Orice om politic visează ca numele lui să rămână în istorie, să marcheze vremile sale și cele ce vor să vină. Puțini reușesc însă să o facă și se mulțumesc să marcheze „istoric” doar conturile familiilor lor.
Cine ar fi crezut, dar uite că Marcel, Ciolacu Marcel, a reușit să marcheze și vremile sale: Marcel este cel care a stârpit leii din buzunarele românilor.
Pe o ilustră listă istorică a „naționalizatorilor” de bani, listă pe care îl găsim pe Ceaușescu, cel care interzisese deținerea de valută în România și Stolojan, cel care a naționalizat valuta în 1991 luând decizia de a converti în lei toată valuta din toate conturile firmelor, fie ele de stat sau private, uite-l și pe Ciolacu, „care-i și întrece” „exter-naționalizând” leii românilor și transferându-i forțat în conturile băncilor, majoritatea covârșitoare fiind bănci cu capital străin.
Să mă explic:
Art. 555 C.civ. ne spune care sunt atributele dreptului de proprietate, normând că „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege”.”
Cu alte cuvinte, titularul dreptului de proprietate asupra banilor are dreptul „de a poseda, folosi şi dispune” de banii săi. Cel puțin teoretic.
În același timp, art. 2173 C.civ. reglementează care sunt efectele contractului de cont curent, stipulând clar că „Prin contractul de cont curent, proprietatea remiterilor se transferă primitorului (adică a băncilor străine – n.n.), prin înregistrarea acestora în cont.”.
Asta deși în Constituție se spune la Articolul 44 că „(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular.” Dar ce mai înseamnă Constituția României în fața furiei globalist-progresiste a guvernelor noastre?
Să revenim la bani, la banii noștri: odată depuși banii într-un cont bancar „proprietatea remiterilor se transferă primitorului”, adică băncii, băncilor cu capital străin, fostul Propietar al banilor, cetățeanul, având doar un drept de creanță în raport cu băncile, și nu un drept de proprietate – căci , în mod evident, prin depunerea banilor în cont curent sau în depozite bancare, el, cetățeanul, nu devine asociat și coproprietar al respectivelor bănci! Ci doar un creditor al acestora.
Și uite cum, prin efectul obligației de a ține toți banii în bănci, românul e obligat să „crediteze” respectivele instituții bancare străine.
Adică, obligația cetățeanului român de a-și depune TOȚI banii în conturile băncilor face ca banii, leii, cetățenilor români să treacă în proprietatea băncilor… a băncilor străine! Fapt care constituie o veritabilă expropriere și o exter-naționalizare a tuturor banilor românilor în favoarea băncilor și implicit a statelor unde aceste bănci își au sediile centrale.
În plus, pentru a avea acces la banii săi, cetățeanul român trebuie să plătească și taxe și comisioane băncilor străine, fapt care constituie o veritabilă spoliere a românului, care e obligat să plătească o „legală” „taxă de șmecher” către… băncile străine.
În mod sigur nu în ultimul rând trebuie spus că deținerea tuturor banilor în bănci transformă cetățeanul român într-un obedient supus al instituțiilor statului, instituții care pot bloca TOȚI BANII CETĂȚEANULUI până la obligațiilor fiscale, oricât de abuzive și aberante ar fi acestea: întâi plătești și după te judeci! Efectul: controlul total și discreționar al statului asupra cetățeanului!
Și iată cum Marcel, Ciolacu Marcel, a intrat în istorie! El este primul „om de stat român” care a luat toți banii românilor și i-a dat străinilor!
Ce e de făcut? Cum putem noi, românii, să ne opunem acestei spolieri și exter-naționalizări a avutului românului, prezumat legal dobândit?
Nu știu.
Probabil o grevă fiscală, așa cum am mai spus-o. În ultima vreme au apărut și atitudini virulente și clar definite, așa cum este cea promovată pe fb pe o pagină numită „Grevă fiscală” (https://www.facebook.com/61553268980414/posts/122093134172108966/?sfnsn=mo&mibextid=6aamW6).
Iată ce spun promotorii acestui demers:
„Banii “la ciorap” sunt bastion al libertății.
Câtă vreme în orice constituție buna-credință se prezumă, n-ai voie să limitezi dreptul unui om de a face ce are el chef cu rezultatul muncii lui, că nu ştiu ce evaziune vrei să limitezi, tu, un atârnător la beneficii de la buget.
Pe bune?
De ce nu interzici comertul, ca rezolvi evaziunea imediat?!
Oamenii au inclusiv dreptul la secretul deciziilor lor de a achizitiona marfuri sau servicii, că nimeni nu datorează informatii detinatorilor de baze de date, alea utilizate la analiza obiceiurilor de consum.
De ce sa stie unul ce vicii are un consumator, ce boli, ce mananca, ce filme vede si ce cumpără din mall, câtă benzină pune şi ce traseu a avut?
De ce să imi poată bloca un rahat de bancă accesul la banii stransi de mine, ca a primit ea o solicitare de la o institutie sau că are ea reguli pentru banii mei?”
Corect!
Trebuie să facem tot ce putem să apărăm plățile cash și, implicit, dreptul de nostru de propreiate asupra banilor noștri, ațăt de puțini cât sunt!
Da, trăim vremuri istorice!
Trăim în vremile lui Marcel, Ciolacu Marcel, dușmanul leilor și extern-naționalizatorul averii românilor și a României.
Trăim vremuri de împliniri mărețe…
Autor: Dan MV Chitic
