Site icon gandeste.org

Dan Diaconu: Muzici, solare şi alte fantezii

Am auzit o groază de zgomot pe marginea festivalului Cântarea Europei Eurovision. Unii sunt chiar exasperaţi de „nedreptatea istorică” petrecută la ediţia curentă. Măi oameni buni, suntem sănătoşi la cap? Păi cine în lumea asta se mai uită la o asemenea mizerie? Ce melodie vreodată a devenit cântată după ce a câştigat mizeria aceea de concurs? Trebuie să fii de-a dreptul prost să te mai benoclezi la echivalentul european al „Cântării României”.

Hai că n-am avut dreptate! Asta cu Cântarea României e prea de tot, nu-i aşa? Ia să vedem noi o mostră:

Împreună 

Cu tine, până acum și diferit/ Cu tine, prietene pe care l-am crezut pierdut/ Tu și cu mine, sub același vis/ Împreună, unită, unită, Europa. // Și pentru tine, femeie fără frontiere/ Pentru tine, sub același steag/ Tu și cu mine, sub același cer/ Împreună, unită, unită, Europa. // Suntem din ce în ce mai liberi/ Nu mai este un vis și nu mai ești singur/ Din ce în ce mai sus/ Dă-mi o mână de ajutor când ne luăm zborul/ Europa nu este departe/ E o melodie italiană pentru tine/ Împreună, unită, unită, Europa/ O mie de viori pe cer pentru noi/ Iubiri fără frontiere pentru noi/ Tu și cu mine, sub aceleași idealuri/ Împreună, unită, unită, Europa.// Suntem din ce în ce mai liberi/ Nu este un vis și nu mai suntem singuri/ Suntem din ce în ce mai uniți/ Da-mi o mana si vei vedea ca zbori// Suntem din ce în ce mai liberi/ Stelele noastre sunt toate pe-un steag/ Suntem mai puternici/ Dă-mi o mână de ajutor și vei vedea că zburăm/ Europa nu este departe.

Cum vi se pare? E sau nu e de Cântarea României? Întâmplător acestea sunt versurile unei melodii care era cântată chiar de un cântăreţ adevărat(Toto Cutugno, Insieme) şi asta în … 1992! Pe vremea aia aveam fulgi în cap şi înghiţeam toate mizeriile propagandistice. V-am dat traducerea aşa, ca să conştientizaţi cât de închişi aveam ochii. Proaspăt ieşiţi din comunism, sleiţi de propaganda mizerabilă, fredonam aşa, ca proştii,o melodie făcută după acelaşi calapod cu „Magistrala albastră”.

Mă rog, dac-ar fi să mergem pe fir am vedea că sunt chestiuni mult mai adânci. Spre exemplu, „poeta” Veronica Schwefelberg(cunscută în vreme ca Porumbacu) scria în Gazeta Literară: „O, Europa/ Te simt în mine/ Te simt adânc în mine”. Bine că s-a nimerit prin zonă Păstorel care, neiertător, i-a dedicat următoarea epigramă: „O, sublimă Veronică/ Eu credeam c-o ai mai mică/ Dar mărturisirea-ţi clară/ Din Gazeta Literară/ Demonstrează elocvent/ Ca în chestia matale/ Cu-adâncimi fenomenale/ Intră-ntregul continent”. Alte vremuri, aceleaşi instincte!

Aşadar care-i problema că s-a dat de la Pentagon ordinul să câştige Ucraina? Păi când trebuia să câştige femeia cu barbă a câştigat, când trebuia ridicată în slăvi degenerarea a fost ridicată. Aşadar, care-i şmecheria? Ce-i rău în faptul că ne-au luat nouă voturile şi le-au dat Ucrainei? Aşa venea la rând, aşa trebuia să se întâmple! Ucraina a fost cea mai pregătită: nu doar că acolo întreaga naţiune repetă băşinile propagandistice ale Vestului, dar uite că şi cântăreţii au venit pregătiţi, îmbrăcaţi tradiţionalo-LGBT-ist! Poţi să refuzi o asemenea demonstraţie de tradiţionalism în diversitate? Mulţumiţi-vă că n-a decis preşedintele-limbric să se urce pe tocuri şi să-i tragă o cântare, pentru că atunci n-ar mai fi existat puncte pentru nimeni: toate s-ar fi dus la el, ieroul Ioropii pă toace. Păi?

Gata, stop! Abia acum îmi dau seama cât de prost sunt. Am vrut să fac doar o introducere şi m-a târât ăl negru şi rău să m-apuc să vorbesc despre nişte proşti. De altfel avem un alt subiect, cumva la fel de legat de UE. Citesc cu stupoare că se cam îndesesc incendiile grave prin Republica Democrată Germană Germania. Nu, n-aveţi cum să ştiţi asta, dar v-o spun eu. Pompierii au ajuns să se roage să ajungă cât mai târziu la faţa locului. Staţi, că mi s-au îngrămădit frazele şi tind să devin dezlânat. S-o luăm cu uşurelul.

După ce-au avut o vacă la conducerea ţării, nemţii au decis că e vremea s-o rupă cu trecutul şi şi-au pus destinele în coarnele unui bou. Cam asta îmi inspiră actualul cancelar neamţ. Omul e complet cu BBB(„Build Back Better”), iar acum a realizat că poate prinde aripi întrucât Germania o va vira pe regenerabile şi-l va face praf pe Putin. Mi se pare corect, doar se ştie că Germania e o ţară însorită, numai bună de fript doar energie solară. Şi, ca să fie treaba oablă, imediat ăia din landul Baden-Wurttemberg au adoptat o lege conform căreia nu mai poţi construi niciun imobil nou fără panouri solare în dotare. Păi nu vi se pare corect? Mai mult, numărul panourilor solare trebuie corelat cu numărul de camere. E nemţeşte! Iar dacă ai panouri, trebuie să ai şi unde să stochezi energia electrică rezultată. Astfel, noile imobilă au locuri speciale pentru baterii care, în funcţie de imobil, ajung la dimensiuni de neimaginat.

Ei uite aici facem legătura între sulă şi prefectură. Sunt puţin mai vulgar, dar presimt că după toată întorsătura v-aţi întrebat ca tot românul ce-are sula cu prefectura? Păi are întrucât în landul menţionat deja pompierii au ajuns să-şi facă probleme serioase întrucât bateriile respective, într-un incendiu, se transformă în bombe. De cele mai multe ori ajung ele însele să fie sursa incendiului. Partea şi mai frumoasă este că, în cazul unei declanşări a problemelor la o baterie, pompierii nu pot face absolut nimic altceva decât să încerce s-o răcească. Atât! Asta deoarece arderea bateriei nu este întreţinută de oxigenul din atmosferă. Mai mult, când se supra-încinge, explozia e devastatoare! Şi, ca să fie treaba treabă, batreriile sunt amplasate la subsolul imobilelor astfel încât se transformă într-un demolator ideal pentru clădirile aflate în flăcări. Înţelegeţi aşadar de ce pompierii se roagă să ajungă cât mai târziu la locul incendiilor, adică după ce „bomba din subsol” a explodat.

Are vreo relevanţă energia astfel obţinută? Înainte de a ne întreba asta, ar trebui să ne întrebăm dacă oamenii care merg în vehicule electrice au habar de riscurile cărora se expun. În ţările care-au încurajat masiv „soluţiile electrice”, exploziile bateriilor au intrat în banalitate. Are habar pensionarul care merge cu autobuzul electric de faptul că de fapt călătoreşte pe o bombă? Nici şoferul nu ştie asta şi nici n-are habar ce să facă dacă i se supra-încălzeşte bateria. Culmea, cu toate că bateriile n-au nici pe departe densitatea energetică a hidrocarburilor, sunt de milioane de ori mai periculoase deoarece imperativul minimizării dimensiunilor le-a transformat în adevărate bombe. Nu, nu se spune asta, o dăm înainte cu BBB.

Şi mai e o chestie despre care, din nou, se tace. Efectiv nu există absolut nicio strategie de colectare şi procesare a deşeurilor rezultate din „energia verde”. După cum bine se ştie, panourile solare au o durată limitată de viaţă. Bateriile la fel. După expirare, aceste deşeuri ar trebui procesate în facilităţi separate deoarece sunt extrem de toxice pentru om şi mediu. Partea proastă e că, în frenezia „verde”, se uit fix acest aspect care este uneori mai costisitor decât producerea respectivelor „soluţii verzi”. Adăugând acest cost soluţiilor şi-aşa piperate se ajunge la nişte preţuri reale incredibile. Dar pe cine mai interesează? Constructorii noii societăţi îi dau bice, aşa cum bine se vede peste tot. Dacă ucrainenii sunt împotriva ruşilor, nu mai sărim de cur în sus când auzim vreun nazism! Pentru saltul de cur în sus avem România unde o duduie expertă în isterizarea pe scenă găseşte la comandă nazişti şi antisemiţi prin toate ungherele imaginaţiei ei. În Ucraina nazismul e OK, putem să şi uităm câţi evrei au prăjit ăia în Al Doilea Război Mondial. La fel e şi cu mediul. Care-i problema că explodează bateriile ălea în draci? Niciuna! Bateria e anti-ruşi! Care-i problema că deşeurile toxice ale întregii tehnologii vor otrăvi mediul? E tehnologia anti-ruşi, nu mai contează! Mă rog, eu am o ipoteză, dar ca să nu mai întind treburile vă las să digeraţi informaţiile de azi până la proximul articol.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

Exit mobile version