Cu toate că are un background jurnalistic, cu toate că acesta este un mediu extrem de fertil în materie de aşa-zis „intelligence”, poate cel mai îmbibat de securism, tind să cred că Firea nu e securistă. Nu are profilul necesar şi, chiar dacă securitatea are ca obiectiv recrutarea din toate mediile, cred că recrutarea sa, chiar şi sub forma unei „atingeri nevinovate”(a se citi colaborator-informator) ar fi un risc pe care nu şi l-ar asuma un serviciu responsabil.
Ea însă are absolut toate caracteristicile, toate trăsăturile necesare, pentru a putea fi manipulată, pentru a fi transformată într-o păpuşă teleghidată. Iar pionul principal în toată această afacere cred că e bărbată-su, individ dotat cu toate ştaifurile necesare unei cariere „coordonate şi supervizate”.
Firea e doar o ţăţică, o închipuită trăind vise de „mare doamnă”, considerându-se mai mult decât „ajunsă” şi fixându-şi progresiv, precum Dinu Păturică, ţinte ceva mai sus decât nivelul propriei pălării – dar în orizontul imediat vizibil – ţinte pe care le consideră, asemeni oricărui parvenit, chestiuni „de viaţă şi de moarte”. Odată atins pragul, instinctiv ocheşte o nouă ţintă şi trage cu îndârjire, canalizându-şi disproporţionat şi iraţional întreaga energie spre noul target. cum ţinta sa devenise nominalizarea la preşedinţie. Se şi visa „zâna prezidenţială”, această amazoană de Bacău venită să răstoarne toate ierarhiile şi să revoluţioneze ţărişoara.
Pentru un profesionist, Firea reprezintă mediul ideal pentru a punerea în practică a oricărui scenariu. Nu trebuie decât să umbli la cele două „variabile” care-o gâdilă: frumuseţea şi deşteptăciunea. Sunt cele două fire principale care, manipulate corespunzător, îl transformă pe păpuşar într-un veritabil şofer capabil a o „ghida” pe scrufuloasă în orice direcţie doreşte. Iar dacă mai adaugă acestor două fire şi pe cel cu „marea doamnă”, treburile sunt ca şi unse, iar ţinta capitulează necondiţionat.
Ceea ce vreau să vă spun este că ieşirea Firuţei la CEx-ul PSD e strict cântecul de lebădă al luptei ce „va să vie”. Aşa cum veţi constata ceva mai târziu, „accidentul Firea” se va dovedi unul minor din cruntul război care urmează să se încingă în această toamnă. Sunt deja mult prea multe elemente, mult prea multe planuri care, scăpate de sub control, ar conduce la prăbuşirea acelei infame construcţii denumită generic „stat paralel”.
Cu toată campania virulentă şi extrem de costisitoare, Legile Justiţiei mai au doar un pas până la intrarea definitivă în vigoare. De asemenea, legat de acest subiect, hotărârea de la CEx referitoare la înfiinţarea „Autorităţii Naţionale pentru Interceptări” taie definitiv aripile securităţii, forţând intrarea acesteia în litera legii. Orice om dotat cu o minimă inteligenţă înţelege că, din acel moment, cărţile sunt ca şi jucate. De asemenea, previzibila trecere pe tuşă a lui taica Loazăr ar încheia definitiv o perioadă sumbră a justiţiei autohtone.
Apoi avem măsurile economice, al căror vârf de lance este reprezentat de „Legea Offshore”. În momentul în care se va reîntoarce la Plăvan, amânarea adoptării respectivei legi nu va mai fi posibilă şi, în premieră, statul va obţine ceva ceva – cu toate că nu mare lucru – din resursele sale.
Chiar dacă par doar câteva elemente, acestea sunt capabile să detoneze toată construcţia edificată în timpul odiosului regim băsescu. Întreg edificiul s-ar prăbuşi zgomotos, iar urmele lăsate la vedere ar reaglomera puşcăriile autohtone. Asta pentru că abuzurile care s-au făcut sunt atât de mari şi atât de vizibile încât, pus în faţa faptelor şi dovezilor, chiar şi un judecător oligofren(eliberat de protocoale, ce-i drept) nu are cum să nu dea condamnare. Şi pentru că am adus vorba de protocoale, posibilul mecanism de amnistiere a celor care-au avut de suferit din cauza amestecului nefast şi ilegal nu este altceva decât o rupere definitivă a lanţului prin intermediul căreia era controlată justiţia.
Ceea ce vreau să vă spun este că lucrurile nu pot rămâne aşa deoarece sunt interese prea mari. Deja liniile de demarcaţie sunt extrem de subţiri, astfel încât nu se va mai încerca mici măcar salvarea aparenţelor. Se va trage cu bazooka, aşa cum Elţîn a tras cu tunul în Parlament. Accidentul „Firea” e doar începutul, declanşatorul unei lungi serii de evenimente pe care le-am mai trăit. Mai ţineţi minte înfiinţarea UNPR? Iată că Oprea tocmai ce-a fost scos din beleaua penală(penibilă, desigur) şi e gata să lupte din nou de partea „interesului naţional”. Pe partea cealaltă, Ponta trage să înghită haita lupilor tineri din PSD. Prin intermediul unuia dintre ultimele culoare rămase active în Justiţie, Dragnea va fi condamnat exemplar, iar întreaga construcţie la care-a pus umărul se va dărâma. E simplu ca „bună ziua”. Sau, mai degrabă, „noapte bună”.
Nu vă iluzionaţi că avem de-a face cu o fatalitate. În realitate „aşa merg lucrurile”. Somn uşor!
P.S. Aţi remarcat că a început campania publicitară a Digi? Ia luaţi la rând posturile pe care se derulează şi-o să înţelegeţi că acolo unde nu se poate cu ideologia, se poate lucra cu duhul blândeţii banului.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice