Când mi-e rău mă mai uit la tot felul de clipulețe de-astea “trending”. Cu ocazia asta am văzut că au redevenit populare perucile la bărbați. E plin de clipuri cu instrucțiuni de lipit, coafat și aranjat peruci pe generația asta de tatuați care n-au o problemă în a fi penibili atâta vreme cât sunt toți penibili în același fel. Să mor de nu s-au întors toate modele de căcat de pe vremea babacilor noștri. Au revenit gagurile de Revelion TVR2, perucile, autocenzura, adidașii ăia albi, chinezești, și blugii cu talie înaltă model Cerbul de Aur, circa 1981. Mă rog, ei au senzația că glumele sunt noi, că adidași nu-s făcuți tot în China, iar blugii ăia bleu, scurți la gleznă și înalți în talie, sunt din Stranger Things. Când o văd pe una cu blugii ăia de origine turco-ceaușistă, cu adidași albi și ciorapi flaușați, am flashback la vremurile în care încălzea mama apă la reșou ca să mă clătească pe cap. Îmi moare cucu’ instant. Doar caseta cu Aura Urziceanu mai lipsește din peisaj. Bine ați venit în împărăția guguștiucilor de profesie, care halesc orice căcat pe nemestecate dacă pui eticheta potrivită pe el. Dacă știa Ceaușescu că tot ce le trebuie românilor ca să fie fericiți este TikTok, iluzia de libertate și 50 de bani pe sticla reciclată, era președinte și-n ziua de azi.
Când mă uit pe social media îmi vine să-mi dau palme ca să mă trezesc. Am senzația că am condus beat mașina timpului și-am ratat intrarea în secolul 21. Sunt proptit într-un povârniș, undeva între 1984 și 1991, cu sângele curs din nas și daună totală. Mâine poimâine votează GenZ tot cu Iliescu, ca să fie cercul complet. Probabil că perucile astea bărbătești, high-tech, sunt pentru cei care nu-și permit un implant în Turcia. Acolo ajungi când nu te lasă soarta să fuți prin alte mijloace decât șapte ani cu executare. După două reclame de-astea ajungi să crezi că, dacă lași un corigent să-ți bată părul în frunte ca la păpușile chinezești, o să scapi de blestemul de a fi un coclaur cu licență la școala vieții și miros dulceag între degetele de la picioare. Nu știu de unde disperarea asta cu părul la bărbați, dar pare problemă mare. Eu am început să chelesc pe la 20 de ani și de-atunci umblu ras în cap. Nu mă înțelegeți greșit. În părți și pe urechi am cel mai frumos păr pe care l-ați văzut vreodată, dar nu-l las eu să crească suficient încât să-l fac pasarelă pentru păduchi, ca Băsescu în anii de glorie. Umblu ras de vreo două decenii și n-am avut niciodată o problemă cu respectul sau cu vreo penurie de păsărică. Am activat pe ideea că eu nu comentez dacă ai sau nu țâțe, iar tu nu comentezi dacă am sau nu păr. A mers foarte bine până acum și nu mi-a lipsit atenția feminină. If it ain’t broke, don’t fix it!
Fraților, trebuie să învățați să vă cărați defectele mai cu demnitate, că prea sunteți penibili cu perucile, cu implanturile nereușite și cu fațetele alea dentare care sunt mai albe decât porțelanul din veceu. Nici copiii n-au dinții de lapte atât de albi cum îi au fuckerii ăștia de 45 de ani care mișună prin cluburi de zici că e ofertă la Prostamol. N-am văzut dinți atât de albi nici la rechinii de pe Discovery. Cine dracu’ îi îmbârligă pe-ăștia să-și cumpere faianța aia de spital și să și-o lipească în gură? Nu le zice niciun stomatolog? Fratemeleu, nu ți-i fac mai albi de-atât că îmi iei ochii pe palmă! Îmi arzi retinele dacă trece vreunul cu faza lungă și te prinde zâmbind. Oare există o opțiune care se numește “neon” la culorile de dinți? Așa și cu perucile. Trebuie să le zică cineva că-s penibili până nu e prea târziu. Pe urmă o iau razna de tot, fac împrumut la bancă cu dobândă de 35% și se întorc din Turcia cu flocii ăia bătuți în creștet, la distanțe egale, din care mai lipsesc doar lățeii. Cred că-i întreabă înainte de operație: “Care ar fi idealul dumneavoastră masculin? – Cătălin Măruță colț cu Robert Negoiță! Așa mi-aș dori să arăt. – Am înțeles! În cazul acesta avem o ofertă excepțională la un mistreț donator pe care l-a lovit autocarul de Istanbul adineauri și credem că vi s-ar potrivi perfect. E proaspăt, să știți! După ce îi transplantăm părul pe dumneavoastră, merge și de-o friptură.”. Au ajuns ăștia să aibă și părul în leasing, nu numai mașinile. Oricum și implantul poate cădea după câțiva ani, cu toată valiza aia de substanțe pe care trebuie să le folosești ca să rămână. Pot ajunge să plătească la o frizură care a picat înainte să se termine ratele.
Mă întreb cât poate să reziste înșelăciunea cu peruca până se prinde femeia că ești lucios pe căpățână ca un aeroport de muște proaspăt inaugurat. Două săptămâni? O lună? E imposibil să o minți la nesfârșit că ai păr. Tot trebuie să faci sex la un moment dat, transpiri și ți se dezactivează lipiciul ăla de pe țeastă. Când te apleci să pupi femeia jos, odată îți cade bursucu’ din creștet direct între picioarele ei. Aia țipă, normal, pentru că nu se aștepta să participe și-un al doilea animal la petrecerea voastră și… S-a dus romantismul! Nu-ți mai revii niciodată cu demnitatea după ce ești obligat să-ți recuperezi peruca dintre picioarele unei femei. Plus că femeia te mai apucă de cap să te mai ghideze, să te mai simtă. Nu cred că se înveselește dacă rămâne cu șomoiogul în palmă din greșeală. Când te-o vedea chel în creștet și cu părul pe margini, ca un călugăr franciscan din secolul 13, i se usucă ăleia vaginul de absoarbe și umezeala din cameră.
Eu cred că aș muri dacă aș fi obligat să fac sex cu blana aia de viezure pe cap. Nu cred că mi s-ar mai scula dacă ar trebui să stau cu grijă să nu-mi cadă mortăciunea din creștet. Să o pândesc să nu se dezlipească de vreun colț, să nu-mi fluture în timpul sexului de zici că m-au scalpat mohicanii… Și dezbrăcat și cu capacul de păr căzut peste ochi, aș arăta ca rezultatul unei autopsii nereușite. Nu mă mai sună aia în viața ei după așa experiență. O șochez pe viață de ajunge să-i tragă pe toți de ciuf ca să vadă dacă li se întinde fața sau nu. Cine dracu’ are răbdare să îngrijească peruca aia de două ori pe săptămână când eu spăl mașina o dată pe an? Sigur aș uita de aracet sau ceresit, sau cu ce mama dracu’ se unge ca să stea. Mi-ar zbura direct între țâțele neveste-mii la prima adiere de vânt. Cred că nu s-ar opri nevastă-mea din râs nici tranchilizată.
Mă întreb cum ar înfrunta ăștia un baraj de artilerie dacă ei nu pot înfrunta o femeie când n-au părul lipit pe cap cu superglue. Faza asta cu perucile e ca și cum ți-ai lua bărbați de pe Temu. Arată bine doar în poza de marketing de pe social media, de la distanță și cu mult Photoshop. Totul pare în regulă până îți ajunge coletul. Pe urmă constați că e Jeson Monoa, nu Jason Momoa, tatuajele sunt scrise greșit, iar pletele vin separat și necesită asamblare. Când te apropii și-i vezi granița între părul adunat de la necunoscuți și șapa aia autonivelantă care se toarnă sub el, cred că-ți sparge lindicul chiloții și fuge în lume.
Autor: Dan Pavel