Data de 12 decembrie a trecut neobservată cu toate că a fost o dată crucială în ceea ce privește scufundarea noastră ca națiune. Aveți idee ce-am comemorat? Sigur nu știți! Moartea democrației. Surprinși? Fix despre asta e vorba, doar că în ziua de azi vorba e controlată, iar a spune ce gândești a ajuns din nou, ca pe vremea răposatului, o aventură riscantă. Înainte de a vă dezvălui despre ce e vorba o să fac o paranteză necesară.
Înțeleg că un anume domn, cântător de meserie, a fost atât de disperat încât a strigat la doamna Ministru al Culturii în timpul unei ceremonii de inaugurare a monumentului Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca. M-am cutremurat, mai ales că domnul în cauză e reprezentant de seamă al găștii care-a asasinat democrația la noi. Și pentru că a urlat la preacurvioasa doamnă ministru, noi ar trebui să credem că i-au revenit creierii din aburii adânci în care se înecaseră? Păi cum de urli tu la ministrul în funcție, băi zdranga-zdranga? Mă rog, închei aici paranteza deoarece individul e un fel de Marian Ceaușescu, astfel încât simt că îi dau prea multă atenție.
Dar paranteza nu e întâmplătoare. Alături de tovarășul nemulțumit sunt numeroase alte voci care, la fel de țipătoare ca întotdeauna, ne spun ba una ba alta. Cum că nu e bine, că e rău, că sunt dezamăgiți/dezamăgite s.a.m.d. Toți aceștia fac parte din aceeași sectă a asasinilor, probabil cea mai mare sectă de la noi unde, pe lângă mahării din vârf care huzuresc din bani luați pe „atragerea adepților” mai sunt și bietele suflete pierdute, marea masă a îndoctrinaților care, la fel ca în orice sectă, reprezintă materialul de manevră din care straturile superioare își trag huzurul. Dar despre ce eveniment e vorba, despre ce sectă??? Simt că nu mai aveți răbdare!
Așadar, în 12 decembrie 2004, România lupta din nou cu comunismul, învingându-l în alegerile prezidențiale, unde traian băsescu i-a luat fața lui Adrian Năstase. Nu vreau să-l spăl de păcate pe Năstase, doar că voi menționa apăsat faptul că el a reprezentat ultimul conducător cât de cât autonom al României. Iar asta a plătit-o amarnic!
Între un adept al mersului circumspect înainte – pe care parvenirea îl făcea să se creadă aristocrat sau cel puțin demn de a accede la acest statut – și un aventurier bețiv, corupt până-n măduva oaselor, românii l-au ales pe cel din urmă, satisfăcând doleanțele asasinilor democrației. Cred că e limpede pentru oricine că atunci s-a terminat cu libertatea noastră. Am ieșit din perioada romantică a anilor 90, intrând în cea obsedantă a instaurării treptate a terorii. Credeți că pe vremea sa Năstase ar fi putut institui un lockdown precum cel pe care l-am avut în timpul Plăvanului? A compara libertatea de acum cu cea de atunci e ca și cum ai încerca să faci comparație între un pistol cu apă și o pușcă automată de ultimă generație. România a ales atunci, în aplauzele reprezentanților gălăgioși ai sectei asasine, calea slugărniciei menite a asigura spatele corupților locali, calea cotropirii complete, a noului fanariotism în carte Marea Poartă a fost înlocuită cu multiple alte Porți situate aiurea, în funcție de cum bate vântul. Iar asta, pe lângă dezastrul jefuirii noastre zilnice, a adus într-un timp record epoca terorii.
Suntem în drum drept către instaurarea unei tiranii absolutiste. Iar strategia e de-a dreptul perversă: pe măsură ce sluga de la butoane expiră, secta asasinilor începe să devină tot mai nemulțumită și critică la adresa jupânului în funcție. Aproape că e în ton cu cei care-l contestă pe slugoiul de la putere încă de la sesiunea de așa-zise alegeri. Doar că „Secta” pregătește următoarea paiață. Opoziția față de actualul jupân pe cale de expirare este, așadar, una pentru ca Secta să recâștige încrederea populației. De aceea urlă cântătorul și de aceea întreaga menajerie de jivine a Sectei tremură aparent de partea „poporului”. Nu, nu-s de partea niciunui popor, ei sunt doar de partea trădării!
Ar trebui totuși să-i urecheze cineva, să le spună că absolut tot ceea ce avem acum, toată sursa așa-ziselor lor nemulțumiri sunt doar un efect al alegerilor pe care ei le-au câștigat permanent de douăzeci de ani încoace. Alegerea lui băsescu în 2004 a fost victoria lor, la fel ca și frauda cu realegerea aceluiași marinar nemernic. La fel ca și alegerea „inexplicabilă” a Plăvanului cel nătâng. La fel ca și prăbușirea Referendumului pentru Familie, ca și băgarea la pușcărie a lui Dragnea sau realegerea Plăvanului. Totul, dar absolut totul, de 20 de ani încoace, este o îngemănare de alegeri câștigate de Sectă și de reprezentanții puterii externe. Așadar, observându-i că nu le convine ceva, ar trebui să le spuneți simplu ceea ce tot o proastă de-a lor a introdus ca practică politică: „Ciocu’ mic, jigodiilor! Țara asta e în situația jalnică în care e din cauza voastră deoarece absolut totul a ieșit cum ați vrut voi!”.
Cum arată țara acum? De la un grad de îndatorare de sub 20% a ajuns la aproape 60%. Mai e o șmecherie aici: în timp ce PIB-ul(în dolari) a crescut de patru ori, datoria externă a României a crescut de zece ori, ceea ce înseamnă o contraperformanță care bate la ochi. Pentru fiecare EURO creștere a PIB-ului, România s-a împrumutat 2.5 EUR, iar din această chestie simplă oricine poate avea o imagine limpede a dezastrului în care ne scufundăm. Imediat întrebarea care se pune este „unde anume a dispărut acel euro și jumătate care nu se regăsește în creștere?”. E simplu: a fost furat și nu doar el, ci și profitul rezultat de pe urma împrumutului.
Suntem la 20 de ani de la asasinarea democrației de aici(care și-așa era extrem de plăpândă). E o comemorare sumbră deoarece, odată cu oribilul omor, urmează distrugerea treptată a întregii țări. Pe nesimțite am intrat pe drumul către desființare. Faceți absolut orice comparație vreți și vă va ieși prost. De ce? Pentru că așa se întâmplă atunci când mergi spre lichidare. Totul arată sumbru, fără perspective.
Ce ne-a mai rămas? Spectacolul cu repetiție în care jigodiile sectei amintite „trec de partea poporului” bălăcărindu-i pe imbecilii din capul țării. E o eroare să-i crezi! Ăștia nu trec niciodată de partea oamenilor ci joacă același joc macabru de prostire a proștilor. Așa că, dacă-i auziți vituperând în stânga și-n dreapta nu mai picați în capcană! Întoarceți-le spatele și vedeți-vă de treburile voastre. Triste vremuri am mai ajuns să trăim!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/