După ce au dat un purcoi de bani pe F-35, norvegienii s-au trezit cu belele mai mari decât şi-au imaginat. În primul rând „complicăciunea” de avion american are probleme de funcţionare atât de mari încât norvegienii nu reuşesc să-şi asigure necesarul de personal calificat pentru întreţinere „ligheanelor zburătoare”. De aceea, de multe ori, sunt obligaţi să apeleze la suportul producătorului, care vine la pachet cu alte costuri cocoşătoare. Însă asta nu e totul. Recent, norvegienii au observat că F-35, după ce că e o rablă care mai mult stă decât merge, mai are şi o alt caracteristică proastă: spionează. Nici mai mult nici mai puţin, s-a observat că avionul-vedetă al americanilor colectează date despre piloţi şi le trimite în SUA. Spionaj pe faţă! În aceste condiţii orice om normal şi-ar pune problema dacă are sau nu sens să mai continue acel păgubos contract. În lumea de azi însă, imbecilitatea dusă la extrem face ca asemenea incidente catastrofale să fie trecută cu vederea. Simpla descoperire a unui comportament abuziv la un partener ar trebui să te facă să dai de pământ cu el. Aiurea, lumea s-a prostit înfiorător.
Ţin minte cum, pe la începutul anilor 2000, Microsoft începuse să-şi promoveze iniţiativa sa DOTNET. Conceptele prezentate atunci de Microsoft sunt cele pe care azi le întâlniţi la fiecare pas. Smartphone-ul, tableta şi cloud-ul au fost desenate încă de atunci. Privind retrospectiv îmi dau seama că toate aceste concepte n-au fost „inventate” de specialiştii Microsoft ci, probabil, a fost o mostră de programare predictivă de-a Departamentului de Stat. Conceptele au fost furnizate Microsoft care pe acea vreme era cea mai dezvoltată companie tehnologică. Acestea au fost răspândite ca „viitoare concepte de bază”. Culmea, Microsoftul care le răspândise nu a reuşit să profite corespunzător de ele. Au încercat cu tableta, au încercat cu smartphone-ul, dar până la urmă succesul a venit de la Apple. Singura chestie cu care au reuşit a fost cloud-ul, dar şi asta mult după ce Amazon şi Google au făcut paşii hotărâtori în domeniul respectiv.
Cert este că, la începutul anilor 2000, când Microsoft prezenta conceptele de bază ale cloud-ului, toată lumea râdea deoarece nimeni nu-şi imagina cum ar putea un om sau o firmă să-şi încredinţeze informaţiile sale cele mai intime unei terţe părţi. Nicio secund n-aş fi crezut că aşa ceva se va întâmpla vreodată. Iată-ne azi şi asta e dovada a cât de naiv puteam fi.
De altfel, actuala arhitectură a internetului nu este cu nimic diferită de arhitectura iniţială a mediului de calcul, aşa cum fusese proiect în anii 50-60: un mainframe la care erau legate doar terminale chioare. Astfel, întreaga informaţie se găsea pe mainframe, iar utilizatorii aveau doar tastaturi şi monitoare pe care vedeau ceea ce aveau voie să vadă. În toată această nebunie de-a dreptul concentraţională, constatăm acum că apariţia computerului personal a fost, mai degrabă, un accident. Probabil de aceea primul concept de computer de la Google a fost netbook-ul, un sistem slăbuţ, al cărui sistem de operare se învârtea în jurul unnui … browser. De necumpărat, aţi spune. Cine şi-ar lua un laptop care merge doar conectat la Internet? Da, aşa e. De aceea netbook-ul a murit fără prea mare succes. Doar că s-a născut … smartphone-ul! Conceptual, actualele telefoane mobile inteligente fix asta sunt: un browser. Dacă nu mă credeţi, încercaţi să inhibaţi subsistemul WebView din Android şi o să vedeţi cum întreg sistemul de operare nu va mai funcţiona.
Adevărul e că s-a ajuns la un asemenea dezmăţ al împărtăşirii datelor personale încât oamenii nu mai au nicio ruşine. Un concept pornit din lumea maşinii, al IT-ului, a ajuns să modeleze viaţa întregii societăţi. Îmi spunea la un moment-dat cineva că industria firmelor porno are de suferit din cauza cantităţii imense de material gratuit furnizat de … amatori, adică indivizi care aleg să se filmeze când fac sex şi să facă publică filmarea. Când vreodată în istoria omenirii s-a mai întâmplat o asemenea nerozie? Să ajungi să-ţi împărtăşeşti în asemenea hal viaţa ţine de o serioasă deformare psihică. Să nu mai faci diferenţa între viaţa publică şi cea privată, intimă, pur şi simplu e de domeniul patologicului. Un patologic transformat în normalitate în ziua de azi.
Dacă vreţi, asta este caracteristica principalăă a noii lumi, dominată de maşină: lipsa oricărui secret faţă de ceilalţi. Atenţie: nu faţă de autoritate, aşa cum eram obişnuiţi în societăţile dictatoriale clasice, ci faţă de ceilalţi. Care-i primul lucru de care au parte recruţii în armată? Sunt dezbrcaţi la pielea goală astfel încât să nu mai existe secrete de natură intimă între ei. Aşa se generează o fraternitate între soldaţi, dar şi o supunere în faţa autorităţii, a celui care defilează îmbrăcat prin faţa lor. De fapt, în armată sunt două autorităţi: cea a îmbrăcatului, a superiorului care efectiv nu se discută şi cea a „comunităţii”, a soldaţilor simpli, lipsiţi de personalitate proprie i care sunt pedepsiţi de comunitate atunci când au tupeul să-şi manifeste vreo umbră a propriei personalităţi.
Fără doar şi poate, în societatea noastră se întâmplă exact acelaşi fenomen: imensa masă a populaţiei este dezbrăcată. Unii pentră că „aşa sunt în trend” şi alţii pentru că „aşa trebuie”. Nimeni nu scapă de marea dezbrăcare! Cine nu se conformează e zdrobit de „majoritate”. În acest fel, într-un setup nebunesc, întreaga populaţiei a pământului devine părtaşă a unui comunism global, în care nimeni nu mai are secrete faţă de nimeni, maşina fiind cea care le gestionează. „Dar în spatele maşinii sunt profitorii, cei care-şi permit să umble îmbrăcaţi în faţa noastră!” – veţi spune. Aşa e, sunt într-adevăr unii aflaţi în spatele maşinii. Vă voi întreba însă ceva: pentru câtă vreme credeţi că vor fi aceia acolo? Treptat şi ei sau urmaşii lor vor deveni victimele infernalului mecanism pus la punct de propriile minţi bolnave. Maşina are răbdare şi, culmea, are şi timp nelimitat. Iată scenariul unui absurd absolut în care ne scufundăm încet şi sigur.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/