În ultimele zile s-a declanșat un scandal imens de la dezvăluirile legate de spionarea de către NSA a politicienilor europeni de rang înalt. Informația era ceva mai veche. În noiembrie anul trecut v-am relatat-o. Iar la momentul respectiv v-am spus că se pune batista pe țambal. Și pusă a fost! Acum însă scandalul a fost reaprins deoarece în anchetă a fost implicat un consorțiu format din Danmarks Radio, SVT(Suedia), NRK(Norvegia), NDR, WDR, Suddeutsche Zeitung(Germania) și Le Monde(Franța).
În lumina scandalului în derulare, președintele Serbiei Aleksandar Vucic a comentat spumos pe un post TV sârbesc: „Imaginați-vă că Belarus ar fi făcut-o! Dacă Lukașenko ar fi ascultat-o pe Angela Merkel cu ajutorul Rusiei, ce sancțiuni ar fi fost impuse Rusiei și Belarusului?”. Observația lui Vucic este cât se poate de justă, demascând demagogia diplomației occidentale pentru care dubla măsură este literă de lege. De asemenea, este cât se poate de jenant că niciun lider politic european nu s-a ridicat pentru a protesta.
În ceea ce-o privește pe Angela Merkel, aceasta a mai fost de câteva ori subiectul dezvăluirilor referitoare la spionarea sa de către NSA. De fiecare dată a răspuns destul de sec și indiferent că „asemenea lucruri nu se fac între prieteni”. Însă, iată, n-a luat nicio măsură concretă de protecție întrucât se demonstrează că din nou a fost spionată de aceleași instituții din trecut.
Singura reacție ceva mai articulată a venit din partea unui secretar de stat francez, Clement Beaune, care a spus că „trebuie verificat dacă partenerii noștri danezi au comis erori în cooperarea lor cu serviciile americane”, lansând și niște petarde vagi înspre SUA.
De fapt tot scandalul este, pe moment, unul strict mediatic. Toată lumea știe că Europa este remorca SUA, astfel încât ascultarea liderilor politici europeni face parte din fișa postului lor. De-aceea nu există o reacție acidă. Și de aceea, de fiecare dată când a apărut un asemenea scandal, Merkel s-a limitat să comenteze că „nu e OK”. Ajunși pe post, bravii politicieni europeni se transformă în păpuși telecomandate, iar spionarea lor nu-i nimic altceva decât, vorba proștilor de pe-aici, „dovada că n-au nimic de ascuns”.
Întâmplarea este însă speculată magistral de către chinezi. Într-un editorial din Global Times(publicație apropiată de conducerea chineză) se spune negru pe alb că „abia acum înțelegem de ce SUA acuză de spionaj companiile tehnologice chinezești(precum Huawei): pentru că ei înșiși așa procedează și sunt convinși că oricine ar deține dominația tehnologică ar face la fel ca ei! Nu există egalitate și respect reciproc în interiorul Occidentului. SUA își conduce aliații nu într-un mod democratic sau în conformitate cu idealurile pe care le clamează, ci bazându-se pe control și constrângere. Nu este ușor să fii un aliat al SUA. Nu doar că suveranitatea îți este infiltrată, dar fiecare pas pe care-l faci este strict controlat de către Washington. Aceasta este realitatea rece care se ascunde în spatele aparentei unități dintre SUA și Europa. Și așa realizăm că, de fapt, SUA nu e „una dintre cele mai mari democrații ale lumii”, ci șeful unei bande sinistre”.
Sincer să fiu nu mai e nimic de adăugat la observațiile chinezilor. Ceea ce însă ar trebui să conștientizăm este că noi, sub influența propagandei, deja începem să privim strâmb relațiile internaționale. Multora controlul dement exercitat de SUA li se pare o normalitate. Exact așa cum, pe vremea comuniștilor, ascultările efectuate de către Securitate li se păreau normale. Nu, dragii mei, nu-i așa sub nicio formă! Toate acestea reprezintă intruziuni grave, indiferent de unghiul din care privești. A-ți fi călcată în picioare intimitatea fără protest arată că de fapt te afli într-o relație de vasalitate cu cel care-o face. Acceptarea ei e acceptarea vasalității, exact ca-n vremurile de demult când „droit du seigneur”, cunoscută mai mult ca primae noctis, era o regulă de neîncălcat.
Autor: Dan Diaconu