Ieri, Putin a anunțat schimbarea doctrinei nucleare. Este cea mai masivă modificare operată și, în același timp, cea mai mare amenințare împotriva dușmanilor Rusiei. Prin noua inițiativă Rusia sugerează că a ajuns la capătul răbdării în ceea ce privește jocul proxy făcut de SUA și NATO în Ucraina. Abia acum înțelegem disensiunile grave care s-au manifestat la vârful puterii americane, între nulitățile din echipa Biden(Sullivan, Kirby etc.) și Pentagon.
Fără doar și poate, pe la Pentagon mai există ceva materie cenușie, care materie cenușie în zona Casei Albe nu mai e nici măcar raritate, ci o infracțiune. Orice analiză militară dezvăluie un adevăr crâncen, acela că nu te poți juca prostește cu o putere nucleară. SUA s-a jucat aberant cu ambele rivale – China și Rusia – iar acum culege fructele amare ale unei intrări într-un halou necunoscut.
Conform noii doctrine, Rusia anunță că își rezervă dreptul de a ataca nuclear orice țară care furnizează tehnică militară care facilitează atacurile în interiorul Rusiei. Asta a provocat emoții profunde la nivelul autorităților occidentale. Chiar dacă n-o arată, factorii de decizie simt transpirații reci pe șira spinării întrucât Rusia „a dat cu sec”. O problemă de-a occidentalilor e dată de faptul că armamentul respectiv deja există în Ucraina, astfel încât, dacă vreunul de-acolo se apucă să ignore restricțiile țării-sursă, nulitățile care-au aprobat transferul se vor trezi într-un scenariu nuclear. Englezii și francezii sunt, din acest punct de vedere, într-un mare rahat. Iată de ce nulitatea Macron se zbătea să deschidă discuția despre o normalizare a relațiilor cu Rusia.
Nu este foarte clar ce echipamente a deplasat Germania în Ucraina. Anumite surse vorbesc despre un transfer secret de Taurus, după ce de la Casa Albă anumiți funcționari au anunțat că dau acceptul Ucrainei să lovească ținte din interiorul Rusiei. Dacă e adevărat și dacă acele rachete vor fi folosite, va fi jale.
Mulți consideră că Rusia nu va fi cea care va ataca nuclear deoarece îi este frică. O prostie mai mare decât asta n-am mai auzit. Cum îți poate fi frică atunci când ai cel mai mare arsenal nuclear și, în același timp, cel mai modern? Mai mult, la prima nucleară dată, cred că se va așterne o liniște tenebroasă în tabăra occidentală. Cu siguranță nimeni nu va riposta nuclear deoarece asta înseamnă sinucidere. SUA, cel mai probabil, vor merge pe circul specific, gen Consiliul de Securitate al ONU, mass media s.a.m.d. și vor face paradă cu deplasări de rachete sau de echipament militar. Cu siguranță NU va riposta nimeni deoarece riposta înseamnă moarte. Abia atunci, toate nulitățile se vor trezi din letargie și vor cerși negocieri. Rețineți acest pasaj deoarece este cât se poate de important.
Marea întrebare este: „Cine anume va fi prostul care-o va încasa?”. Dacă situația din Ucraina se complică, sunt sigur că va fi un prost, o șa care să fie bătută pentru a pricepe iapa. Nu putem ști în acest moment, doar că există ceva care mie personal îmi dă un sentiment neplăcut.
Viorel Manole, șeful PATROMIL(Asociația Patronală Română a Producătorilor de Tehnică Militară), vorbea cu detașare despre cooperarea industriei autohtone de apărare cu cea ucraineană. Aparent pare un business bun: Ucraina este o piață de desfacere imensă în acest moment și deține niște tehnologii care ar putea împinge în sus înțepenita noastră industrie de apărare. Doar că, în spate, se ascunde cu totul altceva. Vreți să știți care-i povestea reală?
Bombardamentele rusești au afectat nu doar infrastructura energetică a Ucrainei, ci și pe cea a producției militare. Dat fiind faptul că e din ce în ce mai riscant să produci ceva acolo, Ucraina ia în considerare extinderea industriei sale militare peste graniță. E lesne de înțeles de ce. Pare că, dintre statele vecine, doar România a răspuns pozitiv. Nu am habar dacă treaba s-a parafat la nivel oficial, dar e clar că băiatul ăla nu ieșea să vorbească aiurea-n târg, Mai mult, citate din interviul său au fost preluate de presa internațională, semn că treaba e deja pe un făgaș favorabil.
Viorel Manole vorbea despre o fabrică de drone la Tecuci. Iar de-aici treaba devine cu adevărat critică. Aveți idee cu ce anume au aruncat în aer ucrainenii cele două depozite de muniție ale rușilor? Cu drone. Presupunând că acea fabrică se va face și Ucraina va lovi cu drone de la Tecuci în interiorul Rusiei vreun obiectiv care să-l scoată din sărite pe Putin, care credeți că va fi reacția? Oare nu suntem candidații ideali pentru ca Putin să bată șaua ca să priceapă iapa? Dacă în cazul unui atac asupra Londrei te gândești că ar putea fi consecințe, în cazul unui atac asupra României treaba va fi mult mai simplu de tranșat întrucât nici naiba nu-și va pune pielea la bătaie pentru noi.
Chestiunea la care trebuie să ne gândim este legată de interesul nostru direct. Am văzut în mai multe rânduri în acest conflict tentative jenante de-ale Ucrainei pentru a ne băga în război. De la plasarea unor obiective în proximitatea granițelor noastre – cu gândul că vor scăpa rachete sau drone rusești peste graniță – și până la filmări cu muniție și echipamente militare românești „scăpate” pe canalele se social media. Actuala „propunere” – care, în realitate, este un interes strategic de-al Ucrainei – este o capcană care ne poate costa imens. De ce oare nu fac asta polonezii, doar ei sunt mult mai determinați în anti-rusism decât noi? Culmea, din același interviu, înțeleg că se eliberează chiar și fonduri europene pentru investițiile ucrainene din România.
Pot înțelege interesul celor din industrie de a face un salt calitativ, mai ales în condițiile în care, din punct de vedere al tehnologiei militare, Ucraina este cu ani lumină înaintea noastră. Trebuie însă să înțelegem contextul în care ne aflăm. Se vede limpede că întreaga operațiune din Ucraina s-a fâsâit, iar cabinetele occidentale nu știu cum să mai paseze cărbunele fierbinte dintr-o mână în alta. Fiind forțați de situația schimbării doctrinei nucleare a Rusiei, trebuie să se izoleze cumva de problemele de acolo. Pe de altă parte, dacă lasă Ucraina cu fundu-n baltă riscă să aibă probleme majore pe plan diplomatic deoarece Occidentul a fost cel care a împins Ucraina la blocarea negocierilor de pace cu Rusia, într-un moment în care nu ar fi pierdut niciun teritoriu. Acum, cu țara ciuntită, cu infrastructura făcută praf și cu o grămadă de morți și răniți, niciun om politic de la vârful Ucrainei nu mai poate da înapoi decât dacă „întoarce armele”, dând vina pe Occident pentru tot dezastrul de acolo. În cazul în care Zelenskyi pică, înlocuitorul său – dacă-și va dori vreun viitor politic – fix asta va face. Va juca jocul întoarcerii armelor pentru a-și asigura suportul popular și pentru a putea semna o umilitoare pace cu Rusia.
Personal sper să nu vedem momentul detonării înfiorătoarelor arme nucleare și, dacă o fi să fie, cel puțin să nu fie pe noi sau în apropierea noastră. Sunt vremuri complicate, pe care prostia factorilor de decizie le complică și mai rău.
Autor: Dan Diaconu