De ceva vreme suntem bombardaţi cu tot felul de prostii referitoare la modul „greşit” în care trăim. Ba că mergem prea mult cu maşina, ba că mâncăm ce nu trebuie, ba că ne cumpărăm prea multe s.a.m.d. Mai trebuie să ni se spună că respirăm prea des. Mă rog, unii turbaţi deja o afirmă; doar ştiţi de ce sunt în stare creatorii ideologiei. Partea şi mai proastă este că idioţii climatici propun „soluţii” care mai de care mai tâmpite.
Am avut exemplul automobilului electric, o tehnologie menită a reduce drastic mobilitatea individului. Să ne înţelegem bine: nu consider că tehnologia electrică este una apriori proastă, dar e de domeniul evidenţei că încă nu e pregătită pentru introducerea în consum. În plus, absolut toate „beneficiile” sale sunt false. Nu, maşina electrică nu poluează mai puţin, ci mult mai mult. Soluţia stocării nu e rezolvată şi nici reciclarea nu se poate face. În plus, maşinile electrice sunt periculoase întrucât utilizatorul stă realmente pe o bombă. În caz de accident, bateria care ia foc nu mai poate fi stinsă decât în momentul în care a ars complet şi se stinge singură. Mi se pare de-a dreptul aberant că producătorii auto aruncă la gunoi cunoştinţele despre motoarele termice acumulate în decursul a peste 100 de ani pentru a se alinia deciziilor politice. Dar, mă rog, nu despre asta discutăm azi.
Domeniul cărnii aşa-zis ecologice e unul mult mai vast şi mai pervers. Până acum nu m-a preocupat în mod deosebit, chiar dacă mirosisem că e o miciună la mijloc. Ca idee generală sunt două tipuri de carne artificială. Prima este carnea vegetală, în care mai multe componente vegetale sunt combinate pentru a da un aspect, o textură şi un gust similar cărnii. Acest tip de carne deja îl vedeţi la rafturi. Cealaltă carne este o carne marketată ca fiind „identică celei naturale”, dar crescută în laborator. Să le luăm pe rând.
Nu ştiu dacă aţi fost curioşi, dar eu chiar am testat carnea vegetală pentru a nu vorbi aiurea. Ca idee, în ultima perioadă s-a reuşit destul de bine imitarea texturii şi păcălirea gusturilor. Desigur, gustul nu e identic şi produsul nu are aceeaşi savoare. Însă partea proastă e că, în realitate, carnea artificială e o bombă. Pentru a se ajunge la textură şi la gust se combină tot felul de fibre cu ueiuri hidrogenate, se adaugă potenţiatori de aromă, gusturi artificiale şi coloranţi, adică o grămadă de E-uri care numai bune pentru sănătate nu sunt. Aşadar, cu un gust discutabil şi cu o componentă de-a dreptul toxică, nu consider că acest tip de carne e o variantă. Personal nu înţeleg de ce toţi cei care aleg să fie vegani au nevoie de asemenea carne. Nu oare te-ai făcut vegan pentru a renunţa a carne? E un tembelism în stare pură. Eu unul, dacă mă apuc să ţin post, mănânc mâncăruri de legume, nu „mici sau cârnaţi vegetali”. Repet, e o idioţenie!
Să trecem la celălalt capitol, anume la carnea artificială propriu-zisă. Aceasta, spun producătorii, este o carne pornită de la un ţesut prelevat de la un animal, ţesut care apoi e multiplicat în aşa-zise „bio-reactoare”. Tipul acesta de carne, ne spun aceiaşi producători, nu mai produce suferinţă animalelor şi nici poluare. În plus, deoarece bio-reactoarele sunt aseptice, carnea aceea nu mai e bombardată cu antibiotice şi alte pastile, rezultând aşadar o carne curată, cu proprietăţi mai bune decât cea naturală. Oare?
De fapt, întreaga publicitate a cărnii artificiale este una falsă. Procesul poluează mai mult decât animalul crescut liber, având un consum energetic muult mai mare. De asemenea, chestiunea cu „suferinţa” este absolut falsă. Ceea ce nu spun producătorii este că, pentru creşterea acestei cărni se foloseşte ser fetal. Aveţi idee despre ce e vorba? Acest ser se colectează de la animalele avortate care sunt scurse de sânge, după care lichidul rezultat este tratat pentru a putea fi conservat. Pe moment acest ser fetal este un produs secundar al industriei cărnii. De exemplu, la bovine, de la vacile care s-au împerecheat şi sunt sacrificate, se colectează viţeii, care „sunt scurşi” cât timp încă trăiesc. Dincolo de chestiunea scârboasă şi sadică în sine, asta mi se pare satanism în formă pură. Nu există o procedură mai sfidătoare la adresa vieţii decât asta!
Pe moment serul fetal este un produs secundar, care apare strict din întâmplare. Odată cu creşterea producţiei acestor „cărnuri”, e clar că se va trece la ferme care vor avea ca scop strict colectarea de fetuşi pentru a întreţine „industria”. Totuşi, cât de aberant e întregul proces? De ce să sacrifici fătul când poţi lăsa animalul să crească? Aşa cum v-am spus, procesul de producţie al cărnii artificiale este, de 25 de ori mai poluant decât creşterea animalului!!! Vă daţi seama ce nebunie?
În realitate, carnea artificială are mai multe scopuri perverse. Există în mod clar un scop financiar. În Olanda îi forţează pe fermieri să închidă fermele pentru a face loc bio-reactoarelor lui Bill Gates. De menţionat că acest tip de carne poate fi patentat, astfel încât se va ajunge la o şmecherie silmilară celei de pe piaţa medicamentelor. De altfel, Monsanto, în vremurile sale bune, a avut o tentativă de a-şi patenta un porc. Se gândeau atunci că vor reuşi să se impună la fel cum făcuseră pe piaţa cerealelor, unde practicile lor incorecte au făcut ca fermierii să se transforme în sclavi ai lor. Acum e foarte simplu să patentezi un tip de carne deoarece îl scoţi din bioreactorl tău, cu „reţeta” ta.
Există, de asemenea, şi un scop de control. Prin intermediul acestui tip de carne se pot doza diverse aşa-zise tratamente. De exemplu, în cazul farsei COVID, ar fi putut trece vaccinurile ARM direct în acest tip de carne, iar oamenii – dacă nu ar fi existat concurenţă – nu s-ar fi putut opune. Nu trebuie nici să ignoraţi faptul că FDA a emis suspect de repede o autorizaţie de punere în consum a acestei cărni, în condiţiile în care tocmai creşterea rapidă poate avea ca efect inducerea tumorilor în rândul celor care-o consumă. Şi, nu în ultimul rând, nu avem cum să nu observăm ciudata insistenţă de a îi obliga pe oameni să consume produse rezultate din fetuşi avortaţi. E satanism pe faţă, fără nicio discuţie!
Desigur, sunt multe alte aspecte, dar e clar că absolut totul e putred. După cum puteţi observa, încălzirea globală şi criza de apă fac ravagii. În Europa avem acum temperaturi de 18-22 de grade şi o vreme de zici că s-a mutat musonul aici. Aveţi puţintică răbdare să scoată capul „temperaturile caniculare” ca să-i vedeţi pe idioţi ce-o să mai reia placa preferată cu seceta şi căldura insuportabilă.