Site icon gandeste.org

Dan Diaconu: Marea dezordine economică

În timp ce ne uităm la război, uităm să privim cifrele care, fără doar şi poate, sunt fundamente ale situaţiei explozive în care se află planeta. Ca urmare a acestei stări de fapt, acutizarea conflictelor este singura situaţie care le rămâne politicienilor la dispoziţie deoarece ea oferă calea risipelor chiar mai mai mari decât până acum, fără a exista consecinţe pentru încălcarea fără pic de bun simţ a normelor de bază ale bunului simţ.
Italia se desparte de „salvatorul” zonei euro. În urmă cu zece ani, Draghi salva moneda euro cu o singură sintagmă: „tot ce este necesar”. Mai precis, pe vremea când era şef al BCE , într-un discurs la Londra, a spus: „În cadrul mandatului nostru, BCE este pregătită să facă tot ce este necesar pentru a păstra moneda euro. Și credeţi-mă, va fi de ajuns!”.

Aşa a făcut atunci. Într-adevăr, situaţia s-a liniştt, traderii au continuat să aibă încredere în euro, doar că toate acestea se bazau pe … programul de cumpărare a bondurilor de către Banca Centrală Europeană. O idee absolut nebunească, idee care şi în prezent continuă. Asta contrar „misiunii” iniţiale, anume de a interveni punctual pentru a linişti spiritele. De aceea Draghi e numit salvatorul Euro. Doar că, în scurt timp, se va vedea că, prin acţiunea financiară ghiolbănească efectuată, el a fost în realitate groparul monedei europene.

Ca premier al Italiei, Draghi n-a făcut absolut nimic altceva decât să implementeze agenda externă dictată de interesele globaliste. A reuşit să-i spele pe italieni pe creier într-un hal fără de hal. A reuşit să menţină starea de urgenţă până acum. Şi, specializarea sa, a împrumutat Italia astfel încât a transformat-o în cel mai adânc cui înfipt în cosciugul Euro. Gradul de îndatorare al Italiei a depăşit 155%, intrându-se într-o spirală a morţii. Pentru a salva situaţia, BCE cumpără în disperare bonduri italiene, teoretic pentru a reduce spread-ul dintre acestea şi cele germane. Aiurea, acţiunea se dovedeşte imposibilă, iar economia italiană deja este unul dintre mulţii „morţi vii” ai Europei.

Şi pentru că am vorbit despre această categorie, poate ar fi cazul să sărim pârleazul şi să vedem ce se mai întâmplă prin Grecia. Aţi auzit de incendiile de vegetaţie, nu-i aşa? Ei bine, aflaţi că unul dintre motivele pentru care nu pot fi stinse ţine de investiţiile absolut aiuristice ale Greciei în … echipamente de stingere a acestui tip de incendii. Grecia a investit în avioane Air Tractor AT-802, nişte aeronave lente care pot căra 3 tone de apă. Problema este că din cele trei tone, aproximativ 40% se evaporă când sunt aruncate, astfel încât cantitatea rămasă nu mai e bună decât eventual pentru stingerea unui foc de tabără. Şi mai e o problemă: aceste avioane cu elice nu pot opera la viteze mari ale vântului, iar asta e într-adevăr o demenţă deoarece începând cu luna iunie Grecia are parte de vânturi foarte putenice, astfel încât flota de stingătoare trebuie să stea la sol. De ce-or fi cumpărat aceste avioane? Oare pentru că sunt de fabricaţie americană? Evident! Reţineţi însă că incendiile de anul trecut au fost stinse de BE-200, monstrul rusesc a cărui capacitate este de 12 tone de apă!

Cum o belea nu vine niciodată singură, Rusia a inclus Grecia pe lista neagră a „naţiunilor neprietenoase”. I-a fost suspendat gazul şi, în plus, turcii fac tot feul de demonstraţii de forţă în jurul insulelor diputate. Semn că taica Putin şi-a luat mâna de pe ei.

Din punct de vedere economic, Grecia e în găleată. Cu 200% datorie raportată la PIB e greu de crezut că vor mai vedea „luminiţa”. Practic, din ceea ce văd, se duce o politică de sărăcire treptată a indivizilor, de scădere a prestaţiilor sociale(atât calitativ cât şi cantitativ) s.a.m.d. Probabil asta e „bunăstarea” promisă de tandemul UE&NATO.

Dar dacă tot vorbim de economia membrilor UE, de ce să nu mergem în centrul imperiului european, adică acolo unde s-a profitat şi se profită cel mai mult de moneda unică, anume în Germania? După cum veţi constata, nici acolo treburile nu sunt în regulă. Poate mai ţineţi minte că la începutul crizei din Ucraina au naţionalizat filiala locală a Gazprom. Probabil se aşteptau ca ăia să ascundă oarece gaz pe sub scaune, altfel nu înţeleg la ce să naţionalizezi o entitate care importă gazul, entitate utilizată de firma mamă mai mult ca vehicul financiar. Mă rog, cere-le nemţilor să aibă minte! Doar că mai e o chichiţă: recent statul german a intrat cu bocancii pentru a arunca un ajutor de stat nesimţit importatorului de gaz Uniper. Treaba este făcută mizerabil, încălcând grosolan termenii Tratatului de la Lisabona. Însă, ghici ce? Nimeni nu s-a sesizat şi s-a pus batista pe ţambal! Uniper era practic în faliment, iar statul german a intrat „cu crampoanele” pentru a o salva şi a salva, în afara acestei companii, sute de alte companii regionale sau municipale care depindeau de ea.

Dar lucrurile nu stau rău doar acolo. Că e ceva putred în economia germană se poate vedea transparent din recenta demisie a lui Herbert Diess, CEO-ul Volkswagen. El este unul dintre puţinii care au atras atenţia asupra politicii iraţionale a maşinilor electrice, cu toate că a mers turat – asemeni căpitanului Titanicului – fix în direcţia aisbergului. Asta în condiţiile în care ştia că Germania nu are nici nichel şi nici pământuri rare, resurse aflate în mâna blocului Estic reprezentat de Rusia şi China. În plus, Volkswagen trebuie să concedieze mai bine de 30 000 de oameni. Diess a propus asta însă a fost reuzat deoarece Guvernul Scholtz n-are cum să încaseze o asemenea lovitură. Astfel încât, cel mai probabil, după ce se va termina succesiunea la Volkswagen, vom vedea canalizate uriaşe sume guvernamentale pentru a menţine muncitorii. Şi uite-aşa, întreaga economie Occidentală se transformă într-una socialistă. Şi asta se vede cu ochiul liber în Germania, acolo unde mai bine de 80% din populaţie stă în chirie. Proprietarii locuinţelor au anunţat că la iarnă vor fi maxim 19 grade în locuinţele chiriaşilor. Iar de la nivel guvernamental s-a intervenit pentru a clarifica faptul că statul se va asigura că nimeni nu încalcă această restricţie. Cu alte cuvinte, dacă bagi un „reşeu”(sic!) în priză, ai pus-o: eşti infractor! Într-un fel îmi pare bine deoarece trebuie ca Occidentul să treacă prin furcile caudine ale demenţei generate de tirania unor analfabeţi iresponsabili.

În ceea ce-i priveşte pe francezi, nu-mi dau seama dacă mai are sens să insist. Sunt deja la o datorie de 100% din PIB şi din ce în ce mai puţin relevanţi economic. Americanii le-au carotat absolut toate pieţele de armament, iar prin restricţii au pierdut o groază de investiţii. În economia reală au pierdut o grămadă de bani în Iran şi au pierdut, de asemenea, o grămadă de bani în Rusia. Jocul făcut de papagalul Macron – acela de saltimbanc ba al regelui Putin, ba al senilului Biden şi, în acelaşi timp, de nebun al lui Rotschild – n-a făcut decât să ruineze Franţa din toate punctele de vedere. Economic, nu văd altceva acolo în afara unei teribile crize a datoriilor. Nu-mi dau seama dacă înainte de crăparea Euro sau după ce nemţii îşi vor lua jucăriile – adică profitul – şi vor trece din nou la tipărirea mărcii. Asta, desigur, mult după ce actualul inutil urmaş al lui Mekel va fi plecat de mult.

Poate că n-are sens să zăbovim prea mult în falita Europă. Să trecem oceanul la liderul „lumii libere”. M-a frapat o ştire, anume căderea la bursă a AT&T. Mă rog, nu-i mare lucru ca preţurile unei acţiuni să floteze, doar că, de data aceasta, picajul a fost dintr-un motiv extrem de dubios: în conformitate cu un raport al companiei rezultă că aceasta are foarte mulţi bani de încasat … de la clienţi. Poate că nici aceasta nu-i o noutate, doar că este vorba despre o chestie de-a dreptul jenantă: americanii, pur şi simplu, nu mai au bani să-şi achite factura la telefonie! Iar realitatea atârnă ca o piatră de moară de grumazul companiei care „investighează” subsolurile cotaţiilor bursiere. Asta spune multe despre „prosperitatea” de la baza societăţii. Mă rog, nu-ţi trebuie analize serioase pentru a înţelege că pe-acolo bate vântul falimentului. E necesar să te plimbi puţin prin LA sau prin oricare alt oraş mare pentru a vedea cum se trăieşte în … Africa. Nu-i nicio exagerare: ţara e plină ochi de boschetari. Am râs teribil când am citit că tefeleii de la Starbucks au început să închidă cafenele deoarece sunt inundaţi de boschetari care se droghează sau care fac dezastre prin WC-urile locaţiilor lor. Atât de mult îmi place când aud asta pentru că-mi amintesc teoriile comunistoide ale idiotului ăluia de Schultz şi mă bucur când văd cum comunismul îl loveşte în moalele capului.

În ceea ce priveşte analiza datoriilor americane şi a principalilor indicatori economici,am mai făcut-o, astfel încât nu are sens s-o mai repet. Tehnic, ţara e în rahat. Până acum era salvată de externalizarea problemelor de-acasă în întreaga lume prin intermediul pârghiei numită dolar. Şi-acum se întâmplă acelaşi lucru, doar că lumea s-a micşorat. Ieşirea ţărilor BRIC din siajul SUA, face ca externalizarea problemelor să se reverse asupra lumii anglo-saxone şi a aliaţilor lor faliţi, printre care ne numărăm şi noi. Iar treaba aceasta se va agrava pe măsură ce tot mai multe ţări vor părăsi lumea dominată de dolar pentru cea a resurselor şi a materiilor prime, dominată de un soi de troc, mult mai echilibrat din punct de vedere economic. A nu se înţelege din asta că dincolo de pârleaz curge lapte şi miere.

În China avem o criză bancară începută de propaganda americană. Tefeleii chinezi s-au trezit că nu-şi mai plătesc ratele la creditele ipotecare. Cică fac grevă. Asta a condus la o blocare a pieţei imobiliare şi la probleme de lichiditate a băncilor. Ce-i drept, lovitura a fost abil instrumentată întrucât China s-a tot bălăcărit în adoptarea modelului occidental a locuinţelor scumpe, astfel încât acum a izbucnit nemulţumirea proprietarilor care nu-şi mai pot plăti ratele. Colac pese pupăză, autorităţile de acolo insistă în a menţine politica COVID zero, detonând industria locală şi veniturile populaţiei. În plus, SUA atacă China din punct de vedere tehnologic, pregătindu-se de restricţii similare – poate chiar mai mari – celor din epoca Trump.

Tehnologic este lovită şi Rusia care face eforturi monumentale pentru a acoperi găurile imense unde a rămas în urmă. Din punct de vedere politic Rusia pare mult mai stabilă decât China. Şi la fel în ceea ce priveşte veniturile populaţiei. În ciuda unui buget mult mai mic decât al Chinei(mai precis de 14 ori mai mic!), evidenţele vin din altă parte. PIB-ul per capita al ruşilor este similar Chinei, asta însemnând că din punct de vedere economic cele două ţări performează cam a fel. Doar că în SUA, acelaşi indicator e de şase ori mai mare, iar în Germania de patru ori! Însă mai e o realitate, pe care ruşii au intuit-o: aceste cifre impresionante au la bază energia lor ieftină. Şi, dacă vreţi să completez, produsele finite ieftine ale Chinei. De-aceea ruşii au preferat să taie conducta şi, după cum se observă, veniturile lor s-au mărit în condiţiile în care mai exportă doar o fracţiune din cât exportau. Asta se numeşte „echilibrare forţată”.

Ce vedem în tot tabloul expus până acum? O mare dezordine economică, manifestată peste tot în lume. E normal să fie aşa întruct fosta „ordine” ă aşa cum am spus de nuenumărate ori – era absolut falsă. Acum vedem faţa urâtă a fluviului de lapte şi miere care-a tot curs prin Occident. Din „dulceaţa” anilor trecuţi au rămas doar PET-urile, murdare şi inutile. Iar mizeria abia acum iese la suprafaţă. Ce va urma? – se întreabă mulţi. În mod normal o confruntare între cele două blocuri astfel încât învingătorul să se poată înfrupta încă vreo jumătate de secol din cadavrul învinsului.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/

Exit mobile version