(Nu citiți numele autorului și încercați să citiți până la capăt acest text, scris cât mai sintetic posibil.)
Noi și Ei, oricare am fi Noi, oricare ar fi Ei – suveraniști sau progresiști, de stânga sau de dreapta, roșii sau albaștrii, verzi sau galbeni. O dată la 4-5 ani ne trezim Noi în față cu Ei într-o competiție absurdă pentru niște sloganuri, pentru niște culori, într-o luptă încrâncenată pentru nimic, pentru niște minciuni (despre care știm că sunt minciuni!) în care ni se spune că este esențial să „câștige al nostru”, un „al nostru” care nu este al nostru, despre care nu se știe de unde ieșit, nu se știe de unde e „născut” și „crescut”. Tot ce știm e că trebuie „să câștige al nostru” ca să câștigăm și noi. Deși noi nu câștigam niciodată nimic (și asta e experimentat de fiecare dată!), chiar dacă acești noi suntem Noi sau Ei. Noi doar plătim tot jocul – și pe „al nostru” și pe „al lor”, dar mai ales pe „Arbitru”, mereu același, și jucăm după regulile lui. Unii pierd (mai mereu aceiași), alții câștigă în jocul ăsta, dar toți jucăm pe regulile lor și mai ales îi plătim pe toți (și pe câștigători, și pe pierzători, și mai ales pe Arbitrii). Îi plătim din ce în ce mai scump și cu eforturi din ce în ce mai mari noi, și „Noi”, și „Ei” – oricare am fi „Noi” sau „Ei”!
În „Marea Finală” din 18 Mai, „Arbitrul” ne-a pus și pe „Noi” și pe „Ei” să alegem câte o tabără și o culoare în jocul organizat după regulile Arbitrului. Și o față a unei monde… una din fețe era suveranist-naționalistă. Alta din fețe era progresist-globalistă. Doar că ele, aceste „fețe”, fără nicio asemănare între ele, erau fețele aceleiași monede, „desenate”, „șlefuite” și „fasonate” de același unic arbitru al meciului. Și asta Niciodată în ultimii 25 de ani nu a fost mai evident ca în „alegerile” din 2025. NICIODATĂ!
Concret: am avut de ales între „suveranist-naționalistul” George Simion, și „progresisto-globalistul” Nicușor Dan. De ce am pus ghilimele? Pentru că oricare dintre candidați ar fi putut cu ușurință să poarte tricoul și culoarea celuilalt. Dacă așa ar fi vrut „Arbitrul”! Dacă așa ar fi hotărât arbitrul, unul și același cu antrenorul candidaților (!!!) undeva pe parcursul formării lor. Căci amândoi – și Nicușor Dan, și George Simion – au fost crescuți și antrenați la aceleași școli, de către exact aceeași mentori și antrenori: traian băsescu (alias Petrov), Alina Mungiu Pippidi, Monica Macovei, Laura Codruța Koveși și da… unicul și inegalabilul Floriaaaan Coooldeeaaa! Amândoi au fost „pe acolo”, au venit de acolo! Sute de poze, zeci de povești publice și de notorietate ne-o spun fără putință de tăgadă… dar și „Noi” și „Ei” am refuzat să le mai dăm crezare și ne-am încleștat într-o luptă crâncenă cu final așteptat și previzibil.
Știu multe, prea multe pentru sănătatea mea, despre parcursul candidaților noștri… știu cum Simion conducea grupurile de ultrași la manifestațiile pro Roșia Montană din 2013 (acolo unde l-am și cunoscut); știu cum membrii de vază ai PMP erau trimiși la Chișinău de către băsescu să vorbească acolo cu „omul lui”, același George Simion, care trăia și călătorea pe picior mare din „nu se știe” ce fonduri; și mai știu cum Coldea amenința parlamentari UDMR cu „îl pun pe Simion pe voi”; ba știu și cum a fost racolat un alt „părinte” fondator al AUR de către un securist celebru căruia îi turna pe „colegii de cuib” de la Bacău; și mai ales știu prea bine siguranța cu care vorbea despre viitorul de aur al AUR (atunci abia înființat de câteva săptămâni) tânărul fără niciun job GS, fără nicio carieră în afară de agitator de galerie – bizar, nu? Și mai știu cum el, George Simion personal , într-o negociere din toamna anului 2020 mi-a cerut în fața a 10-12 martori să nu o mai critic pe Laura Codruța Koveși!!! Și să nu-l mai pomenesc pe Adrian Severin, să mă dezic public de acesta… Și pe asta am trăit-o personal, nu din auzite! Cum tot personal am experimentat și sabotajul permanent al inițiativelor real suveraniste de genul #LegeaSuveranității sau #ConstituțiaSuveranității de către același George Simion… nu mai intru acum în detalii că ne lungim prea mult. Deși aș putea.
Cum știu și despre Nicușor de la chiar unul din „antrenorii lui” trecutul său de turnător precoce, gravele lui probleme de concentrare pe text – să zicem, cum a fost împins să facă USB-ul și apoi USR-ul… de ce anumite trusturi de edificii au avut mai mereu porțile Primăriei deschise… și toate au legătură cu același domn Florian Coldea! știu multe, dar chiar nu cred că e sănătos pentru mine să spun mai amănunțit despre viitorul Președinte în funcție al României… pentru următorii 10 ani.
Revenind la tabloul mare cu „terenul de joc”, dacă până acum bătălia pe postul de „Șef al statului” (o noțiune tot de dânșii inventată!) era dată între diferite găști „de arbitri” din același Sistem, acum, în 2025, este uluitor cum o singură gașcă, gașca lui FC, a reușit să-și ducă doi oameni în finală! Ba a reușit chiar să-i convingă pe americani și pe franțuji să mizeze pe câte unul dintre ei! Uluitor! Genial, jur!
Singurul care ar fi putut strica petrecerea lui Coldea și a „grupului de la Cluj” ar fi fost Crin Antonescu, cel care era susținut de gașca ailaltă de Sistemiști, „gașca lui Eduard Hellvig” să o numim generic, dar pentru a nu avea Crinul nicio șansă să ajungă în finală a fost trimis în „calificări” finul lui Maior (nu știți cine e? Domnul Ponta – sic!)… care i-a lăsat să se detașeze în finaliști pe cei „doi frați”, pe cele două fețe ale aceleiași monede… se leagă lucrurile, nu-i așa?
Cert este că avem un singur câștigător cert – Arbitrul! Și acum știm cine îmbracă haina de arbitru, și știm și că cei doi finaliști nu erau decât cele două fețe ale aceleiași monede desenate, șlefuite și deținute de unul și același „Arbitru”. Și înțelegem și de ce una dintre fețele monedei a făcut tot posibilul să iasă câștigătoare cealaltă față a monedei – pentru că așa a vrut arbitrul!
Dar în primul rând ar trebui să mai înțelegem ceva, și „Noi”, și „Ei”: din jocul ăsta nimeni nu câștigă – nici „Noi”, nici „Ei” – ci numai Arbitrul… adică Sistemul!
De aceea, vă rog pe toți, și pe Noi, și pe Ei, nu vă mai urâți, nu vă mai lăsați dezbinați de jocuri care nu sunt ale noastre, nu vă scoateți ochii pentru un viitor deja desenat de alții, de aceeași Sistemiști… de același Arbitru. Nu vă mai rupeți dinții în monede false… încercați mai degrabă să mușcați mâna care o aruncă!
„Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!”
(Ecleziastul 1: 14)
Autor: Dan MV Chitic