De obicei sinceritatea te costă mai mult. Puțini oameni o tolerează în realitate, deși toți susțin că și-o doresc. Și mie mi-e greu uneori, dar o prefer chiar dacă doare. Nevastă-mea, fiind de sex feminin, are apucătura caracteristică de a nu mă asculta și de a nu se consulta cu mine când face lucruri care mă afectează. E amuzant, dar și obositor. Femeia mi-a luat o geacă, cadou. Eu sunt foarte simandicos la țoale. Îmi plac gecile de piele, îmi plac paltoanele mai lungi, sacourile sport cu hanorac tricotat pe dedesubt, chestii de-astea. Apoi, urăsc cadourile ca concept. Prefer să întreb ce-și dorește omul și să contribui la aia sau să dăruiesc ceva simbolic, nu practic. Teoretic, ea ar trebui să știe că-s foarte pretențios și asta ar trebui s-o descurajeze. Dar nu!
Geaca nouă pe care mi-a făcut-o cadou e foarte frumoasă: Bombardier scăpătat – cum are toată lumea, pentru că așa merge moda masculină acum. E genul ăla de ”Fâși” negru, umflat și scurt, pe care îl porți când te urcă patronul în autocar ca să votezi cu Nicușor, iar tu nu-ți permiți să refuzi, pentru că pierzi serviciul și nu mai ai de unde fura motorină. Apoi seara te apucă mustrările de conștiință, pui fâșu’ pe tine și te duci să votezi naționalist, dar te prind jandarmii că încercai să votezi a doua oară. Exact ăla e fâșul: Da’ ce-am făcut, șefu’!? Uniformă de cartier. Îl porți cu băieții la intervenție, când toată lumea râgâie salam în camionetă și trage la sorți cine se va urca pe stâlp ca să repare transformatorul pe ploaie. Se asortează cel mai bine cu un proces verbal, o vestă reflectorizantă pe deasupra, merdenele și transpirație de țuică.
Pe femei, dacă le lași, te îmbracă prost și te tund aiurea din instinct, ca să nu te mai fută alte femei. Apoi nu te mai fut nici ele pentru că nu le mai atragi când arăți ca un școlar între două vârste, penibil și demn de milă. I-am mulțumit pentru cadou, am pupat-o și n-am mai comentat. Am pus fâșu’ pe un umeraș și acolo stă de-atunci. Ei bine, n-a trecut o lună și nevastă-mea mi-a mai făcut cadou încă o geacă. Cică era la reducere. Am primit un fâș crem, de culoarea pielii bolnăvicioase. Un material sintetic dur, din care se fac izoletele, prelatele pentru tancuri și garniturile de pe rachetele Kinjal. E geaca: Bine ați venit în Celiabinsk! Vă rugăm să nu măsurați radiațiile! Nu poți să faci doi pași fără să te electrizezi de curentezi trecătorii. Culoarea este un amestec undeva între mâncarea de bebeluș și vopseaua aia de culoarea untului stricat pe care o găsești în dispensarul din penitenciar. Ești camuflat total dacă stai lipit de peretele veceului unei gări de provincie. Foarte frumoasă și geaca asta. O poți purta la un accident de sudură pentru că e singura geacă din lume care ar rezista la suflu când dă să te dezbrace explozia tubului de oxigen. Mai merge la o înmormântare la care nu vrei să te duci, dar trebuie.
Curios este faptul că ea are gusturi foarte bune la hainele ei, iar discrepanța asta mă neliniștește. E glumă? E la modul serios? Am pus geaca pe mine s-o probez și am oftat. M-am frământat mult cum să pun problema ca să evit reacția tipic feminină. Inițial am vrut să tac, dar ceva tot trebuia făcut ca să previn apariția unor noi haine din ce în ce mai urâte. M-am gândit că avântul ăsta pionieresc trebuie stârpit din fașă înainte să mi se umple șifonierul cu donații pentru biserică. M-am hotărât asupra următoarei abordări: Iubi, eu te iubesc mult! (asta stârnește imediat neliniște în orice femeie) Și apreciez enorm faptul că îmi faci cadouri! (asta indică imediat că nu-mi place). Dar te-aș ruga, pe viitor, să mă consulți și pe mine înainte să dai atâția bani sau să-mi cumperi lucruri! (asta spune oprește-te în plm că oricum nu le port și n-avem bani de aruncat). Încă o dată, îți mulțumesc că te-ai gândit la mine, dar aș prefera să mă întrebi înainte și să mă asculți când îți spun că nu vreau ceva. (aici s-a terminat… s-au cutremurat munții, s-au rupt barajele, s-au uscat pădurile și au rămas vacile fără lapte).
Evident că reacția tipică nu a putut fi prevenită. Era o naivitate din partea mea să cred că femeia și raționalul se vor putea întâlni vreodată. Decizia a fost foarte clară – nu-mi mai cumpără nimic niciodată. În pula goală dacă rămân, așa să-mi rămâie și soarta! Pentru că nu există cale de mijloc în universul feminin. Războiul trebui să fie mereu total, politic, social, emoțional, sexual, vestimentar… nu contează. Total să fie, că motive găsim noi! Ori totul, ori nimic! Ori ieși pe stradă îmbrăcat în coclete tomnatic care a renunțat la masculinitate în 2012, ori rupt în cur de tot. Rămâi cu gioarsele tale! Și p-astea noi le dau, dacă nu-ți plac! Pe principiul: găsesc eu unul care să aprecieze sacrificiile mele, unul cu care pot ieși pe stradă de zici că venim de la Festivalul Scrumbiei. Mda – sinceritatea costă mai mult. Era mai simplu să mai cumpăr un șifonier și să tac din gură.
Autor: Dan Pavel