Trebuie să remarcăm un element: la ora actuală azerii sunt mult mai capabili din punct de vedere militar, astfel încât Armenia se află într-o situație disperată. Azerbaijanul este susținut, în același timp, de Turcia și Israel. Turcia a înarmat continuu fosta republică sovietică pe care o consideră ca fiind „aceeași națiune”.
Armenia, de cealaltă parte, ca efect al jocului duplicitar al lui Nikol Pașinian – actualul premier al țării – nu prea mai are pe nimeni de partea sa. De fapt elementul surprinzător de ieri a fost dat de faptul că trupele ruse de menținere a păcii din zona de conflict au fost atacate atât de azeri cât și de armeni. O chestiune absolut inexplicabilă deoarece, după cum bine se știe, rușii au ținut întotdeauna mai mult partea armenilor. Ce s-a întâmplat între timp?
Pașinian a început să cocheteze cu NATO și cu Occidentul Colectiv. Rușii i-au atras atenția că jocul pe care-l face nu-i va fi benefic, dar Pașinian a dat-o înainte cu „independența sa politică”. Și a fost lăsat în pace. Acum culege roadele jocului său pervers deoarece prețul care i s-a cerut pentru „bunăstarea occidentală” este tocmai enclava Nagorno-Karabah. De aceea, Rusia practic nu are niciun interes să se amestece acum de partea vreunuia dintre beligeranți. Azerii trag cu Turcia, adică spre NATO, în timp ce Armenia lui Pașinian trage în direcția NATO. E cât se poate de clar pentru orice om normal că în jocul acesta nu are cum să câștige toată lumea și că unul va fi gușter, iar aceea nu poate fi decât Armenia. Iată cum imbecilitatea și prostia lui Pașinian devin de-a dreptul de neimaginat. Cum e posibil să joci atât de riscant încât să te trezești înconjurat doar de dușmani.
Există însă un jucător tăcut în zonă: Iranul. Rămâne încă tăcut deoarece acționează în tandem cu Rusia și pe moment doar monitorizează strict ceea ce se întâmplă. Personal cred că Iranul va fi cel care va echilibra conflictul la momentul potrivit. Care-i însă acel moment?
La Erevan a avut loc o demonstrație monstru în care armenii l-au calificat pe Pașinian drept trădător. Nu cred că mai are multe zile. De altfel, izbucnirea lui Medvedev pe canalul său de Telegram poate fi considerată drept un semnal care se transmite armenilor: curățați-vă de Pașinian și de toată gașca sa trădătoare! Iată momentul care este cât se poate de așteptat de toate părțile care pot echilibra situația.
Ca idee, situația din Nagorno Karabah este atât de complicată încât efectiv nu are rezolvare decât prin impunerea unei situații dictate. Dacă totul rămâne la nivelul negocierilor dintre Azerbaijan și Armenia nu se va obține decât un război perpetuu deoarece fiecare parte are dreptatea sa. Azerii au dreptate când spun că „Armenia și-a făcut republică pe teritoriul lor”, dar și armenii au dreptate deoarece acolo nu e doar argumentul etnicității locuitorilor săi(în proporție de 100% armeni), ci și realitatea istorică, anume apartenența teritoriilor respective de Armenia istorică.
Singurii care au reușit să rezolve problema au fost sovieticii. Și, nu știu de ce, tind să cred că Putin se gândește serios la chestia asta.
Autor: Dan Diaconu