În ultima perioadă presiunea pentru închiderea vocii lui Joe Rogan s-a intensificat. După ce un tranca-fleanca septuagenar a anunțat că-și retrage piesele de pe Spotify, a mai apărut un caz similar, cam tot în același segment de vârstă. De asemenea, o groază de episoade de-ale lui Joe Rogan au fost șterse ca efect al presiunii teribile exercitate de cenzorii corectitudinii politice. Ce urmează?
Mai mulți tefelei din interiorul Spotify i-au cerut lui Daniel Ek – CEO-ului companiei – să oprească în totalitate difuzarea podcast-ului lui Joe Rogan. Motivele fiind aceleași. Ca răspuns, Daniel Ek le-a comunicat – mai în glumă, mai în serios – că e de acord în condițiile în care același grup trebuie să vină și cu propuneri clare privind persoanele care urmează să fie disponibilizate ca urmare a acestei măsuri. Socoteala e simplă: veniturile de pe urma lui Rogan reprezintă cam 50% din veniturile companiei. Plecarea sa ar însemna ca un procent similar din tefelimea angajată acolo s-o cam șteargă acasă.
Presiunile la care e expus îl lase rece pe Rogan. Cu toate acestea, într-un video recent și-a cerut scuze pentru utilizarea așa-numitului „n-word”(„nigger”, termen considerat insultător de oamenii de culoare din SUA). Videoclipul de scuze al lui Rogan vine ca urmare a viralizării unui colaj video în care, de-a lungul timpului, el pronunță respectivul cuvânt. Însă absolut toate acele fragmente – așa cum a explicat – sunt scoase din context. Cu toate acestea a mai repetat încă odată – iar arhiva emisiunii îi e martoră – că nu e rasist și că de mai mult timp a încetat să mai folosească acel cuvânt. De asemenea, împreună cu cei de la Spotify, a șters o bună parte din arhiva sa.
E cât se poate de clar că se exercită o presiune imensă asupra sa. Cu toate acestea, Rogan a primit o ofertă de 100 milioane de $ din partea CEO-ului Rumble pentru a-și muta emisiunea – în întregime!, deci și cu episoadele cenzurate – pe platforma sa. Nu-i vorba totuși de bani întrucât, conform unora apropiați de situație, Rogan câștigă mai mult de la Spotify. Asta însă arată că există viață și în afara cenzurii. Și nu doar că există viață, ci lucrurile încep să se clarifice.
Un amic de-al meu – jurnalist conservator de primă mână – a renunțat să mai primească salarii de la vreun ziar sau de la vreo corporație media. A renunțat pentru că se săturase să fie cenzurat. De asemenea, a strâns o comunitate extrem de mare în jurul său pe Telegram. După care s-a apucat să-și facă un cont pe o platformă de articole plătite în încercarea de a-și monetiza audiența. Nu doar că și-a monetizat-o, dar acum se gândește să reducă abonamentele la jumătate pentru a permite mai multor oameni să îl urmărească. Fără efort, fără presiunea unei redacții, fără superiori și fără „indicații prețioase”, a ajuns să câștige în jur de 50 000$/lună. Îmi spunea că niciodată n-a visat că va fi atât de bine plătit. Și, mai mult, că nu-și imagina că va primi acești bani pentru a se manifesta liber.
Mă uitam la ceea ce se întâmplă în media tradițională: modelul corporatist implică „optimizări” financiare continue. Dacă până acum ceva vreme se vehiculau sume imense, acum totul e căzut într-un derizoriu teribil. E și logic dacă luăm ca exemplu cifrele de audiență mai mult decât modeste ale CNN. Ăștia se îndreaptă cu pași rapizi spre faliment. Un Joe Rogan face mai mult de 100 de CNN-uri. Privind obiectiv n-ai cum să nu observi că lumea media se schimbă radical. La ora actuală există instrumentele pentru a se face o transformare radicală: jurnalistul devine din ce în ce mai apropiat de urmăritorul său care preferă să-l plătească direct în loc de a utiliza modelul tradițional care presupune o terță parte, anume publicitatea. În acest fel, cenzura efectiv nu mai poate funcționa.
Ceea ce vă spuneam despre amicul meu nu e un caz izolat. Marile voci conservatoare ale SUA sunt acum ombilical legate de cititori/ascultători/urmăritori, iar asta e probabil cea mai bună soluție atât pentru ei cât și pentru consumatori. Publicul își asumă plata directă a jurnalistului pentru a se asigura că primește mesajul sau opinia acestuia clară și fără intruziuni din alte părți. Este probabil cea mai mare schimbare văzută până acum. Și ea, cu siguranță nu se oprește aici.
Traseul mass media a fost unul sinuos. De la ziarele care trăiau din abonați sau cumpărători s-a trecut la media care trăia din publicitate. Apoi s-a ajuns la marile corporații slujind interese mai mult decât dubioase. Jurnalistul nu doar că era conectat la cercuri suspecte, dar, de cele mai multe ori, avea solda principlă la vreun serviciu secret sau pe la vreo organizație necunoscută, pozând doar în jurnalist. Totul putea să se facă astfel deoarece publicul se afla într-un sevraj ciudat. Ei bine, se pare că publicul s-a trezit. Nu știu dacă oamenii au înțeles rolul nefast al publicității, dar e clar că toată mișcarea care se vede acum e una profundă, izvorâtă din necesitatea consumatorului de a avea acces la surse corecte, neinfectate de propagandă și necontrolate de vreun cenzor. Și uite-așa „stâlpii” vechii ordini se prăbușesc făcând loc unei noi forme de media, în care emitentul și receptorul se află într-o legătură aproape intimă.
Vor reuși să-i închidă gura lui Rogan? Aiurea! Se bat pe el o groază de platforme întrucât simpla sa prezență impulsionează business-ul. Noul jurnalism este, cu siguranță, ceva mai scump pentru consumator, dar infinit mai ieftin decât „costul” sănătății mintale pe care ți-o irosești continuând să te expui mass mediei tradiționale. Iar cenzura, credeți-mă, începe să nu mai fie absolut deloc eficientă. Se dărâmă „palatul strălucitor”, ocazie numai bună pentru ca lumea să vadă putregaiurile, mucegaiul și jegul care se ascund în spatele zidurilor butaforice strălucitoare.
Autor: Dan Diaconu