Am o veste șocantă, în special pentru cei care se tot obosesc să mă facă „pro-rus”. Se pare că întreg NATO a devenit pro-rus sau, cine știe?, poate că Rusia urmează să intre în NATO și noi n-am aflat. Sunteți șocați, nu? Stați liniștiți, n-am luat-o razna, dar ar fi bine să vă așezați pe un scaun pentru a nu fi luați cu leșinul de ceea ce urmează să aflați.
Așadar, tocmai ce s-a terminat întâlnirea de la Sochi dintre Putin și Erdogan. În cele trei ore în care au discutat cei doi probabil s-au făcut multe planuri despre care vom afla extrem de târziu. Însă e suficient ceea ce s-a dat „la liber” pentru a înțelege că treburile se schimbă radical. Sunteți gata? Începem!
Putin a agreat să producă împreună cu Turcia submarine, motoare de avion, vase de război și submarine. V-ați revenit? După ce turcii au luat sistemele antirachetă de la ruși, acum fac platformă militară comună? Când m-am dus la culcare turcii erau în NATO, iar Rusia era considerat principalul dușman în zonă. Mă face cineva să înțeleg ce s-a întâmplat? A aderat Rusia la NATO? Ori Putin era strâmb de beat când a semnat acordurile? Nu s-ar putea spune. În plus, a mai semnat și un contract pentru vreo trei grupuri energetice nucleare.
Pentru actuala configurație a lumii, ceea ce s-a întâmplat la Sochi nu poate avea decât o singură cauză: o remodelare geopolitică a lumii. Dacă ați fi ascultat ceea ce a spus domnul Adrian Severin în urmă cu ceva timp, evenimentul de la Sochi nu v-ar fi luat prin surprindere. Ca să înțelegeți mai bine situația în care ne aflăm, vă reproduc aici întreaga postare din 4 septembrie a.c. a domnului Adrian Severin:
„La Summitul superputerilor fostei ordini mondiale bipolare de la Geneva (2021), în procesul retragerii către Marea Chinei și redispunerii în regiunea indo-pacifică, cu intenția de a-și asigura astfel spatele, SUA a cedat Polonia Germaniei, Ungaria Rusiei, Ucraina Rusiei și Germaniei, Marea Neagră Rusiei și Turciei, iar România a rămas, cum se spunea în dreptul roman, un res derelictae (adică o proprietate abandonată voluntar de titularul ei) având statutul de res nullius (bunul nimănui), pe care oricine și-l poate însuși și cu care oricine poate face ce vrea.
Ceea ce se întâmplă acum în România este rezultatul acestei situații: se distruge tot ce a mai rămas din sistemul constituțional pluripartit, pentru ca, devenit un simplu bun, cvasi statul România (un stat eșuat) să fie pus sub “administrarea directă” a unui regim de mână forte acționând din mandat internațional. Agitația politică irațională (fără nici o legătură cu conceptul de “acțiune politică”) de la București, din aceste zile, reprezintă doar unul din multele scenarii menite a face posibilă ajungerea la un asemenea rezultat; unicul interesant pentru marii jucători de la masa politicii globale.
Nu contează cine a amorsat criza (care, de fapt, nu este politică, ci națională – o criză de destin istoric), Cîțu, Barna sau Cioloș; nu contează cum vor vota AUR sau PSD; nu contează ce spun Ciolacu sau Orban, pe ce picior dansează Dâncu și Rareș Bogdan ori la ce oră revine din adormire Iohannis. Cel din urmă are misiunea ca, după ce a lucrat cu succes la suspendarea Constituției, să creeze condițiile pentru ca românii să salute, de nevoie dacă nu de gust, schimbarea regimului politic și trecerea de la democrația autohtonă coruptă și impredictibilă, la autoritarism și subordonare externă integrală.
Asta se execută acum.Singura șansă a României în atari condiții, ca și în 1944, este să se înțeleagă direct (nu prin Washington) cu Rusia (cu care mai poate găsi interese strategice congruente), căci SUA a ieșit din joc, respectiv a lăsat-o în afara jocului, iar Germania nu are intersul să vadă un bloc româno-rus la Gurile Dunării, între obiectivele strategice germane și nevoințele strategice românești neexistând nici o convergență. Mai este, oare, cineva, la București și la Moscova gata sau / și capabil să o facă? Se pare că nu.”
Concluziile le puteți trage singuri!
Autor: Dan Diaconu