Dragă Tudor Chirilă, dragă Oana Pellea, dragă Lucian Mândruță, dragă Tapalabă, dragă ăla necunoscutu’ care schelălăie „un sas, un sas, un sas”, dragilor ceilalți, mai cunoscuți sau mai necunoscuți care ați contribuit la instalarea inutilului Plăvan și-a inutililor de la USR&PNL,
Înainte de a începe, aș dori să vă spun concluzia pentru că știu: formația voastră intelectuală nu prea vă permite să transpirați pe un text. Așadar, dragii mei, fără menajamente vă spun că trebuie să mă pupați în cur! Și nu doar pe mine, ci pe toți ceilalți care vă citeam îngrijorați manipulările și vedeam instaurându-se „pas cu pas” negura asta care e în prezent. Și, de ce nu, ar trebui să-i pupați în cur și p-ăia din cireada care v-a urmat și care acum se lamentează cu „ce proști am fost!”. Da, ați fost proști, ați fost dobitoci, ați fost imbecili și de-aceea, dacă aș fi un dictator, aș da ordin ca de-acum încolo toată viața să nu faceți altceva decât să vă pupați unii pe alții în cur. Că doar de-asta sunteți buni!
Voi, dragii mei, sunteți niște splendizi inutili. Niște paraziți aș adăuga. Tudor Chirilă, uită-te-n oglindă și-o să vezi adevărul: ești un „zdranga-zdranga” pe bani publici. Trăiai din vena primăriilor „baronilor roșii”, zdrăngănind pe la tot felul de „sărbători ale orașelor”. Altfel, sulea ar fi venit să plătească la vreun concert cu tine! Mai penibil decât tine e ălălalt lătrător, câinele vagabond al muzicii, care probabil era invitat pe la manifestările ălea ca să împrăștie lumea. Probabil îi venea rându’ la schelălăit atunci când primarul beat decidea că trebuie să se termine chermeza.
Oana Pellea, tu trăiești frustrarea unui copil nereușit! Nu, draga mea, n-am văzut pe nimeni înghesuindu-se să vadă vreo piesă cu tine sau ceva ce ai făcut tu. Uită-te în oglindă și-o să vezi imaginea absolută a ratării.
La fel și tu, băi Mândruță-„nimeni în drum”! N-ai făcut nimic în toată viața asta amarnică a ta. Ai fost peste tot un „cărat în spate de alții”, un inutil acceptat, un lest pe care mi-e greu să înțeleg de ce l-au dus atâția în spate. Ai fost la PRO unde l-ai pupat în cur pe Sârbu, te-ai mutat la Antene unde l-ai pupat în cur pe Varan și te-ai mai făcut și „cavaler de Corbu”. În toată viața ta, băi Mândruță, te-ai gândit idealist că vei avea puterea să atingi vreodată genunchiul broaștei audiențelor TV. Canci, ești un nimeni, un inutil!
La fel și tu, băi Tapalabă! Hai, nu te face că îmi arăți cireada care încă te urmează. Toată viața ta n-ai trăit decât din mâncat căcat pe bani mulți. Ești un vierme!
Da fapt, voi toți, dragii mei, sunteți paraziți! V-ați obișnuit să vă înfigeți cu cu dinții voștri diformi în cadavrul statului. Și cum acum, din motive de optimizare a hoției, vi s-a tăiat macaroana, ați început să vă tânguiți. Muriți de foame, inutililor! Tăvăliți-vă pe jos în chinuri, ca să vadă toată lumea care muncește pe bune care-i destinul tragic al parazitului! Dacă aș fi dictator, v-aș scoate în cuști în piața publică și v-aș lăsa să trăiți așa tot restul vieții, exersându-vă arta manipulatorie pentru a vă ruga de orice calic să vă dea un codru de pâine. Dar nu sunt dictator și, din fericire pentru voi, nici n-am cum să ajung!
Dar să nu ne prefacem că nu înțelegem. De fapt voi acum căutați un alt angajament și de-aia vă ștergeți în public tot căcatul pe care-l aveți pe bot. Vă gândiți că, mușcându-l de cur pe Plăvan, se va găsi cineva care să angajeze cireada voastră de propagandiști nespălați. Ghinion, bă! Nu mai e nevoie. Prostimea poate fi influențată altfel, plătind pe rezultat, așa cum ne arată întreaga desfășurare plandemonică. S-au optimizat bine bugetele de influențare a proștilor. Nu mai e nevoie de orice neica nimeni care să înșire bășini pe hârțoaga netului sau care să scrie cărți pentru a avea cu ce să se șteargă la cur. Vremea voastră a trecut, inutililor! Cu banii pe care i-ai fi dat pe-o Oana Pellea, acum angajezi zece păsărici care arată și bine și repetă disciplinat, precum rațele, ceea ce e de spus. Și care mai sunt și mulțumite că au reușit să „editeze cuvinte care să șchimbe lumia”. Știu, nu mă credeți, dar „munca” pe care-o făceați voi, în neo-societatea pe care-ați lăudat-o atât, a ajuns să fie făcută fix de cei care au calificarea necesară: de vidanjori. Sunt mai ieftini și se bălăcesc în căcat cu plăcere, nu ca voi cu grimasele care v-au rămas întipărite pe chipurile slute. Așa că, dragii mei, după cum bine observați cu disperare, lumea aia pe care-ați cântat-o pe doi bani v-a cam eliminat din schema de personal. Iar asta, dragii mei, îmi provoacă o imensă satisfacție.
Sunt entuziasmat de faptul că nu trebuie să devin dictator pentru a vă vedea zbătându-vă în mizerie! Nu trebuie să depun niciun efort. În scurt timp o să vă tânguiți amarnic, dar nimeni nu se va mai uita la voi. Știți, mă uit la mine, cel care-a simțit cum, pas cu pas, se deschide un hău în fața sa, de fiecare dată când minciunile voastre îi convingeau pe boi să pună ștampila, autocondamnându-se la moarte. Am crezut că voi fi terminat, că nu voi mai putea să-mi desfășor activitatea, că teroarea proștilor aduși de voi la putere mă va face să închid tot. Aiurea. Secretul meu e același ca și al milioanelor de oameni de bun simț: am continuat să muncesc pe bune și mi-a mers mai bine. Și, ce să vezi!, constatând că vouă vă merge rău, parcă înfloresc! Da, mă deranjează restricțiile, dar parcă-mi tresaltă inima de bucurie că nu se mai organizează concerte pe bani publici. Că nu se mai aruncă sume uriașe pe „proiecte culturale” dubioase. Oricum mi se rupe de restricțiile lor, pe mine nu mă ating decât marginal. Timpul liber mi-l organizez cu prietenii, în cercuri restrânse, nu cu cireada!
De altfel, acum trăiți disperarea ticăloșiei care se întoarce împotriva voastră. Știu că încă aveți speranțe, că vă gândiți că „va fi o chestie temporară” și că apoi toate se vor rezolva. Așa ați zis de la început, pe măsură ce finanțarea v-a scăzut constant. Așa se va întâmpla și acum. În ciuda faptului că acum nu credeți o iotă din ceea ce vă spun, o să vedeți că am dreptate! Nu veți mai vedea în fața ochilor decât o deteriorare și mai mare a situației voastre. Deh, ăsta e destinul ticălosului și-al proștilor care-l urmează. Ultima chestie se referă la cireadă care, iată, suportă cu stoicism „lumea nouă” pe care-au adus-o. Mai un vaccin cu forța, mai o diminuare de venituri, mai o transformare a „garsonerei” în biroul „de acasă”, mai un lockdown, mai un pulan pe spate.
Vă lovește lumea nouă, dragii mei? Ciocu’ mic! Așteptați în liniște să vă vină rândul să ne pupați în cur!
Autor: Dan Diaconu