În anul 2005, în timp ce lumea era concentrată la evoluția a ceea ce acum cunoaștem ca cea mai mare bulă imobiliară din istoria Chinei, un secretar regional al PCU a avut o idee stranie. Aceea de a lua 10.000 de sate din cele 50.000 ale provinciei sale și a le transforma radical. Începutul anilor 2000 era o perioadă vibrantă în China, în care betonul se măsura în zeci de milioane de tone și în care orice sătuc avea propria sa fabrică de ciment, agregate s.a.m.d. Vă puteți lesne imagina ce atmosferă irespirabilă putea să fie în acele biete sătuce în care țăranii împărțeau două „clase sociale”: agricultorii săraci și muncitorii pauperi de la fabrica de ciment locală.
Ce-ai fi putut transforma acolo? În zone practic monoindustriale nu se poate face mai nimic, nu-i așa? Secretarul respectiv nu putea fi convins de asta, așa că a mers înainte cu proiectul său care viza două domenii: în primul rând închiderea fabricilor de ciment care deteriorau mediul și apoi modernizarea agriculturii locale. Trebuie să fii de-a dreptul nebun să propui așa ceva într-o perioadă de început de boom, în care veniturile din construcții începeau să explodeze.
În primul rând, respectivul secretar a ordonat ca în satele țintă să se adopte măsuri de poluare similare celor din zonele cele mai curate ale lumii. Asta a condus la închiderea treptată a fabricilor de ciment. Comunitățile locale au fost susținute cu bani regionali, investindu-se în proiecte vizând tranziția. Foștii muncitori au fost puși să ecologizeze zonele, să refacă infrastructura și … să se implice în proiectele imobiliare locale.
Ce înseamnă proiecte imobiliare locale? Ceva de neimaginat: satele respective au fost reconstruite din rădăcină, punându-se bazele unui „upgrade” locativ nemaivăzut în zonele respective: de la familiile de agricultori săraci care se înghesuiau într-o cămăruță amărâtă, oamenii au intrat direct într-un paradis locativ, în care li s-au asigurat suprafețe la standardele moderne, adică de multe ori mai mult decât ceea ce aveau.
În paralel s-a pus accent pe educație. Primele proiecte locale au fost cele de construcție a unor biblioteci, librării, spații culturale. Renovarea școlilor și reevaluarea programelor de învățământ a fost, de asemenea, un pas esențial.
Suntem la aproape 20 de ani de la începutul acelui proiect. Cele 10.000 de sate au fost transformate radical, devenind puncte de atracție turistică. Agricultura a cunoscut o modernizare excepțională, sătucele respective devenind lideri naționali, stabilind numeroase recorduri în domeniul eficienței. Fostele cariere au fost reamenajate, iar giganticele balastiere s-au transformat în lacuri minunate. Brusc, social media chinezească s-a umplut de imagini uimitoare din fostele „sărăcii” ale țării, devenite brusc vedete ale experiențelor de tot felul(culinare, turistice, de aventură etc.).
Fostele fabrici de ciment sunt acum transformate în incubatoare de afaceri din care mii de startupuri chinezești reușesc să obțină profituri fabuloase, întoarse în economia locală. Abia acum, privind retrospectiv, putem înțelege viziunea acelui secretar regional de partid. Numele său este acum cunoscut la nivel mondial: Xi Jinping. Nu-mi dă pace o coincidență ciudată: Zhang Yiming, fondatorul ByteDance(TikTok) provine din provincia în care Xi Jinping a fost secretar de partid. Interesant, nu-i așa?
De ce v-am înșirat toată povestea? Ca să vă fac să fiți ceva mai aproape de realitatea lumii în care trăim. În 2015 Xi Jinping a pus la punct proiectul Made in China, care a disperat autoritățile americane deoarece țara asiatică își propunea ca până în 2025 să devină jucător cheie în următoarele industrii: aerospațială, biotehnologie, IT, smart manufacturing, inginerie maritimă, tehnologie feroviară avansată, vehicule electrice, echipamente electrice, noi materiale, biomedicină, mașini și echipamente agricole, farmaceutică, robotică și manufacturare. Toate aceste domenii erau pe atunci dominate de companii străine. Asta într-o perioadă în care China avea probleme deoarece apăreau noi „stele” ale muncii ieftine precum Vietnamul, Cambodgia, Bangladesh s.a.m.d. Era clar încă de pe atunci că menținerea competitivității va fi o problemă. India nici nu intrase în calcul!
Suntem aproape de terminarea perioadei fixate de Xi Jinping. În toate domeniile menționate China este lider mondial. Nu s-a ratat nimic, în ciuda detractorilor propagandei. Mulți aruncă tot felul de non probleme în față. Una ar fi cea referitoare la mutarea producției din China în India. E o prostie. S-a văzut clar ce s-a întâmplat cu investiția TSMC de acolo. Alții aruncă în ochi cu gigantica bulă imobiliară a Chinei. Am spus-o încă de la început, de pe vremea în care fraierii nici măcar nu sesizaseră că acolo e o bulă imobiliară: nu se va întâmpla ca în Japonia deoarece China nu e sub ocupație americană. În plus, situația locativă a Chinei are nevoie de un upgrade, iar noile proprietăți cu siguranță vor acoperi această cerere.
Toate problemele pe care le identifică acum propaganda occidentală sunt probleme ale trecutului. China are alte provocări, iar stilul în care este condusă o va împinge în următoarea decadă spre decolare, lăsând definitiv în urmă competitorii occidentali. China acum nu se mai luptă cu Occidentul, ci cu sine, iar pentru chestia asta oficialilor occidentali ar trebui să le tremure izmenele de pe ei. Niciodată în istorie nu a existat un asemenea colos a cărui dezvoltare să fie atât de coerent și eficient implementată.
Motivul pentru care China este prima economie a lumii ține de viziunea extraordinară a celor care se află în spatele procesului de planificare a dezvoltării țării. Cei care, cel puțin până acum, au demonstrat o excepțională viziune. Iar Xi Jinping este vizionarul genial din vârful structurii.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/
P.S. Pe contul meu de Telegram am postat mai multe imagini din zonele modernizate de Proiectul 10.000.