V-am mai zis că mă simt rupt de realitate. Se întâmplă și pentru că, de exemplu, eu credeam că Piedone era un porcovete corupt dintotdeauna, dar se pare că m-am înșelat și de data asta. Piedone e corupt doar când candidează la câte ceva important sau când ciupește din cașcavalul altora fără să ungă pe cine trebuie. Când trebuie să ciupească procente electorale în favoarea altor candidați, Piedone e foarte bun. Când trebuie să bage sperieții în afaceriștii nealiniați la partid, Piedone este excelent. E bun când trebuie să bagi piețarii în stabor că n-au mai cotizat la mafia politică sau când vrei să cureți concurența afaceriștilor conectați la sistem. Când nu te înțelegi cu el, abia atunci pățește. Ia dosar, îi bagă faptă, apoi iese cu exces de zel etcetera. Mai târziu, când nu mai sunt alegeri sau s-a rezolvat combinația cu taxele de protecție, sistemul îi dă drumul la loc pe coclauri și-l reabilitează instant: ”Ne-am înșelat, domnu’ Piedone. Ne scuzaț’! Poftiți, luați funcțiile înapoi și despăgubiri pentru deranj!”. Piedone iese bucuros și se face la loc slugă cuminte care taie și spânzură după cum i se comandă.
Și-acum o să fie la fel. O să umble lumea cu fârța-pârța vreo șase luni, până trec alegerile din capitală și se mai dezumflă treaba un pic. După care iar: ”Ăăă, pardon! Ne scuzaț’! Sunteți liber. Doriți o bombonică, o cafeluță, o biscuite?”. Periodic în România se descoperă apa caldă, bățul de urechi, ciuperca piciorului și alte lucruri complet noi despre care eu credeam că sunt evidente pentru toată lumea. Printre care și faptul că Piedone este un clovn corupt. Ar fi fost și greu să-ți dai seama. Câți funcționari publici cinstiți își permit colecții de mașini de epocă, terenuri, vile, copii deputați și milionari din nimic? Sistemul i-a mai și livrat-o servită lui Piedone când a secretizat averile funcționarilor. Bufleiul nostru mult iubit e tot așa sărac și cinstit ca și restul camarilei politice românești. Cu mașinile pe numele rudelor, cu soacra latifundiară, cu verișori, cumnate și cumetri… El n-are nimic, săracu’. Îl lingeau câinii la gură în șanț. Făcea chetă pentru un bilet de autobuz. Noroc cu Dacia de serviciu, că mergea cu bicicleta luată în rate la saună și mânca parizer pe bordură la pauza de masă. Era să leșin când am citit în stenograme că ar putea fi corupt sau că nevastă-sa e o cocălăreasă infectă la fel ca și el. A fost un șoc. Să-mi dea cineva cu oțet pe la tâmplă.
Autor: Dan Pavel