În mult prea nedrept împopoțonatul(ştiu că înţelegeţi!) cinematograf de la MŢR va fi prezentat în premieră filmul despre Nina Cassian. E de-a dreptul revoltător să văd cum, aşa, pâş pâş, această figură de tristă amintire e ridicată în slăvi. Ba un reportaj elogios la Carmen Avram, ba trei-patru locuri comune ridicate la rang de vorbe de înţelepciune, ba, iată, ditai filmul care să-i facă pe tefelei să creadă povestea cu „marea poetă dizidentă”.
Cine-a fost Nina Cassian? În primul rând o proletcultistă stalinistă de cea mai joasă speţă, implementată aici odată cu tancurile sovietice. Misiunea ei era aceea de a uniformiza minţile, de a-i înstrăina pe români. Vreţi o mostră? Citiţi în continuare:
„Leacul cancerului e cunoscut de popoare
Şi putem feri de cancer organismul lumii
Domnule propagandist al glumii
Domnule mestecător al gumii!
Nu e nevoie să pui globul la microscop.
Se vede cu ochiul liber, lămurit.
În lume leacul acestui cancer
A fost descoperit
Încă din neuitatul an
O mie nouă sute şaptesprezece
Când o şesime a globului s-a însănătoşit
Şi există azi peste un milliard de activişti împotriva cancerului.”
Despre scandaloasa-i viaţă înecată în alcool şi amoruri pasagere nu vorbesc, dar marchez ca să nu cumva să trăiască cu ideea că avem de-a face cu vreo sfântă. Nu! Individa a fost la fel de imorală ca şi regimul pe care-l pupa în cur. Imorală din toate punctele de vedere.
În mod absolut ticălos, propagandiştii vorbesc despre dizidenţa ei. Care dizidenţă tovarăşi? În fapt, poeta lu Peşte avea o problemă nu cu comunismul, ci cu Ceauşescu şi asta deoarece Tovarăşul a tăiat-o definitiv cu stalinismul şi-a dat-o pe o politică naţională, punând interesele naţionale în prim plan. În fapt asta a generat revolta cozilor de topor ale Moscovei: se trăda „internaţionalismul socialist” şi crunta subordonare faţă de „Maica” URSS.
Adevărul este că, după definitivarea noii politici a lui Ceauşescu, toate javrele staliniste au fost trecute pe linia moartă, fapt care i-a deranjat teribil. Aşa au apărut „dizidenţii” Brukan, Maurer, Roman, Tismăneanu s.a.m.d. Aşa au apărut „scrisorile” de protest mult prea popularizate de către Agentura Europa Liberă şi toate şobolănismele pe care noi, din naivitate şi ncunoştinţă de cauză, le consideram „dizidenţe”. Nu era nicio dizidenţă. Doar nu credeţi în „suferinţa” lui Tismănenau, omul care-a copilărit în Primăverii.
Nu e ciudat că toate aceste cozi de topor şi-au găsit „exilul” de lux în SUA, altădată duşmanul lor de moarte? De ce oare? Oare deoarece SUA se comuniza, intra din ce în ce mai adânc în „capcana stângii” sub binecuvântarea tembelilor din Grupul de la Frankfurt sau a descreieraţilor de la Tavistock Institute?
Iată că întreaga literatură proletcultistă a Ninei Cassian e ştearsă discret de pe net, iar individei i se fac portrete fulminante, în ciuda realităţii care e mai mult decât jenantă. Vă era dor de stalinism? Iată-l! Încă o dovadă că, din punct de vedere cultural, suntem distruşi. Poate chiar mai distruşi decât în anii crânceni ai stalinismului. Cel puţin atunci exista o conştiinţă naţională, iar oamenii ştiau că se află sub ocupaţie. Acum, proştii nu doar că n-au habar, dar pică precum musca în capcana cu căcat. Ne merităm soarta!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice