e fake de un deceniu încoace. Partea proastă e că noile generații habar n-au cum era netul înainte să fie acaparat. Majoritatea oamenilor nici nu-și mai amintesc. Copiii cresc crezând că așa e normal și pe urmă adulții se miră că tinerii sunt depresivi, au crize de personalitate și nu se pot integra în societate. Care societate, boss? Aia în care nimeni nu interacționează cu nimeni și toată lumea distribuie cu telefonul același concert, în loc să se distreze? Societatea distanțată de ”siguranță”. O societate în care plătești ca să fii vizibil până și pe stradă, d-apoi pe internet. În care te simți mai singur când ești înconjurat de oameni.
Oamenii din jur sunt teleghidați deja. Au aceleași idei, aceleași păreri, aceleași reacții, aceleași preferințe, aceleași tatuaje, aceleași haine, aceleași atitudini narcisiste și aceleași discuții interminabile care nu duc nicăieri. Mănâncă aceleași mâncăruri chimice de la aceleași concerne multinaționale care sunt peste tot. Cumpără aceleași lucruri din aceleași locuri. Ascultă aceeași muzică. Se îmbulzesc în aceleași perimetre de distracție desemnate ca atare de oligarhia post-capitalistă. Cu toții vor să pară diferiți făcând și spunând mereu aceleași lucruri. Societatea secolului 21 devine mai omogenă decât comitetul central de pe vremea lui Ceaușescu. Din cauza asta oamenii sunt din ce în ce mai disperați să pară diferiți. Au nevoie de crize de personalitate, revoltă inventată, civism simulat, 72 de genuri, 24 de sexe, pronume noi, frizuri cretine și foarte multă gălăgie, tocmai ca să iasă din rând. Dar când rândul e alcătuit din oameni disperați să fie diferiți la fel ca și tine, toată lumea redevine la fel. E un paradox. Un cerc vicios. E complet inutil să plătești ca să fii diferit! Toți vor face fix același lucru. Oamenii își cumpără vizibilitatea de când e lumea. Acum se poate și în format digital. E o cursă a înarmării sociale care nu se termină niciodată. Dar poate, dacă îți cumperi o mașină aparent mai luxoasă… dacă faci mai mult scandal… dacă dai 100 de lei pe niște laicuri… o să devii tu miezul de la gogoașă. Marele! Unicul!! Inegalabilul!!! Vei deveni cel mai băgat în seamă băgător în seamă din marea de neînsemnați care ne îneacă invariabil pe toți.
Autor: Dan Pavel