Cred că ați auzit că Biden a scos „nucleara”, anunțând taxe vamale sporite la importurile din China. Cu toate că inițial se anunțaseră taxe mai mari doar pentru mașini, în final am asistat la o majorare pentru aproape toate mărfurile importate din China. Așadar, avem 102.5% taxe pentru importurile auto(de la 27,5%!!!), 50% pentru semiconductori(de la 25%!), tot 50% pentru seringi și ace, 25% pentru anumite minerale precum grafitul(de la 0%), pentru oțel și aluminiu(acum între 0 și 7%) s.a.m.d. Nici bateriile litiu-ion n-au scăpat, având acum un tarif de 25% de la 7.5%. Aparent penalizarea este radicală.
Doar că problemele abia de-aici încep. Să luăm cazul automobilelor. Până acum pentru automobilele chinezești se plătea o taxă vamală de 27.5%, ceea ce înseamnă că americanul plătea cu 27.5% mai mult pe aceeași mașină decât plătea chinezul. Însă, atenție!, această taxă imensă nu i-a împiedicat pe chinezi să vândă mașini până aproape de anihilarea concurenței americane, protejate de unchiul Sam. Acum se vor introduce tarife de peste 100%. Ce credeți că se va întâmpla? Simplu: pe termen scurt mașinile chinezești vor fi mai scumpe, dar pe termen mediu și lung vor redeveni competitive deoarece americanii vor crește în asemenea hal prețurile încât îi vor „reintegra” pe chinezi în piață.
Cu mineralele, oțelul, aluminiul, bateriile, din nou situația e hilară deoarece prețul final va fi achitat de utilizatorul final care-i american. Mineralele și metalele din China sunt utilizate intens în industria militară americană. Asta înseamnă că inclusiv războiul din Ucraina va deveni mai scump pentru americani. Bateriile sunt utilizate intens de industria auto, rezultând că și-au tras un glonț în picior. Fotovoltaicele chinezești intrau în piața americană pentru a crește cota de „energie verde”, o componentă esențială a politicii lui Biden. Exemplele pot continua cu fiecare dintre celelalte elemente cuprinse în decizia halucinantă a bătrânului ramolit de la Casa Albă.
Însă, dincolo de toate, disperarea introducerii tarifelor de-a dreptul abracadabrante arată o teribilă neputință a SUA. Până acum politica comercială a SUA viza reducerea sau eliminarea bilaterală a tarifelor vamale deoarece asta avantaja industria americană, mult mai optimizată decât cea a partenerilor săi. Acum, prin decizia amintită(și prin multe alte decizii care s-au tot multiplicat în timpul celor mai recente Administrații) se dovedește că mașinăria industrială americană e sleită, fiind nevoită să se ascundă în spatele unor tarife prohibitive.
Mai e și un alt efect. Prin ceea ce face, SUA distruge Organizația Mondială a Comerțului, o altă pupilă de-a sa din hățișul numit „ordinea internațională bazată pe regulile noastre”. Cu alte cuvinte, prin acțiunile pe care le face, SUA nu distruge doar „părticica sa de lume”, ci și instituțiile sale de proiecție hegemonică a puterii.
Ceea ce vedem întâmplându-se acolo nu-i decât un alt episod din ceea ce istoria ne prezintă la capitolul „măsurile terminale ale imperiilor aflate la apus”. Niciodată în istorie tarifele vamale crescute nu au produs decât o amânare pe termen scurt a dezastrului. Realitatea SUA este aceea că e mâncată de corupție devenind în acest fel bugetofagă, iar industria sa e într-o poziție mai rea decât cea din Estul Europei de la sfârșitul anilor 80. O să fie foarte interesantă reacția Chinei la aceste tarife deoarece vine în linie cu dorința Imperiului Celest de a obține independența alimentară în acest an. Limitarea importurilor din SUA va lovi puternic fermierii americani care și-așa n-o duceau bine. Fermierii fac parte din electoratul lui Trump, astfel încât lovitura pe care-o primesc nu face altceva decât să-i radicalizeze și mai mult împotriva lui Biden. Doar că, rețineți asta!, limitarea importurilor din SUA nu se va face prim tarife vamale, ci natural, prin reducerea la zero a dependenței de anumite importuri.
De aceea dinspre China nu observăm decât o liniște și o abordare mai degrabă în termeni anecdotici. Pur și simplu, autoritățile chineze zâmbesc la declarațiile Administrației Biden pe care le-au calificat drept show politic. În alte vremuri aveam reacții belicoase, însă acum totul e luat în râs. De ce? Pentru că America și-a pierdut din relevanță. China și-a reorientat o mare parte a comerțului său spre ceea ce se numește „Sudul Global”, mai precis spre partenerii săi din BRICS, spre Africa și America de Sud. Într-adevăr, încă mai are o dependență de SUA însă aceasta nu mai e atât de radicală precum în urmă cu zece ani. Politica lui Xi a dat roade și direcția în care merge le dă fiori reci pe spinare americanilor.
Pentru ca tot tabloul să fie de un comic grotesc, mă aștept ca Europa să procedeze similar, sinucigându-se, de data aceasta complet. Desigur, formularea e hazlie, dar nu falsă. Europa și-a mai lichidat până acum o componentă esențială a industriei prin politicile verzi combinate cu comportamentul aberant în criza ucraineană. De data aceasta, dacă va proceda precum ocupantul american în problema chineză, rezultatul va fi distrugerea completă a ceea ce a mai rămas din bunăstarea europeană. Motivul e dat de amplele exporturi europene în China, dar și de dependența UE de importurile din China. Oricum, faptul că Macron s-a întâlnit cu Xi nu e un semn liniștitor, dat fiind că istoria recentă ni l-a arătat pe Macron împins ca pion în conflictul cu Ucraina. Ce s-a ales de „diplomația macroniană” puteți vedea limpede azi.
În final, revenind la tarifele vamale americane, părerea mea e că prima țară care va da înapoi va fi SUA. Semn al slăbiciunii sale intrate în fază terminală. Verdictele istoriei sunt întotdeauna necruțătoare.
Autor: Dan Diaconu