Dan MV Chitic: „Dreptul tău NU naște obligația mea!”

In ultima vreme avem din ce in ce mai mulți partizani ai dictaturii medicale care, cu ochi beliți și figuri grave, rostogolesc cuvinte și citate in încercarea de a justifica nejustificabilul.

Azi, pe scurt, voi demonta una din marotele apologeților covidismului și a restrângerii drepturilor noastre fundamentale.

Invariabil, orice deontolog al dictaturii va spune solemn la un moment dat:

“Libertatea ta / mea se terminã acolo unde începe libertatea altuia.”

Aceasta afirmație este folosită tocmai pentru a nu contrapunere libertății personale interesul comun, binele colectiv… teză dovedită va fiind nevalabilă social de regimurile dictatoriale fasciste și comuniste.

Ba mai mult, in contextul pandemic și al discuțiilor născute in aceasta perioada pe marginea conceptului însuși de “drepturi și libertăți” din prisma siguranței medicale, atâta vreme cât mai acceptam ideea existentei unei de ordini de drept, a unei stări de drept la nivel planetar, se impune a fi amintit art. 2 din Convenția de la Oviedo:

“Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.”

Din punct de vedere strict juridic dreptul unui subiect are drept corolar cel mult obligații “negative”, de a nu face, obligații de abținere din partea celorlalți subiecți de drept, dar niciodată obligații de a face.

Plecând de la aceasta stare de fapt și de drept, dar și de la premiza că afirmația de mai sus a lui John Stuart Mill este corectă și universal viabilă și aplicabilă (deși sunt și aici multe discuții de făcut),mă văd obligat să afirm fără echivoc: corolarul edictului de mai sus nu este nici adevărat din punct de vedere filozofic sau juridic și nici viabil din punct de vedere social.

Astfel, afirmația care pare a fi propusă ca fiind un corolar al “edictului” mai sus amintit in contextul celei mai grave pandemii de isterie și prostie din istoria omenirii este

“Obligația mea începe acolo unde începe dreptul tău.” sau

“Dreptul tău naște obligația mea”…

Cu alte cuvinte adaptarea imperfecta a panseului lui John Stuart Mill in zilele noastre pare a fi “dreptul meu de a fi liber se termină acolo unde începe dreptul tău de a fi protejat.”

Și asta este interpretat in sensul că “dreptul tău de a fi protejat naște obligația mea de a nu fi liber, de a accepta vointa ta (de a fi vaccinat, de a fi obligat sa port masca, de a fi obligat sa nu intru in anumite spații et caetera).

Cu alte cuvinte, “Dreptul tău naște obligația mea”.

Absurdul perfect al afirmației de mai sus, absurd comparabil doar cu cel al vremurilor pe care le trăim, poate fi demonstrat prin următoarele ipoteze și silogisme:

Ai tu dreptul sa ai un Ferrari? Da.

Am eu obligația de a ți-l procura? Nu.

Ai tu dreptul de a iubi fizic pe oricine? Da.

Are oricine obligația sa fie iubit fizic de tine? Nu.

Ai tu dreptul sa te protejezi de viruși? Da.

Este toată lumea obligată să te protejeze pe tine? Nu.

Cum ziceam, dreptul tău naște cel mult obligația mea de a nu face, de a nu o afecta sau îngrădi. Astfel:

Dreptul tău de a avea Ferrari naște obligația mea de a nu te împiedica sa îl ai.

Dreptul tău de a iubi fizic pe oricine naște obligația mea de a nu îți interzice sa întâlnești pe oricine dorești.

Dreptul tău de a te proteja de viruși naște DOAR obligația mea de a nu te împiedica sa te protejezi de viruși, de a nu îți interzice sau împiedica sa porți masca, sa te vaccinezi, sau sa te oblig sa intri in spații aglomerate sau să ieși din casă in pofida voinței tale.

Atât!

Desigur, putem scrie trei tomuri pe marginea acestui subiect. Dar de ce sa o faci?

E atât de simplu.

Da, căci lucrurile complicate au răspunsuri întotdeauna simple.

Adevărul este simplu.

In problemele sociale majore bunul simț trebuie să prevaleze.