Dan MV Chitic: Inflație, bănci in faliment iminent și scăderea producției industriale in “lumea civilizată”

Pai începe să se contureze ce vă spuneam încă din 15 Iulie 2022 (scuze, mă voi auto-cita):

“Despre iminenta moarte a sistemului monetar internațional.

Despre necesitatea aderării României la BRICS

Un bun prieten nu încetează să îmi spună: „Totul este întotdeauna despre bani”.

Oricât m-am forțat să îl contrazic, nu am reușit, și asta din lipsă de argumente. Cel puțin în chestiunile sociale și politice.

Căci dincolo de orice discuții despre principii și valori, ”motorul imobil” în problemele de politică internă sau externă este mereu Interesul, interes întotdeauna exprimabil și reductibil la… bani!

Vă tot spun de câteva luni despre divizarea lumii, despre apariția celor două planete – „Planeta Mică” sau „Planeta SUA & Friends” – autointitulată „Lumea Civilizată” și „Planeta Mare”, adică tot restul lumii, lumea aia „necivilizată”, „nedezvoltată”, „nedemocratică”, „retrogradă”, „săracă” et caetera.

Vă mai spuneam că războiul din Ucraina a fost doar catalizatorul acestei ruperi, inevitabile până la urmă, rupere cauzată în bună parte de abuzul de putere al hegemonului mondial din ultimii 32 de ani, și mă refer la SUA, desigur, dar cauzată în egală măsură și de creșterea puterii economice a Chinei și a Indiei, creștere venită odată cu externalizarea (din motive „economice” desigur, din lăcomie – „totul este întotdeauna despre bani!”, da?) producției majorității bunurilor produse de companiile din „Lumea civilizată” și consumate în „Lumea civilizată”, externalizare care a adus și o dependență crescută a comerțului și economiei „Planetei Mici” de producția și resursele de pe „Planeta Mare”.

Semnificativ este faptul că „Planeta Mare” se organizează, se structurează sub ochii noștri cu o viteză incredibilă: săptămâna trecută Argentina și Iranul au solicitat intrarea în BRICS, iar săptămâna asta Turcia, Egiptul și Arabia Saudită… Turcia, membră NATO și Arabia Saudită, principalul aliat al SUA în orientul mijlociu… da? Cu alte cuvinte, două țări de la „marginea” Planetei Mici tocmai au sărit pe Planeta Mare… Și acum vă invit să vă uitați pe hartă cam cât din suprafața și populația pământului face parte acum din BRICS. Și ce mai înseamnă „Planeta Mică”!

Țările BRICS nu își propun să facă o alianță militare, cel puțin nu acum. Totul este iarăși despre bani… sau mai elegant spus, este vorba despre o „cooperare economică”. Doar că, la acest moment, această cooperare economică în ZONA BRICS, așa cum o mai putem numi deja pe „Planeta Mare”, se face încă în… Dolari!

Ceea ce nu are cum să nu-i deranjeze pe liderii BRICS. „Deranjeze” e puțin spus… îi obsedează, le „stă pe creieri”… căci este știut că forța hegemonică a SUA nu a fost menținută în lume doar cu armele, ci și cu forța Dolarului și, implicit, al FMI, modul de manifestare al Sistemului Monetar Internațional din ’44 până în prezent. Căci atunci când „jandarmul lumii” nu aducea democrația cu tancul și racheta, emitentul monedei mondiale aducea „stabilitatea” economică și „prosperitatea” prin intermediul FMI.

Astfel, armata, forța militară, și dolarul, forța financiară, au fost cele două brațe ale cleștelui cu care SUA au controlat strict mersul planetei în ultimii 32 ani (cel puțin!).

Or tocmai din acest clește vrea să iasă „Planeta Mare” – Zona BRICS… iar dacă o confruntare militară directă nu este în mod evident dorită de nimeni, sigura șansă de ieșire din strânsoarea „cleștelui” hegemonului este să îi rupă brațul numit „Dolar”.

Și la asta au început deja să lucreze… căci deja au apărut convenții bilaterale în care fie Yuanul, fie Rubla sunt acceptate ca moneda de schimb între respectivele țări.

Dar asta nu se va opri la acest nivel!

Nicidecum! Și acum voi face o nouă „profeție”: pe „Planeta Mare” va apărea o nouă monedă/coș de monde de circalație internațională general accesate de către toate țările BRICS. Probabil Yuanul, sau un coș Yuan/Rublă. Căci sunt convins că în cel mai scurt timp țările BRICS vor dori să iasă din strânsură FMI-ului și vor încerca să dea „lovitura de grație” „Lumii vechi”, vor dori să rupă ultima legătură dintre cei „două planete”: Dolarul.

Ba mai mult, „Planeta Mare” va finanța cu toate resursele disponibile Noua Bancă de Dezvoltare (NBD), înființată și pregătită încă din 2015 să preia rolul FMI-ului pe „Planeta Mare”, și practic să evite solurile impuse de FMI contra banilor împrumutați, „soluții” care au adus în țările „Planetei Mari” și în colonii doar sărăcie, falimente și rapturi economice sub forma unor privatizări forțate și păguboase pentru țările împrumutate. Vezi Argentina. Vezi România!!!

Practic, părăsind sistemul monetar internațional actual adoptat la Bretton Woods tocmai în 1944 (atunci când SUA și-a arogat oficial rolul de hegemon al lumii de după al doilea război mondial) și creând un sistem monetar „paralel” pe „Planeta Mare”, țările BRICS vor da o lovitură fatală Dolarului în calitatea sa de etalon, de monedă de rezervă şi de plată în cadrul sistemului monetar actual. În plus, vor trimite la pensie Fondul Monetar Internațional – „actualul jandarm financiar mondial”.

Cu o consecință imediată: plata datoriilor suverane va deveni „opțională”… căci ce mijloace de constrângere vor mai avea cei de pe „Planeta mică” asupra țărilor de pe planeta mare să-i oblige să plăgtească datoriile în Dolari pe care le au către bănci, alte țări sau FMI, toate de pe „cealaltă planetă”?

Abia atunci va fi „scrâșnirea de dinți cea de pe urmă” pentru noi, pentru cei de pe planeta mică.

Vor urma falimente bancare, de răsunet, al marilor bănci… imposibilitatea recuperării economiilor personale din acele bănci. Va fi un crah mai mare decât cel 1929…

Și dacă m-am gândit eu din Snagov la tot acest scenariu, să nu credeți că mai marii lumii mici nu s-au gândit și ei… măcar în treacăt, ca la un coșmar.

De aceea auzim pentru prima oară în occident în ultima sută de ani despre economii, restrângerea consumului, cumpătare… ba au „inventat” îi termeni anume pentru această situație: reziliența (noțiune care înseamnă: 1. Capacitatea unui corp de a reveni la forma și dimensiunea inițială după deformare. 2. Capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc (emoțional, economic et caetera.) și sustenabilitatea (1. (Econ.) Caracteristică a unei activități de a putea fi desfășurată pe o perioadă lungă de timp. 2. (Ecol.) Utilizare și dezvoltare a resurselor naturale fără a conduce la epuizarea acestora sau la degradarea mediului înconjurător)… și, cel mai important: venitul minim garantat – adică un ajutor de stat pentru cetățenii de pe planeta mică, ajutor menit strict supraviețuirii. Adio deplasări lungi (vezi problemele actuale de pe aeroporturi dar și din gările din vest), adio vacanțe, adio „razna și prisosuri”… vom strânge cureaua! Și asta vi se spune deja la tv… doar că pretextul este altul… cică unul „ecologic”… da, sigur, într-o lume în care „totul este întotdeauna despre bani”! Teroarea propagandei, controlul populației sub pretextul Covid, toate sunt instituite gradual pentru a putea ține sub control populațiile care se vor răscula din lipsă de mâncare, de prea mult frig în case.

Sigur că îmi veți spune că și „Planeta Mare” va suferi ca urmare a prăbușirii „Lumii vechi”… Cert! Doar că populațiile de pe „Planeta Mare” sunt rezistente la foame… sunt deja „reziliente”. În plus, chiar în zilele noastre în China sunt luate măsuri de restrângere a producției și, implicit, de diminuare drastică a nivelului de trai. Desigur, acum totul este sub pretextul politicii „CoVid 0”! Dar dacă e doar un pretext? Dacă e doar un antrenament, o pregătire pentru ce va urma? Tot așa cum și noi suntem deja pregătiți pentru ce e mai rău?Căci dacă e așa, înseamnă că „ce va urma” e iminent… și asta îmi dă fiori reci!

Ce e de făcut? Nu știu… poate să avem mai mulți bani cash (bani care oricum s-au „ieftinit” cu 25-30% deja și care sigur nu vor mai valora mai nimic după crahul actualului sistem monetar internațional). Investiții… sigur! Dar cine le va mai cumpăra? Cu ce?

Poate singura soluție rămâne doar plecatul la țară și întorsul la agricultură de subzistență… știu, pare o glumă acum. Dar în situația aia, nu va mai fi.

Știu doar că pentru salvarea dintr-o asemenea situație posibilă, devenită chiar probabilă în ultimele zile, e nevoie de decizii politice curajoase, chiar dacă unii le-ar putea eticheta ca fiind riscante:

Dacă aș fi pentru o zi Președinte (nu, nu „v-aș amaneta pe toți și nu m-ați prinde” așa cum spune un vers al trupei Paraziții ce descrie perfect „activitatea” președinților din ultimii 32 ani) aș da un decret prin care aș organiza un referendum consultativ cu privire la aderarea României la BRICS. Asta neînsemnând părăsirea UE (asta e o altă chestiune pe care nu o discutăm acum), a NATO (Turcia intră în BRICS și e țară NATO) sau a FMI (majoritatea membrelor BRICS sunt prinse și în actualul sistem monetar). Ar fi doar o măsură pur pragmatică, fără ipocriziile unei politici dogmatizate. Căci România are nevoie de o „plasă de siguranță”, și de mai multe variante, de mai multe opțiuni de creditare, căci scopul final al unei politici naționale trebuie să fie prosperitatea cetățeanului și continuitatea și dezvoltarea poporului. Asta dacă „aș fi pentru o zi Președinte”…

Revenind la realitate, cred că trebuie să privim în altă cheie propaganda de zi cu zi. Suntem zi de zi antrenați pentru dezastru. Și nu degeaba! Căci va veni.

Odată știind asta, mai avem un singur lucru de făcut:

Să privim calmi apusul! Apusul „lumii civilizate”!

Calmi, cu calmul celor care au speranța și inima sus!