Dan Diaconu: Ne e scris în ADN!

Cifra pe care v-am dat-o are o particularitate. Nu am mai avut un șomaj de peste 6% de zece ani! Acum v-am făcut curioși? Mai mult, perioadele istorice în care am înregistrat asemenea valori au fost cele de după marile crize financiare(2000-2004, 2009-2015). Acum se întâmplă ceva diferit.

Aparent totul e pe plus. „Bursa duduie”, iar unii cred că petrecerea nu se va sfârși niciodată. Sau că, în cel mai rău caz, vom avea de-a face cu o scurtă pauză, după care o vom lua de la cap. Doar suntem pro-europeni, nu-i așa? Ei bine, semnalele sunt cât se poate de clare: balul s-a sfârșit, iar nebunia abia de-aici începe. Dar înainte de a vă explica ce urmează, vă mai dau o cifră șocantă: 27%. Ce reprezintă? Șomajul din rândul tinerilor. Cea mai mare valoare postrevoluționară a fost de 31%, în 2011, ca efect al crizei din 2008. Iar acum, în câteva luni acel maxim va fi depășit!

Mă întâlnesc cu un amic a cărui activitate e în zona IT. Pe vremea când îmi spunea că bubuie la el, că nu găsește suficienți angajați pentru cât are de muncă, îi spuneam că ar fi cazul să se concentreze către un produs propriu, nu către serviciile de outsourcing pe care le făcea. „Aiurea!, îmi spunea. De ce să îți bați capul cu produse proprii când nu faci față cererii externe de development? N-o să câștigi niciodată dintr-un produs cât câștigi de la ăștia”. Și da, atunci avea dreptate. Prețurile erau mari, cererea era imensă, stilul de business simplu. Dar acum totul s-a prăbușit. Are parte de proiecte complexe pe bani puțini. În majoritate trebuie să găsească „găurile” generate de algoritmii AI care au programat diverse sisteme. Și e greu pentru că nimic nu e unitar, e o harababură fără margini și, în plus, prost plătită. La final de 2025 mai are doar 50% dintre angajați și estimează că în primul trimestru va fi nevoit să renunțe din nou la jumătate din oamenii rămași deoarece, pur și simplu, nu mai sunt proiecte. Sună ciudat?

IT-ul a fost terminat. Scutirea de taxe a venit peste declinul absolut al industriei. Cei din zonă sunt rupți în două și nu știu ce li se întâmplă. Însă nu doar IT-ul este povestea. El e vârful vizibil. Însă sub el e un uriaș aproape necunoscut: întregul sector de outsourcing. Aici nu vorbim doar de companiile care au acest domeniu de activitate, ci inclusiv de companiile care au venit aici pentru a-și angaja forță de muncă ieftină pentru activitatea din țara de baștină. E un uriaș ale cărui dimensiuni nu le știm cu exactitate, dar putem intui că înseamnă cel puțin 15% din piața muncii.

La „disecția” segmentului de outsourcing de la noi constatăm că în „customer operations” sunt vreo 30%, servicii IT cam la fel, în „finance & accounting” vreo 20% și restul în alte domenii(logistică, HR, project management etc.). Știți care e rata de adoptare a AI-ului la nivelul actual? În „customer operations” și servicii IT s-a ajuns la 50%, în „finance & accounting” 45%, în logistică sau project management pe la vreo 30%. Sunt statistici oficiale, la nivel mondial, oameni care-și pierd joburile deoarece sunt înlocuiți de AI.

Mi-a solicitat un prieten o soluție pentru „cold call” și i-am creionat ceva bazat pe servicii AI care-l costă 1.4 lei pe minut. E mult, e puțin? În termeni reali e de de aproximativ de 8 ori mai ieftin decât dacă ar angaja oameni! Iar rezultatele arată clar avantaje în zona AI.

Aveți idee câți români lucrează în call center-uri? Dacă vă spun că industria call center din România este cea mai mare din Europa promiteți să reveniți cu picioarele pe pământ? Toți oamenii aceștia sunt cu un picior în ograda Agenției de Șomaj. „Investițiile străine”, cum erau pompos denumite, își închid în liniște facilitățile și-o șterg englezește. Cine-i de vină? O să rămânem să ne scoatem ochii unii altora cu întrebarea asta.

Mai mult, situația referitoare la șomajul în rândul tinerilor reproduce un pattern pe care l-am văzut și la nivel mondial: a dispărut cererea de juniori din orice domeniu. De ce? Pentru că munca de junior o face AI-ul. Companiile vor doar seniori. Ai înțeles?

Valul despre care vă vorbesc este cel primar, care aici, la periferie, lovește direct și nemilos. deoarece outsourcing înseamnă, de cele main multe ori, juniori ieftini. Majoritatea covârșitoare a ceea ce înseamnă job de multinațională este, în realitate, unul de outsourcing, adică urmează să dispară. Asta nu e glumă, e un colaps în toată regula care afectează probabil 35% din piața muncii. Adăugați zona de stat care va fi decimată de Bolojan și unde, „cei 500 000 de oameni pe care vrea Simion să-i dea afară” vor fi sacrificați cu sânge rece de mucușorismul de la putere.

Asta e criza care vine peste noi acum, când totul încă funcționează. Dar ce se va întâmpla când va veni criza reală acolo, la ei? Atunci va fi jale. Întrebați-i pe deștepții care au fost până acum responsabili cu „strategia de poziționare” a României. Veți da peste niște ramoliți jalnici care nu au habar despre ce-i cu ei pe lumea asta și pe care, cel mai grav, n-ai cum să-i tragi la răspundere.

România anului 2026 este într-un rahat fără ieșire. Când va fi stop joc toți vor ridica din umeri. Nimeni nu va ști nimic, toți se vor întreba „ce-i de făcut”. Ce poți face când scrie faliment pe tine? Ce poți face când ai votat pentru MERCOSUR, aruncându-ți agricultura în faliment, adică cea care-ți asigura supraviețuirea? Când îi aud pe idioți vorbind de despăgubirile pe care le va da UE, îmi vine să mă urc pe pereți. Imbecililor, un proces economic odată șuntat nu-l mai pui pe picioare. Despăgubirea e un premiu de consolare pentru cei care-au pierdut meciul. Iar meciul îl pierzi pentru totdeauna. Fără industrie și agricultură, dependenți total tehnologic de exterior, cu ce naiba supraviețuim? Ne vom tunde unii pe alții? Asta e economia pe care o vor implementa cretinii incompetenți de la putere?

Ceea ce vine nu e grav, ci obsedant. Așteptați-vă să nu mai beneficiați de pensie. Așteptați-vă ca toate serviciile statului să pice. Nu, nu veți mai avea ajutoare, nu veți mai avea servicii de sănătate, nu veți mai avea job-uri. Și de-aici va veni vârtejul. Nu veți mai avea nimic, asta e sigur, dar partea cu „veți fi fericiți” va fi trecută la și altele.

Când vom vedea asta? Pe moment toate semnele pe care vi le-am explicat le vom tot vedea, dar anumite elemente vor merge în virtutea inerției. De exemplu imobiliarele. Cu toate că e jale, cresc. Și vor continua să crească deoarece banii se retrag din business și se orientează către investiții reale. În ciuda impozitelor aberante, toată lumea mizează pe veniturile din închiriere, care funcționează de-o istorie. Așa, în ciuda penuriei în economia de bază, vom ajunge la un vârf imobiliar probabil prin 2028. Toată lumea se va întreba cât mai cresc, iar răspunsul pieței îi va umili. Așa cum acum cotațiile tehnologice îi umilesc pe cei care gândesc logic.