Nu mai încape nicio îndoială că statul subteran american atacă în disperare pe toate fronturile, în speranța producerii unei breșe. Cu toate datele pe care le-am strâns în ultimele zile îmi este din ce în ce mai clar că intrarea ucraineană în Kursk face parte dintr-un plan mult mai amplu și că frontul pe care se dă bătălia este unul global.
Ziua de ieri a început cu un fake în stilul caracteristic al propagandei britanice(cea care coordonează întreg efortul propagandistic ucrainean). O fotografie în care ucrainenii pretindeau că mai au 10 km până la Kursk(vezi imaginea atașată). În realitate, indicatorul fotografiat arăta 108 km, dar ultima cifră a ștearsă, iar fake-ul ordinar a fost viralizat. O operațiune specifică, așa cum vedem de la începutul războiului. Însă efortul propagandistic este dublat de mișcări cât se poate de vizibile.
Intelligence-ul occidental acționează din plin în buzunarul deschis în regiunea Kursk. Intrarea acolo s-a făcut extrem de coordonat. În plus, numărul soldaților existenți acum pe teritoriul Rusiei a crescut de la 2 000 la … 10 000, în timp ce alte forțe sunt împinse acolo, cu toate că asta fragilizează teribil pozițiile frontului. În plus, avansul se face prin ocolirea rezistenței rusești de la fața locului, asemeni unui lichid care, revărsându-se, nu se luptă cu înălțimile pe care le întâlnește în cale, ci le ocolește. Exact așa face armata Ucrainei în Kursk.
Un exemplu ar fi Suzemka, localitatea pe care ucrainenii pretindeau a o fi cucerit. După ce treburile s-au așezat, am constatat că localitatea nu este nici pe departe sub control ucrainean, ci că milițiile locale împreună cu voluntarii au reușit să oprească intrarea în oraș, ținându-i pe ucraineni în zonele în care ajunseseră inițial. Diferențele de armament dintre localnici și ucrainenii înarmați până-n dinți ar fi făcut facilă o cucerire a localității, dar este clar că ordinul a fost cel de răspândire și ocupare a unui spațiu cât mai larg, în detrimentul bătăliilor locale. Această strategie va face deosebit de dificilă inclusiv curățarea pe care rușii o vor foarte rapidă.
De asemenea, din partea armatei ruse au fost făcute greșeli similare celor de la începutul războiului. Au trimis un convoi consistent care a picat sub focul Himars, rezultând o pierdere de 200 de soldați și mai multe echipamente. E clar că asemenea greșeli nu mai pot fi făcut în situația în care s-a ajuns. Mai mult, convoiul a fost țintit ca urmare a entuziasmului populației ruse: oamenii au încărcat imagini ale convoiului pe rețelele de socializare, pozele au fost analizate de centralele de intelligence occidentale care au dat coordonatele ucrainenilor. Astfel convoiul a picat sub foc.
Rușii vorbesc despre cei peste 1000 de morți din partea ucraineană, însă certitudinea e că cei 200 de ruși morți valorează infinit mai mult decât ucrainenii omorâți pentru că la Kiev nu contează numărul morților. S-a văzut clar inclusiv la tentativa de contraatac ucraineană de anul trecut că nu au nicio problemă în ceea ce privește numărul morților. În plus, în Kursk sunt o grămadă de forțe occidentale prezente direct prin așa-ziși mercenari.
Inițial s-a spus că intrarea pe teritoriul Rusiei este o operațiune tactică menită a slăbi presiunea frontului din Ucraina. Nu este așa! Operațiunea este una separată, făcând parte din alt plan. De aceea este sigur că partea ucraineană va continua aprovizionarea cu oameni și echipamente a acelui front. De ce? Pentru că acesta este ordinul Occidentului! S-a trecut deja la un alt nivel.
De altfel, totul devine transparent. Americanii au trimis de urgență un transport de Stinger la Kiev în condițiile în care acestea sunt extrase direct din rezerva lor strategică. Practic e ca și cum în SUA s-ar fi dat alarma astfel încât scoaterea tuturor armelor din depozite și împingerea lor în luptă să devină una normală. Pare ilogic întrucât faci asemenea mișcări doar când tu însuți ești în război. În fapt, despre asta e vorba: America e deja intrată pe față în război! Atacul din Kursk e un element care ar trebui tratat cu seriozitate de către ruși întrucât, părerea mea e că următorul atac va veni dinspre țările baltice sau poate chiar dinspre Finlanda. Poate credeți că exagerez, dar vă spun că, inclusiv un atac nuclear din partea SUA nu este exclus! De ce credeți că acum câteva luni ucrainenii au atacat radarul Voronej care monitorizează exact zona dinspre SUA? Puneți acum în context acel eveniment și veți înțelege că absolut nimic din ceea ce am văzut până acum nu a fost întâmplător sau lipsit de relevanță. Totul face parte dintr-un mega-puzzle!
Multă lume are impresia că treburile sunt încă sub control, că pacea mai e o alternativă. Toți cei care cred așa se înșeală amarnic! În Orient e un șah imens. SUA a deplasat în Israel alte arme din rezerva sa strategică. De asemenea, grupurile teroriste controlate de SUA(Isis) au o activitate febrilă în ultima perioadă. Nici măcar nu se mai feresc să-și ascundă originile, ci acționează ca și cum ar fi parte a armatei SUA. Desigur, au apărut și consecințele. Aseară am avut atacul asupra bazei americane Hasakah, situată în nord-estul Siriei. De data aceasta atacul a fost extrem de precis și eficient. Nu știm numărul morților sau cel al răniților, însă fotografiile de acolo ne arată un incendiu de proporții în interiorul bazei.
În Serbia, Vucic a anunțat că se pregătește o lovitură de stat împotriva sa, pe modelul Revoluției Portocalii de la Kiev. În Venezuela, în dulcea tradiție americană, învinsul din procesul electoral este recunoscut de SUA ca învingător. Aceeași schemă pe care o făcuseră cu necunoscutul Guaido au repetat-o acum, în cele mai mici detalii. În Georgia noi mișcări încearcă să fragilizeze guvernul local care se opune intrării în război cu Rusia. Și mișcările nu se opresc aici!
Washingtonul a lătrat violent la Erdogan în ceea ce privește utilizarea Turciei ca proxy pentru chip-urile pe care le mai importă Rusia. Aici rușii au prevenit problema, reușind să-și dezvolte singuri microcontrollerele de care au nevoie pentru uz militar. Nu e vorba doar de o acțiune împotriva Rusiei, ci și una care se dorește a pune capac dorinței lui Erdogan de a adera la BRICS.
Noi sancțiuni apar împotriva Chinei pe fondul disperării în ceea ce privește avansul tehnologic înregistrat de Imperiul Celest. De altfel s-au înmulțit sabotajele. Racheta care-a explodat în spațiu, dar și alte mega explozii la sol ne sugerează o dimensiune înfricoșătoare a unui război hibrid pornit în forță de SUA. Amintim, în același context, de lovitura de stat din Bangladesh, dar și de anumite schimbări ciudate operate la nivelul aparatului superior de stat din Vietnam. Totul se întâmplă în condițiile în care, aparent, în SUA nu mai există niciun leadership, nici măcar unul formal. După retragerea lui Biden din cursă – o retragere unde nici măcar semnătura de pe scrisoarea de retragere nu-i aparține senilului de la Casa Albă – nu mai există absolut niciun factor de putere legitim și vizibil la Washington! Trebuie să fii nebun să crezi că Biden sau Kamala conduc ceva. După cum limpede remarcăm, avem de-a face cu o preluare în forță a statului american de elemente absolut ilegitime(din punct de vedere electoral întrucât, de facto, sunt aceleași forțe care conduc SUA de cel puțin un secol). Inclusiv sabotarea avionului lui Trump – care-a aterizat în regim de urgență ca efect al unei scurgeri inexplicabile a lichidului din sistemul de frânare – pare a face parte din același război. Dacă vă mai spun că inclusiv Kennedy și-a anulat aparițiile publice ca efect al „creșterii tensiunilor și imposibilității asigurării securității evenimentelor sale”, înțelegeți despre ce vorbim!
În Africa e în desfășurare un război pe față de care marele public este străin. Au reînceput problemele inclusiv în Mali. Există însă conflicte în întreaga zonă a Sahelului, ceea ce ne indică o implicare destul de mare a SUA. Aceleași forțe reactive aparținând SUA, sunt acum în fruntea revoltelor și tentativelor de răsturnare a situației existente.
Aveți, cred, o imagine destul de cuprinzătoare a situației în care ne aflăm. E limpede pentru oricine că deja se practică un joc cu crampoanele la vedere. Nu putem caracteriza actuala situație drept conflict militar al Americii deoarece încă armele americane nu se văd pe față, dar asta nu înseamnă că nu vor apărea. Cerbicia cu care Ucraina aruncă soldații în focul luptelor, fără să-i mai pese chiar deloc de numărul de morți, ne indică inclusiv faptul că se pregătește intrarea forțelor proaspete în conflict. Mai țineți minte când, pe la începutul conflictului, Zelenskyi declara cum „ceilalalți, inclusiv occidentalii, vor veni aici, să apere pământurile noastre și să ne apere pe noi”? Despre occidentali înțelegem, dar cine sunt „ceilalți”? Cumva sclavii estici ai SUA, Polonia și România, pechinezii baltici sau țările nordice?
Revenind la operațiunea din Kursk, unde Putin a declanșat stare de urgență pe motiv de terorism, mulți spun că totul se va curăța în câteva zile. Având în vedere hermoragia de soldați și echipamente, cred că va fi vorba de mult mai mult timp. Și spun asta în ciuda faptului că ucrainenii – dincolo de propagandă – nu au mai înregistrat avansuri teritoriale. Mai mult, declanșarea stării de urgență pe teritoriul Belarusului semnalizează că există un pericol real de atac ucrainean inclusiv acolo.
În concluzie, starea încordată în care ne aflăm nu doar la nivel local – în Ucraina – ci și la nivel global, ne demonstrează că Marele Război deja nu mai poate fi evitat. Este început, astfel încât în perioada următoare putem vedea dezvoltări extrem de rapide ale unor fenomene neașteptate și de neimaginat pentru mulți dintre cei neatenți.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/2024/08/spre-transarea-definitiva-apelor.html