Mă întreabă foare multă lume ce părere am despre criza alimentară care vine. „Ați auzit că a început în China?” – mi se adresează, cu teamă, o vecină în vârstă. „Dar despre oprirea curentului ce știți? Au spus-o austriecii!” – îmi spune altcineva. Brusc, toată lumea a devenit expertă în crize. Cam la fel cum toată lumea a devenit expertă în crypto! Cei care-mi citiți blogul de mai multă vreme știți bine ce semnalizează asta. Pentru ceilalți aloc un mic spațiu în continuare.
O să încep cu o întrebare:„Când v-au anunțat ultima dată oficialitățile în legătură cu iminența unui dezastru?”. Ca să fiu mai specific, o voi lua mai cu ușurelul. V-a anunțat cineva cu – să spunem – opt luni înainte de a se prăbuși Caritas? Aiurea! Ziariștii vorbeau despre „geniul lui Stoica” în timp ce politicienii și securiștii se înghesuiau să ia bani „sărind coada”. Deci în cazul ăsta nu! V-a anunțat cineva despre iminența falimentului Fondului Național de Investiții? Aiurea! Ăia erau morți, iar campania publicitară cu „dormi liniștit…” rula pentru convingerea cirezii de gușteri. Și iar a fost țeapă! V-a spus cineva înainte despre falimentele Băncii Internaționale a Religiilor, Credit Bank, Banca Română de Scont, Banca de Investiții și Dezvoltare sau a acelei ciudățenii, pe numele său Banca Populară Română? Aiurea, autoritățile ori au tăcut ori au spus prostii. Banca Națională a fost prinsă cu fundu-n baltă la toate aceste falimente. Culmea, la Banca Română de Scont, în plină administrare și supraveghere a BNR, au continuat operațiunile frauduloase! În cazul Băncii Populare, ce să mai spun? Chiar Vasilescu, întrebat fiind cum e posibil ca o bancă să dea credite cu 10% și să plătească depozitele cu 100%, spunea că „așa e modelul de business al instituției”. De fapt, ceea ce nu spunea era că ăia dădeau 100% la depozit, dar luau comisioane și taxe de 80%, iar creditele cu 10%, de fapt ajungeau la peste 100%! Asta, desigur, nu i-a ajutat pe toți să se ducă în cap. Auch! Am uitat de Bancorex! V-a spus cineva că Bancorex e în rahat? Nu. De fapt nu era, dar asasinii economici de atunci(mulți încă mai învârt spârnelul și-acum prin spate) au primit ordinul lichidării, iar BNR a înghițit gălușca. La fel ca noi care am dat din umeri și am decartat la fiecare litru de benzină „taxa Bancorex”! Dar suntem liniștiți întrucât a ieșit pe plus „domnu’ frații Păunescu”. Să mă opresc aici cu exemplele din viața românească deoarece simt că ăștia mici se uită la mine „ca la mașini străine”. Ah, iar am scăpat o expresie pe care ei n-au cum s-o înțeleagă!
Continuăm. Ce vi se spunea cu un an înainte de criza DotCom? Că acele companii – care toate erau niște jeguri! – reprezintă „noua economie” și că, în realitate, valorează de zece ori mai mult. S-a văzut! Au murit uitate de toată lumea. Și proștii și-au pierdut banii. Ce vă ziceau prin 2007? Că imobiliarele reprezintă cea mai sigură investiție și că activele garantate cu imobiliare sun beton. Așa a fost! S-au făcut toate praf și pulbere, pierzându-se averi, dar și pensii. Bernie Madoff vă spune ceva? De asemenea, experții spuneau că e o chestie solidă. Aiurea, era o schemă ponzi la care, de asemenea, s-au pierdut bani frumoși! Dar Wirecard? Firmă solidă, nemțească. Parcă așa spuneau toți anal-iștii. Și ce-a făcut? Mai nimic, a dat colțu’. Un fleac, i-a ciuruit pe creduli!
Simt că am făcut o paranteză prea mare, dar sunt convins că ați înțeles care-i treaba. Niciodată o criză nu începe când vorbește toată lumea despre ea! Ar fi prea simplu, prea banal. De asemenea, când ajung și coafezele să recomande o investiție, pregătiți-vă să crape. A zis cineva ceva despre crypto? Nu cineva, ci toată lumea! Chiar și zugravul pe care l-am chemat să-mi repare un perete! OK, să mergem mai departe pentru a înțelege manipularea.
Știrea cu criza alimentară din China a fost rostită la Radu Tudor. Știu că sunt unii atât de distruși încât îl bănuiesc de inteligență, dar nu credeam că sunt și inconștienți care se uită în gura lui. Care-i treaba cu China? Într-adevăr, ălora li s-a recomandat să facă stocuri de mâncare pentru 14 zile. Cred că înțelegeți că dacă-ți recomandă Partidul să cumperi ceva înseamnă că ai de unde să cumperi acel ceva. Deci n-ar fi vorba de criză. Atunci? Păi v-am spus-o acum câtva timp. Ăia se pregătesc de atac biologic, iar Partidul le-a ordonat tuturor să-și facă provizii de hrană întrucât, dacă ordonă lockdown-uri locale, oamenii nu vor mai avea voie să iasă din casă! Astfel, dacă n-au mâncare, mor de foame. Simplu, doar că goarna sistemului n-avea ce face altceva decât să transmită comanda.
Să trecem la Austria. Care-i treaba? Și de-acolo s-a transmis un semnal alarmist. Părerea mea e că e o dezinformare deoarece, la cum arată sistemul energetic european, e imposibil să cadă tot odată. Aceasta deoarece nu e unul centralizat, ci distribuit. Poate doar în cazul unui dezastru, să zicem al unei furtuni solare. Dar cât de mare ar trebui să fie acea furtună astfel încât să afecteze un continent întreg? Așadar, din nou minciună împrăștiată cu scopul de a stârni panica.
Și-acum, pentru că ne-am lămurit, hai să înțelegem cum stă treaba. Eu unul sunt adeptul stocării sezoniere. Când se culege grâul opresc grâu pentru un an. Cu porumbul la fel. Ulei am cel puțin pentru un an. Măsline la fel. Brânză cam pentru trei luni cel puțin. Cafea și ceai am probabil pentru un an și jumătate – doi ani de-acum înainte. Cafeaua o iau verde și o prăjesc când am nevoie. Stocul de ceai(negru) îl fac mai mult de nevoie pentru că așa mi-l vinde cel de la care mă aprovizionez. Cartofi, ceapă, usturoi pentru un an. Mere, pere cel puțin până la primăvară. Vin, țuică, palincă – să fiu sănătos că dacă aș bea singur mi-ar ajunge zece ani! Proteină animală? Bifat! Am furat o rețetă de conservare de la Natalia Onofrei de stă mâța-n coadă. Pe moment cred că am suficient pentru trei luni, dar de Crăciun am marfă proapătă care trebuie să intre și ea în acțiune. Iar exemplele pot continua întrucât nu sunt nici pe departe cu inventarul beciului meu. Ăsta de-aici că de ăla de la țară nici nu am adus vorba!
Așadar, după cum puteți remarca, stocul e bun. Te face independent și responsabil. Iar de consumat consumi după principiul FIFO. Simplu și eficient. Însă, așa cum am insistat, la fel cum în cazul banilor, nu cei pe care-i ai în bancă sunt determinanți, ci cei care-ți aduc alți bani, la fel e și cu stocul alimentar. Important nu e stocul, ci capacitatea sa de reînnoire. Spre exemplu, eu unul știu bine că stocul de cartofi pe care-l am se va reînnoi anul viitor. Pământul îmi produce. La fel și-n cazul proteinei animale. Unele sunt produse la mine, altele le iau direct de la sursă. Important însă e să existe acea sursă!
Ceea ce vreau să vă spun este că acesta este un stil corect de viață. Nu cel în care te duci la magazin de parcă ai avea abonament acolo! Mi se pare absolut ciudat modul în care ne-a intrat consumerismul în cap. Sunt mult prea mulți oameni care-și petrec timpul liber bănănăind prin magazine. În loc să mergi să te plimbi, să te întâlnești cu prietenii, te înghesui în spații infecte, unde respiri același aer îmbâcsit cu alte câteva mii de oameni. Ce poate fi plăcut în asta? Mereu m-am întrebat, dar, culmea, tot eu sunt ăla ciudat!
Probabil v-a mai rămas un singur glonț: anume cel referitor la energie. Într-adevăr, aici e o problemă. Ce se întâmplă dacă nu mai avem curent? Ei bine, aici problema e spinoasă întrucât la ora actuală suntem dependenți de curent. Deci ce facem? Eu unul am rezolvat problema de mult timp. Soluția e simplă: un generator. Las eolienele, solarele și celelalte iluzii pentru cei care se îmbată cu apă rece.Eu unul merg la sigur și, atunci când am nevoie de curent, ard „fosilul”! Știu, sunt rudimentar, n-am milă de mediu și contribui la fluturii pe care unii i-au botezat „încălzirea globală”. Așa e, sunt de acord, dar mai e o chestie: am curent fix atunci când am nevoie!
Gata, pun punct aici. Sper să fi fost suficient de clar în cele exprimate!
Autor: Dan Diaconu