Uneori iau decizii inexplicabile. Când mi se pare că ceva în neregulă, nu mai aştept alte confirmări. Pur şi simplu tai nodul gordian şi merg mai departe. Aşa s-a întâmplat şi cu Grecia. Cu tote că în această toamnă părea că totul revine la normal, mi-am urmat instinctul de a lichida tot ce aveam acolo. Chiar mi-a părut rău, dar nu m-am mai uitat în spate. Acum, constat cu stupoare că am făcut bine în condiţiile în care Grecia a devenit poligonul de încercare al Europei. Începe să se vadă cu ochiul liber ceea ce urmează în Europa, iar chestia asta e de-a dreptul îngrijorătoare.
Înainte de a trece mai departe, aş vrea să mai subliniez un aspect, anume că neintrarea noastră în Schengen, cu toate că pare un dezastru, este în realitate un avantaj deoarece ne păstrăm controlul graniţelor. Da, TIR-urile stau la cozi infernale, la fel ca şi maşinie sau cei care călătoresc cu avionul. Da, înseamnă pierderi economice mari. Însă, dacă se confirmă ceea ce cred că urmează, credeţi-mă că e mai bine aşa. Oricum, Schengen-ul înseamnă integrarea într-o construcţie politico-economică decadentă, din care e bine să fugi, nu în care să te afunzi.
Să revenim la ceea ce se întrevede prin prisma a ceea ce se întâmplă în Grecia. V-am povestit de mai multe ori problemele de acolo cu imigranţii ilegali. Infracţionalitatea a crescut teribil. Au apărut crime, violuri şi o groază de alte infracţiuni majore care pur şi simplu nu erau caracteristice Greciei. Ceea ce pe la începutul anului părea doar un fenomen izolat în Grecia, a explodat acum la nivel european la o scară mult mai mare. Demonstraţiile violente ale marocanilor cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal sunt o dovadă a „devotamentului” pe care imigranţii îl arată naţiunilor în care locuiesc. Mă rog, e de-a dreptul hilar să vezi cum segmente largi de populaţie care crezi că fac parte din corpul naţional sunt de fapt ataşate altor state, considerându-şi naţiunea-gazdă un duşman. Chestiunea e naturală, dar ignorată voit de adoratorii lui Coudenhove-Kalergi(printre care se află şi Plăvanul!).
Dar aceste elemente sunt încă marginale. Ceea ce văd acum în Grecia – şi din nou nimeni nu prea spune nimic – e o nouă dezvoltare a unor conflicte la scară. De ceva vreme a izbucnit un conflict deschis între populaţia romă şi autorităţi. N-am nicio treabă, dar efectiv n-am simţit că în Grecia ar fi ţigani. Da, mai vedeai pe străzi, dar nu te deranjau, îşi vedeau de treaba lor ca orice alt grec. De aceea mă uimeşe cum e posibil ca într-o minoritate destul de domoală să fie trezite brusc sentimente atât de radicale împotriva populaţiei majoritare. Rămân surprins să constat că au început să se întâmple chestiuni pe care efectiv nu mi le imaginam posibile acolo. Să auzi de riposte armate împotriva poliţiei era de neconceput în Grecia. Acum a devenit un scenariu curent. De asemenea, violuri îndreptate împotriva grecoaicelor, jafuri organizate de bande de romi, violenţe s.a.m.d. Unde-a fost îngropată toată ura asta? Şi, mai ales, cine a declanşat-o acum?
Întreaga derulare a evenimentelor violente vine pe fondul dezvăluirilor privind supravegherea ileaglă. Presiunile pe Mitsotakis sunt enorme, iar el nu se vrea dus de la putere. Iată contextul în care s-a declanşat o dezordine socială generalizată. Dincolo însă de factorul politic, ceva mă face să cred că acolo e poligonul de încercare pentru noua explozie care urmează să ţină captivă populaţia europeană încă o perioadă de timp.
Am avut COVID, am avut apoi conflictul din Ucraina – care acum e încălzit cu intrarea în scenă a prelungirii sale în Kosovo. Ce urmează? Un conflict social generalizat la nivel de UE. Este cel mai direct mod în care, din nou, la nivelul întregii Uniuni Europene va guverna legea marţială. O repetare a crizei COVID, de data asta cu populaţia terorizată de posibilele atacuri ale „duşmanilor statului”. Iar pentru a se obţine o asemenea stare, trebuie să se înceapă cu manifestări violente din interiorul statului. Ştim bine cât de fragilă e situaţia în Occident, acolo unde, în marile oraşe, sunt zone în care efectiv poliţia refuză să intre. Cu atâtea teritorii scăpate de sub control, e clar că generarea unui conflict major e floare la ureche. Iar ceea ce vedem acum în Grecia se va generaliza, la o scară mult mai mare, în întreaga Europă. De aceea vă spun că menţinerea controlului frontierelor se va dovedi o chestiune benefică în perioada următoare. A nu se înţelege de aici că trebuie să le mulţumim austriecilor pentru dovada de sfidare pe care ne-au servit-o. Însă, ca de multe ori în istoria noastră, se va dovedi că răul pe care au vrut să ni-l facă duşmanii se va întoarce în favoarea noastră.
Autor: Dan Diaconu