De-aici, de pe malurile Bosforului lumea nu se vede atât de dramatic. Uitându-te spre țară, ai tendința să râzi. De ce? Pentru că faci comparația. Aici, în ciuda problemelor, vezi o societate care merge, se învârte. E un dinamism entuziasmant. Cum să compari România cu ce se întâmplă aici? E imposibil. E ca și cum un copil cu un buldozer de plastic ar încerca să concureze un muncitor cu un buldozer profesional. Ce ți-ar putea stârni o asemenea comparație, altceva decât un zâmbet?
Turcia este una dintre țările care ajută Ucraina în conflictul actual. De ce? Probabil, din punct de vedere geostrategic, i-ar conveni de minune să plece rușii din Crimeea. Asta le-ar putea înlesni lor pătrunderea, prin intermediul tătarilor. Însă, sub nicio formă nu-s visători. Ajutorul Turciei pentru Ucraina costă mult. Și de plătit nu plătește turcul(cum spune zicala), ci ucraineanul. Cu alte cuvinte, turcul primește bani frumoși de acolo. Și nu doar de-acolo.
Relațiile bune cu Rusia au transformat Turcia într-un important jucător în domeniul gazelor naturale și a petrolului. Rusia nu e interesată să mai facă elemente de infrastructură, altele decât cele pe care le controlează în totalitate. De aceea acum preferă să-și vândă hidrocarburile la graniță, așa cum o făcea în timpul Războiului Rece: stabilim un preț și vii să-ți ridici marfa de la graniță.
Ce fac turcii? Cumpără gaz pe care apoi îl revând Europei. Și, ca să fie treaba treabă, pe teritoriul lor gazul se amestecă, astfel încât nu vei ști niciodată ce gaz cumperi. Poate să-ți dea turcul orice certificat de proveniență vrei! Și uite-așa, fără să dețină nimic, s-au făcut parte în toate interesele, scoțând „un mic-mare beneficiu” din fiecare. Nici măcar n-am pronunțat cum firmele de procesare a cerealelor sunt principalele beneficiare atât ale cerealelor ucrainene cât și rusești. Trai, neneacă!
Să ne întoarcem acum fața către noi. Ce facem noi cu viața noastră? Facem donații faraonice către Ucraina, știind bine că vreo 30% din banii ăia se evaporă în corupție(de fapt ăsta-i interesul). N-o spun eu, ci sunt zvonuri din jurul unui audit pe care-l face Pentagonul. Auditul e doar o acoperire legală. Dacă mai țineți minte, înainte de acordarea unuia dintre ultimele pachete de ajutorare din epoca Biden, scandalul corupției din Ucraina era atât de mare încât Biden a făcut apel public la Zelenskyi să furemai puțin !!!
Dar nu numai Ucraina e problema. Noi dăm în neștire bani în Republica Moldova pentru întreținerea oligarhiei de-acolo. Toate donațiile pe care le facem, le facem în numele „frăției”. O frăție pe care o clamăm doar noi întrucât lor, într-o proporție de peste 70%, li se cam rupe de chestia asta. Să ne înțelegem: n-am absolut nimic cu moldovenii care se simt români. Aceștia ar fi singurii care ar merita să fie aduși aici, în România și sprijiniți din acele ajutoare. Ar fi un răspuns politic just pe care l-am putea face, o adevărată măsură frățească de care nu s-ar îndoi nimeni din România. Doar că noi acum nu dăm banii moldovenilor, ci lui Soros ca să-și facă interesele în Moldova.
Apoi jucăm penibilul joc al înarmării. Cumpărăm toate pocnitorile de pe piață la prețuri gigantice. Pentru achizițiile absolut halucinante de așa-zise arme ar trebui băgați la pușcărie toți responsabilii. Vă dați seama că nulitatea aia de Ciucă, potrivit doar în postul de magazie de osânză, a fost șeful armatei? Vă dați seama că ăla a coordonat și aprobat achizițiile absolut aiuritoare de avioane care nu se ridică de la sol sau antiaeriene luate pentru a fi donate Ucrainei?
După ce timp de 20 de ani am plătit bir către SUA prin achiziții militare cu cântec, a venit rândul Franței să ridice pretenții. Și așa ne-am trezit că băgăm în programul de guvernare achiziția de rachete având raza de acțiune comparabilă cu praștia.
Vedem așadar în România o hemoragie financiară ajunsă la apogeu. În plus, încă de la aderarea la UE, fondurile europene ne-au fost alocate doar pe hârtie. Uitați-vă la golănia cu PNRR-ul. UE și-a pus interpușii la Ministerul Fondurilor Europene tocmai pentru a face inaccesibile fondurile destinate României. Toate lucrările de infrastructură făcute din fonturi europene sunt de 2-3 ori mai scumpe, astfel încât, dacă le-ar face singur, statul român ar plăti mai puțin. Orice fond eliberat pentru „dezvoltare”, de fapt are în spate un producător francez, german sau olandez, astfel încât banii dați se întorc la așa-zișii donatori. Germania se plânge că este donator net al UE, dar nu ia în calcul faptul că banii i se întorc îndoit. Firmele sale câștigă contractele de consultanță pentru fonduri, iar acele firme redirecționează banii în patria-mamă, umplând România cu junk-urile lor tehnologice.
O mașină de lux chinezească e mai ieftină decât o masă de plastic amorf căreia pe Bătrânul Continent i se spune mașină. Dar noi, în România, n-am acceptat linii de producție chinezești. Noi, în România, n-am acceptat colaborarea cu chinezii. Păi de ce? Suntem proști: Trebuie să-i lăsăm pe olandezi să ia tot tainul, pe nemți și pe francezi să importe mașinile „la componentă” din China și să ni le vândă nouă la prețuri duble. Știați că la Dacia nu mai e Renault? Ați auzit de Horse? Tranziția s-a făcut pe tăcutelea. „Mucles” – cum ar zice golanii. Ce-i cu Horse ăștia? Au preluat divizia de motoare termice a Renault și sunt … chinezi, ai lui Geely(45%, 45% Renault și 10% Aramco)! Wow! În condițiile acestea te și întrebi: Renault-ul ce mai face? Ce să facă, valoare adăugată: le vinde românilor Daciile tradiționale cu motoare chinezești. Și nimeni nu se mai plânge că-s „chinezării”. Ia să fi venit chinezii direct, să fi văzut atunci cum se trezeau „ideologii industriei” să demonstreze ei că-s proaste motoarele.
Dar să nu ne îndepărtăm de problemă. Care-i constanta pe care o observăm la noi? Păi noi, în loc să luăm cu două mâini, că doar e de luat în lumea de azi, ne punem proști în fruntea țării care să dea. Cât mai mult la cât mai mulți. Și-apoi, toți, ne trezim cu fundu-n baltă.
Gaura de la Finanțe nu este apărută de ieri-de azi, ci de o grămadă de vreme. S-a format în timpul lui Cîțu(când acesta era la Finanțe), s-a adâncit cât a fost premier, s-a adâncit și mai mult sub Ciucă, iar sub Ciolacu s-a desăvârșit. Gaura de la Finanțe, căreia acum îi spunem „deficit” este de fapt legea tăcerii instaurată între așa-numiții pro-europeni. Toți o știu, toți s-au mânjit de-acolo și toți tac chitic. Bănuiala mea e că au furat banditește, la lumina zilei, prea l-a pus Plăvanul pe Cîțu premier „la impuse”! De-aia a fost și isteria atât de mare când cu Georgescu sau când cu Simion, pentru că tot ceea ce e legat de acea gaură este grav penal. Banii au zburat din visteria statului în ajutoare acordate ilegal. Imaginați-vă că într-un supermarket angajații s-ar apuca să vândă pe caiet. Cam la fel e cu gaura despre care vorbim. Asemeni bețivilor, hoții care-și zic „democrați” sau „pro-europeni” au furat cu nesimțire de-acolo. Cum? Prin schemele clasice: eu îți donez, tu-mi deturnezi o parte din bani. Dacă vi se pare incredibil, vă rog să-mi spuneți cu ce bani a făcut PNȚ-ul campania din anul 2000. S-ar putea să aveți surprize. Mai ales după ce înțelegi cât de ușor e să bagi botul în borcanul de miere al statului.
Acum, mafioții veniți la putere pozează în „responsabili”, „gestionari onești ai banului public” s.a.m.d. Doar a venit la putere „România Onestă”, nu-i așa? Ce înseamnă România Onestă? Luați-vă notițe: șpagă dată în avans sub formă de donație la campania prezidențială, golirea de sens a declarațiilor de avere și secretizarea lor(!!!), cățărarea pe funcții a proștilor solemni care iau decizii halucinante s.a.m.d. România Onestă e țara arestată de o gașcă de bandiți proști. O confirmare a faptului că-n orice democrație se întâmplă contrariul a ceea ce s-a promis în campania electorală. Așadar, ăi de-au visat „România Onestă” și-o iau direct în freză, constatând că gașca cea mai penibilă și cea mai coruptă s-a cățărat la butoane pentru a fura ce-a mai rămas prin țară.
Într-un fel, imaginea e tristă. Dar văzută de pe malurile Bosforului devine o tragicomedie cu pigmei.
Autor: Dan Diaconu