Dan MV Chitic: „Legea George”

„Legea George”, dacă și când va fi votată de cele două camere ale Parlamentului, va împiedica repetarea unor situații precum cele din plandemie și va asigura protecția și îngrijirea persoanelor aflate în situația lui George, persoane care se luptă cu boli incurabile sau degenerative ca urmare a efectelor secundare cauzate de unele tratamente medicale, persoane care au nevoie permanentă de îngrijiri medicale extrem de costisitoare.

Pentru cei care se întreabă și mă întreabă:

NU, NU CANDIDEZ NICĂIERI! Deci această lege nu este un mijloc de a-mi face campanie electorală, ci este răspunsul la o necesitate reală. Am făcut doar ce trebuia făcut, pentru că trebuia făcut!

Îi mulțumesc din suflet prietenului Antonio Andrusceac pentru contribuția sa la textul legii și, mai ales, pentru că a binevoit și a depus-o la Camera Deputaților!!!

Sper ca și celelalte proiecte de legi pe care le avem pregătite, printre care și „LEGEA reformei și demilitarizării organelor de stat cu atribuții în domeniul securității naționale”, „LEGEA ROMÂNIA VERDE” (o lege prin care se reglementează strict tăierile rase ale pădurilor din România), un „Proiect de Lege de modificare și completare a Codului Penal”, un „Proiect de lege pentru modificarea și completarea Legii Electorale nr. 208 din 20 iulie 2015”, “LEGEA SOLIDARITĂȚII ȘI A IMPOZITĂRII MARILOR AFACERI ȘI AVERI – un PROIECT LEGISLATIV DE MODIFICARE A CODULUI FISCAL – Legea nr. 227/2015” dar și un „PROIECT LEGISLATIV DE MODIFICARE A „LEGII OFFSHORE” nr. 256 din 12 noiembrie 2018”, să aibă toate aceeași soartă și să fie depuse în Parlament până la terminarea acestei legislaturi. Orice Parlamentar doritor să le depună este așteptat să colaborăm!

Vă las mai jos textul integral al Proiectului de lege, un Proiect pe care sper că viitorul Parlament, unul cât mai plin de români adevărați, îl va vota cât mai repede!

„LEGE

pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Art. I – Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 653, alineatul (5) se modifică și va avea următorul cuprins:

„(5) Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul a fost provocată prin acțiuni sau inacțiuni săvârșite cu intenție directă, indirectă sau culpă cu prevedere de către personalul medical prin încălcarea legilor, procedurilor și protocoalelor medicale și constituie infracțiune conform legii.”

2. La articolul 653, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alin. (6), cu următorul cuprins:

„(6) Malpraxisul este prezumat atunci când prejudiciile asupra pacientului apar în termen de 72 ore de la actele medicale sau medico-farmaceutice generatoare de prejudicii asupra pacientului și sunt suspiciuni rezonabile că există o legătură de cauzalitate între prejudiciile suferite și actul medical sau medico-farmaceutic. În aceste cazuri, Comisia de monitorizare și competența profesională pentru cazurile de malpraxis va întocmi un raport în termen de 7 zile de la sesizare și vor adopta o decizie asupra cazului în maxim 30 de zile de la data sesizării conform procedurii prevăzute de articolul 679 și următoarele din prezenta lege.”

3. La articolul 655, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alin. (3)-(5), cu următorul cuprins:

„(3) Unitățile sanitare publice sau private sunt obligate să suporte în integralitate costurile cu tratamentele, intervențiile chirurgicale și toate celelalte cheltuieli medicale ale pacienților victime ale malpraxisului medical care suferă efecte secundare sau infirmități pe o perioadă mai mare de 20 de zile ca urmare a actelor medicale sau medico-farmaceutice administrate de personalul medical al acestora. Acordul informat și prealabil al pacientului nu exonerează răspunderea reglementată de prezentul alineat. Răspunderea unităților sanitare publice sau private nu exonerează de răspundere personalul medical implicat în actul medical, care va fi ținut responsabil în solidar.

(4) Ministerul sănătății este obligat să suporte în integralitate costurile cu tratamentele, intervențiile chirurgicale și toate celelalte cheltuieli medicale ale pacienților care suferă efecte secundare sau infirmități pe o perioadă mai mare de 20 de zile ca urmare a administrării vaccinurilor obligatorii sau recomandate prin Programul național de vaccinare, precum și ale celorlalte vaccinuri obligatorii sau recomandate în endemii sau în perioade de epidemii și pandemii. Acordul informat și prealabil al pacientului nu exonerează răspunderea reglementată de prezentul alineat. Unitățile prevăzute la alin. (1) al art. 644 răspund în condiţiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

(5) Dispozițiile alineatelor 3 și 4 ale prezentului articol sunt aplicabile tuturor pacienților care suferă prejudicii în urma unor acte medicale sau medico-farmaceutice. Existența prejudiciilor va fi constatată și certificată la cerere oricând de către Comisia de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, indiferent de momentul săvârșirii actului medical sau medico-farmaceutic generator de prejudicii. Decizia Comisiei este supusă procedurii prevăzute de articolul 684 din prezenta lege.

4. Articolul 687 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 687

Instanţa competentă să soluționeze litigiile prevăzute în prezenta lege este tribunalul – secția civilă în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul pacientul victimă a actului de malpraxis reclamat sau tribunalul – secția civilă în a cărui circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat.”

5. După articolul 704 se introduce un nou articol, art. 7041, cu următorul cuprins:

„Art. 7041

(1) Nu se pot comercializa sau folosi medicamente sau dispozitive medicale sau aplica tratamente medicale pentru care producătorul nu oferă garanții și remedii dovedit viabile împotriva efectelor adverse.

(2) Este interzisă comercializarea sau folosirea medicamentelor, vaccinurilor, dispozitivelor medicale și a altor produse farmaceutice pentru care nu s-au efectuat studii clinice complete potrivit metodologiei stabilite prin Lege.”

6. La articolul 811, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 811

(1) În înțelesul prezentului capitol, publicitatea pentru medicamente reprezintă informarea prin contact direct (sistemul “door-to-door”), precum și promovareadestinată să stimuleze prescrierea, distribuirea, vânzarea sau consumul de medicamente; publicitatea pentru medicamente se va realiza exclusiv prin:

– publicitate pentru medicamente destinată persoanelor calificate să prescrie sau să distribuie medicamente;

– vizite ale reprezentanților medicali la persoane calificate să prescrie medicamente;

– furnizarea de mostre.”

Art. II – Legea drepturilor pacientului nr. 46 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Articolul 4 se modifică și va avea următorul cuprins:

„(1) Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum și la modul de a le utiliza.

(2) Medicamentele, dispozitivele medicale și alte mijloace terapeutice pot fi administrate și aplicate cetățenilor români doar după obținerea consimțământului scris al pacienților, în urma unei prealabile și obligatorii informări făcute pe baza prospectelor oferite de producătorul medicamentelor propuse, exceptate fiind urgențele medicale.”

2. După articolul 362 se introduce un nou articol, art. 363, cu următorul cuprins:

„Art. 363

Niciun cetățean nu poate fi discriminat pozitiv sau negativ ca urmare a acceptării sau a refuzului unui tratament sau dispozitiv medical. Fapta de a discrimina un cetățean ca urmare a acceptării sau a refuzului unui tratament sau dispozitiv medical constituie infracțiune și este pedepsită conform legilor penale.”