Ați văzut vreo feministă de-asta înveninată care să fi sărit de cur în sus la măsurile bolojenante asumate de guvern? Nu? Lăsați că sar eu, în calitate de misogin patentat, homofob, astea… idiot util lui Putin etcetera. De astăzi, aproximativ un milion de români rămân fără asigurări medicale. Probabil făceau jocurile Rusiei sau ceva. Vorbim despre mămici aflate în concediu maternal, șomeri și co-asigurați. Începe marea alergătură. Du-te după hârtii, plătește, descurcă-te. Ca de obicei, măsurile de optimizare bugetară afectează în principal săracii și categoriile vulnerabile. Genul acesta de idei sunt rezultatul explicațiilor pe care le oferă păduchioșii când dau vina pe șampon pentru mâncărimile din cap. Cine e de vină pentru simptome? Săracii, rușii, încălzirea globală, naziștii, ciuperca piciorului! O explicație trebuie să existe. Și cum o rezolvăm? Nu mai folosim șamponul!
Așa se fac mereu optimizările în neoliberalism. Maximum de efort cu minimum de rezultat. Prima măsură este întotdeauna consolidarea veniturilor la vârf, într-o elită impermeabilă care doar schimbă periodic clovnul de pe afiș. Apoi se taie de la oricine altcineva ca să acoperim dezastrul. Este un sistem fiscal static, pur extractiv, care nu mai contribuie aditiv la societate. O căpușează și o trage în jos. Nu poate face altceva decât să îngroape economia pe termen lung, dar maschează boala până la următorul ciclu electoral, când vina poate fi aruncată tot pe popor. Apoi imaginea soluției este reprezentată de următorul clovn dispus să se împrumute la dobânzi de camătă ca să nu dăm faliment. Cred că pe biroul liberalismului există doar două butoane. Pe unul scrie „Impact Zero” și pe celălalt „Impact Negativ”. La fiecare ciclu de austeritate se râcâie puțina coajă de la amărâți, iar buboiul plin de puroi rămâne neatins sub piele.
Bănuiesc că nu trebuie să vă desenez ca la gângavi de ce tinerele mame sunt incluse în categoriile vulnerabile. Creșterea copilului are un impact financiar, psihic, social și profesional cuantificabil pentru femeile din România. Riscul de sărăcie și excluziune crește semnificativ pentru mămici. Peste asta, sarcina și perioada de îngrijire a copilului cresc riscurile asupra sănătății. Vă dați seama ce mișto e să umbli cu pruncul în brațe pe la ANAF, să completezi declarații unice, să plătești din buzunar asigurarea medicală și de-astea. Parcă și văd: „Doamnă, e foarte simplu! Nu merge platforma, ne-a căzut site-ul… Luați bon de ordine! Trebuie hârtie de la angajator, copie după buletin, formularul 3721,4 B2 și 75,8 Anexa 51, în dublu exemplar. N-avem xerox aicea! Peste drum! Dosarul trebuie confirmat la Zâna Măseluță, în timpul programului de lucru cu publicul, adică între orele unșpe patruzeci și doișpe fără un sfert.
Unde? – La coada aceea, cu dovada plății… Doamnă, plânge copilul și nu înțeleg ce spuneți. Potoliți brotacul, doamnă, păi ce facem aicea!?! A, n-aveț’ patruj dă bulioane rătăciți prin buzunar? Păi io ce să vă fac, doamnă, dacă v-au trebuit copii!? Ăștia se fac și ei la timpul lor, nu pă austeritate. Soțul ce treabă are!? Nu câștigă? Deci, cum vă explicam, trebuie ștampilat de unicornul de la Ghișeul 5, dar vă trebe alt bon de ordine pentru asta. Cu toate actele vă duceți liniștită la spital și gata! Vă mai cere doctorul doar confirmarea de la ANAF, CASS, angajator, un fax, trei mailuri și două telexuri ca să nu plătiți 25 de mii de euro spitalizarea. Simplu!”
Regula austerității rămâne mereu neschimbată. Mai iei 300 de lei de la pensionari, mai tai de la studenți, de la profesori, de la mămici sau de la asistați. Mai scazi numărul de paturi în spital, mai reduci a enșpea oară din medicamente și analize… O șapcă la doi gabori sau ce le-o mai trece prin cap luna viitoare. Numai să nu umble unde trebuie. Iei fregate, iei blindate, iei rachete, semnezi contracte, dar tai de la mămici. Ăsta nu este guvern. Este un cocalar tare în clanță care și-a cumpărat o limuzină cu motor în 12 cilindri, dar umblă cu benzină de 60 de lei în rezervor. Acum a decis că luna viitoare va băga de 50 de lei ca să facă economii. Între timp, vrea să se mute la tine pentru că-l costă prea mult întreținerea. Umblă prin cartier încercând să vadă dacă poate să treacă pe GPL și-ți tot dă argintăria la amanet ca să facă rost de ăia 50 de lei.
E ca faza cu tichetele de vacanță, pentru că și Ciolacu era un geniu monumental de talia unui arbust pișat la marginea șoselei. Abia după ce a limitat drastic tichetele de vacanță a realizat că românii cheltuiau mult mai mult decât ăia 1450 de lei în vacanță. Respectiv între 2 și 4 lei pentru fiecare leu primit de la stat. În realitate s-a împușcat în picior de vreo 700–800 de milioane de euro, dar nu-l ducea capul de mai mult. A dinamitat zeci de mii de locuri de muncă, a redus drastic volumul de turiști și de bani recirculați ca să facă economii de 350 de milioane cu tichetele alea. Afacere de covrigar.
Aceeași mentalitate de cocalar fiscal o putem regăsi și la Ilie Barosanu – Pumnii mei minte nu are, sparge tot ce-i stă în cale! Practic, noile măsuri de austeritate sunt antiumane. Adâncesc sărăcia, diminuează mobilitatea socială și reintegrarea profesională. Afectează educațional, înăspresc condițiile de viață ale categoriilor vulnerabile (bătrâni, femei, copii, bolnavi, persoane cu handicap). Afectează grav eficiența și-așa scăzută a aparatului bugetar, dar nu relaxează semnificativ povara bugetară. Vor afecta demografic țara pe următoarele decenii pentru câștiguri meschine care se traduc în pierderi economice pe termen lung. Vor duce la o scădere a natalității, a forței tinere de muncă, la exportul și mai accelerat de inteligență, la degradarea competenței locale și vor împovăra mai rău, doar că mai târziu.
Nu fac economii reale pentru că vorbim despre un sistem fundamental corupt și nedrept în care marea evaziune, exportul de profit și contractele frauduloase depășesc cu mult povara mămicilor sau a sărmanilor din România. Țara asta alocă aproximativ 13% din PIB pentru asistență socială, incluzând pensii și indemnizații sociale. Este cu mult sub media UE de 20–23% din PIB. În 2023, bugetul dedicat protecțiilor sociale a fost cel mai mic din Uniunea Europeană. Citez din Shoppinghauer ca să vedeți că-s educat: Să vă aliniez în mădular pe toți cei care cred că săracii, mămicile și bătrânii sunt povara economică a acestei națiuni! Nu numai că sunteți proști pe gratis, dar sunteți și ticăloși pe pierdere. De ce?
România pierde aproximativ 30–35 de miliarde de euro anual numai în evaziune și vreo 9 miliarde în TVA nerecuperat (Surse: Curtea de Conturi, Consiliul Fiscal, DNA, OLAF). Nimeni nu știe exact câte zeci de miliarde se risipesc în contracte frauduloase și opace. Probabil încă pe-atât. Asistații social, pe care îi tot urăște lumea bună, reprezintă o povară de 636 de milioane de euro anual. O „pierdere” aproape neglijabilă comparativ cu povara afaceriștilor de carton ca Anastasiu și mulți alți corupți pe care îi anunță procurorii să se adăpostească dacă vine ancheta.
După care mi-i spală feministele în public și-i pupă jos: „Mvai! Ce nedreptate, dragă!? Bietul om!”. Păi, fey amețito! Ăla a fraudat statul decenii la rând, cu contabilitatea aia de clovn care l-a făcut multimilionar. A fost protejat din interior de către servicii și procurori, ca majoritatea afaceriștilor conectați din țara asta. A furat de la tine și de la alte femei nevinovate, de la mămici care acum nu mai beneficiază de sprijinul cuvenit. Mi s-a umplut curul de lacrimi când am văzut ce i-au făcut lui Anastasiu, vă jur. Sunt tristuț așa… I-au luat mătreața de pe umăr. Am auzit că acum trebuie să dea sarmalele înapoi. Vorba unei prietene: Vai, domnu’, era s-aveți o scamă!
Statul pierde de 40–50 de ori mai mulți bani prin evaziune decât prin sprijin social direct și de 14–15 ori mai mulți bani din TVA dispărut în ceață. Banii pe care îi cheltuiam pe mămici sau co-asigurați sunt pielița de pe o ciorbă bugetară rece și putrezită, pe care suntem în continuare forțați să o halim de proaspătă. Dacă liderii noștri n-ar fi fost doar niște slugi corupte, nici măcar nu aveau nevoie de măsuri de austeritate. Puteau regla deficitul din combaterea evaziunii, dintr-o ordonanță și audituri serioase în achiziții publice. Aș reaminti că achiziția a 90 de milioane de doze de vaccin care erau expirate sau au fost lăsate să expire ulterior a costat 1 miliard de euro. Mai mult decât sprijinul social pentru toți asistații din țara asta. Noroc că sunt tot ”ai noștri” pe val acuma și au înghețat dosarul până s-o prescrie și-ăla.
De sus, de la etajul îmbuibaților, se văd mai greu riscurile de sărăcie și presiunile la care se expune o tânără doritoare de prunc în România. E foarte simplu să dai din pix și să aplauzi măsuri atunci când nu ți s-a mai sculat micropenisul de pe vremea când erau relevanți ăia de la Coldplay. Ca întotdeauna, măsurile pentru tinere femei sunt luate de niște hodorogi cu un picior în groapă și celălalt în găleata cu Prostamol. Ăștia știu cel mai bine cu uteru’ și cu vaginu’. Reformele sunt promovate apoi de niște lăbari frustrați care depind de sistem. Nici ăia n-au mai văzut o vulvă rozalie de pe vremea când ascundeau revista deocheată în sacou și strepezeau toate studentele din SNSPA cu libidinoșenia lor patologică. Nici cu luptătoarele împotriva patriarhatului nu mi-e rușine. Bănuiesc că pentru ele nu mai contează maternitatea altora atâta vreme cât ele și-au fătat copiii pe vremea lui Iliescu și tot ce mai trebuie să facă acum este să dea lecții de progresism pe Tinder. Apoi să se laude public că n-ar fute orice prostan, în condițiile în care bărbații ar prefera să citească apometrele decât să le mai agațe pe ele.
Până la urmă, sabotajul economic și politic din pandemie a afectat cel mai grav femeile. Și asta n-o spune doar un conspiraționist misogin ca mine, ci studiile „ocultei”, cum ar fi Banca Mondială sau McKinsey. Femeile au fost cumplit afectate profesional, financiar și psihologic, dar feministelor nu le-a păsat atâta vreme cât puteau hărțui presupuși extremiști care scriau despre asta pe social media. Erau prea preocupate să-și facă traficul și să se umezească la alea 1300 de like-uri umflate artificial cu bani. Acum a sosit timpul să ia din nou apărarea femeilor ca și-n pandemie. Să-i lingă sprânceana lui Bolojan în articole de trei coli A3 că ce băiat educat ie iel, ce talent, ce cărț șitiește iel, ce uom milostiv! În sfârșât avem șî noi un uom normal la condușieria guviernâlui. Smiorc! Suntem în 2025, dar soarta femeilor este în continuare la mâna unor savete date în părăsire sexuală, laureate Honoris Menopauza, și la mâna unor sexagenari loviți de senilitate care nici măcar nu-și mai amintesc pe unde iese pruncul la naștere. Sunt primele grupuri de „lumea bună” la care m-aș duce eu ca să aflu realități despre tinere femei.
Din punctul meu de vedere, măsurile astea sunt o formă mascată de eludare a contractului social și de negare a responsabilității față de cetățeni. Pun la adăpost clanurile din partide, marile grupuri de interese, afaceriștii de carton, asistații de lux și evazioniștii adevărați, dar lovesc în amărâți. Împovărarea fiscală cocoșează firmele mici și medii. Îi îngroapă pe independenți și pe liber-profesioniști. Îi sapă cel mai rău tocmai pe cei care deja n-au nicio putere sau vreun cuvânt de spus. Erau pe-aici unii cu deficit intelectual care se bucurau că s-au tăiat sporurile la bugetari. Ăștia nu știu cum stă treaba, dar trebuie să vorbească neapărat când le vine rândul la neuronul ăla închiriat. În realitate, treaba cu sporurile era ceva mai complexă, dar neuronul de pe Temu nu suportă complexitatea.
În instituțiile din România sunt mulți veniți, puțini chemați, care nici nu știu să pronunțe unde lucrează. De ăia nu te poți atinge ca să eficientizezi instituția. Ți-i bagă pe gât de la vârf, din minister sau de la partid. După ce ți-i pune în cârcă, faci și munca lor pe același salariu de căcat. Sporurile erau un mecanism prin care puteai ocoli plafoanele jenante ca să completezi cumva salariile celor ce muncesc. Salariile de bază erau bătaie de joc. Trebuia să le dai totuși ceva peste, ca să nu te lase în curul gol, cu demisia pe masă și cu munca nefăcută. Că nu-ți ținea nimeni Juridicul, IT-ul sau Resursele Umane pe 3800 de lei ca debutant. Câștigau mai prost decât ăia de la Glovo dacă rămâneau la salariul de bază. Le mai completai cu un spor de ceva acolo. O antenă, o condiție de lucru, un tichet, un bon de masă, o dracu’ să mă ia. Altfel nu-ți venea nimeni și rămâneai cu nepoatele șefilor care nu pot lega trei cuvinte fără să faci atac cerebral.
E adevărat că trebuia să dai la zece proști ca să apuce și trei deștepți. O puteai rezolva prin meritocrație, nu prin amputări salariale otova. Acum au rezolvat-o de tot: nu mai dau la deștepți deloc. Nu mai plătesc ore suplimentare, nu mai angajează profesioniști, iar proștii sunt acoperiți la căldurică. Au tăiat frumos ca să câștige una proaspăt angajată cam cât câștigă portarul din mall. Nu contează că are facultate și zece ani de experiență în corporație. Tăierea sporurilor îi afectează în principal pe amărâții care chiar munceau. Ăia care duceau greul. Pe cei conectați la partid, cu salarii de mii de coco, pe nepoți, pe futnice și pe combinatori nu i-a întrebat nimeni de sporuri, pentru că oricum nu contează la nivelul ăla. Pilelor li se ia pe-o parte și li se dă pe ailaltă, prin alte mijloace. Să nu credeți că pentru prieteni și rude nu s-au găsit soluții.
Pe ăia care au contracte de prestări servicii cu instituțiile nu-i afectează, pentru că nu se uită nimeni în gura lor. O să aveți un șoc, în caz că suferiți și de austeritate cognitivă, dar o parte din sarcinile instituționale sunt externalizate către firme conectate profund la sistem. Parte din activitatea de stat este făcută la privat, pe sume obscene. Inclusiv în domenii sensibile și clasificate în care, teoretic, n-ar avea ce căuta un actor privat. Dacă scuturi copacul instituțional, cad sute de firme de apartament. De-alea cu șapte asociați, o femeie de serviciu și rulaj de milioane de euro. Și nici n-ai ce să le faci pentru că deseori nu ai funcția sau privilegiile necesare pentru a accesa informații clasificate. Nu-i poți deconecta de la țâța statului.
Nevestele și amantele de partid n-au nevoie de reasigurare sau concediu maternal, pentru că le merge salariul oricum, chiar dacă nu le-a văzut nimeni vreodată la muncă. Cine dracu se bazează pe sporuri când vine cu poșetă de 4000 de coco la birou, stă o oră și pleacă? Apare ca orhideea, o dată la patru ani, doar în comisii, când se dau primele alea babane. În schimb, mulți bugetari de la firul ierbii s-ar fi bucurat la câteva sute de lei în plus. Ăștia mici bagă gratis peste program și ajung acasă plânși de nervi, că deh… Sunt paraziți, dragă! Huo bugetarii!!! Căpușează sistemul nostru neprihănit, care ne plătește să fim influensări pă echidistanță, pă europenism, pă astea. Sunt curios: Se găseau bani pentru bursele studenților dacă nu mai dădeam la influensări și televiziuni anul ăsta? Doar întreb. Poate că peruca lui Gâdea era o urgență națională.
Fetelor, învățați să ovulați când EURIBOR este între 3,5 – 5,4% la 12 luni. Nu să faceți copii pe praful ăsta economic ca nesimțitele! Consultați manualul Standard & Poors înainte să stați capră sub vreun prostan care credea că trăiește bine, dar n-a estimat corect nevoia de achiziții militare. M-am săturat ca sugarii voștri să-mi afecteze rating-ul de pașalâc și absorbția de fonduri europene! Mă duc să mă culc. E și păcat să rămâi treaz în țara asta.
Autor: Dan Pavel