Şmecheria cu mandatul de arestare emis pe numele lui Putin a fost doar o porcăriuţă mediatică menită să pună presiune pe vizita lui Xi la Moscova. Credeau ei că dacă va exista un asemenea act, Xi va renunţa, eventual lăsându-l pe Putin cu fundu-n baltă, pentru ca apoi trompetele sparte ale propagandei să continue jocul deşănţat al dezinformării. Ei bine, n-a fost aşa. Declaraţia lui Xi referitoare la „dragul său prieten” a fost una excepţională pentru conducerea superioară a Rusiei. Asta în timp ce la Washington oficialii făceau spume la gură.
Xi a venit să propună un plan de pace. Acelaşi pe care l-a prezentat consilierul său pentru politică externă. În mod evident, de la Washington au început critici ale planului. De fapt Washingtonul a bătut şaua planului lui Xi pentru a pricepe paiaţa-iapă de la Kiev că trebuie să-şi trimită în continuare supuşii în maşina de tocat carne a Operaţiunii Speciale ruseşti.
Întâlnirea dintre Xi şi Putin a fost una lungă, de aproape 5 ore, iar faptul că Putin a reuşit să obţină o victorie diplomatică am văzut-o la despărţire, când preşedintele rus şi-a condus invitatul până la maşină. Nu se ştiu multe dintre elementele discutate, însă e clar că a fost o discuţie masivă, în care s-au pus la punct numeroase elemente. Probabil concluziile referitoare la această discuţie le vom vedea peste vreo câteva luni. Surprinzător însă e altceva, care aparent nu e legat de evenimentul de la Moscova.
În timp ce cei doi lideri se întâlneau, într-un alt punct al lumii avea loc o întâlnire senzaţională. La aproape 4000 de kilometi de Moscova, la Abu Dhabi, preşedintele sirian Bashar Al Assad era primit într-o vizită fastuoasă în Emiratele Arabe Unite. Vizita e una şocantă, atât prin fast cât, mai ales, prin faptul că se resetează total relaţiile din interiorul lumii arabe. Cei care-i trimiseseră teroriştii pe cap, cei care-au susţinut teza americană în Siria, acum se întorc la 180 de grade şi reiau legăturile diplomatice cu Siria. Este un moment epocal, care survine altuia, de o importanţă chiar mai mare, anume reluarea legăturilor diplomatice dintre Iran şi Arabia Saudită. Aceeaşi Arabie Saudită care în urmă cu vreo opt luni plănuia un atac asupra Iranului, alături de Israel. Mai trebuie menţionat că vizita lui Bashar al Assad în Emirate a fost predcedată de o altă vizită esenţială, cea a lui Ali Shamkhani, şeful Consiliului Suprem al Securităţii Naţionale din Iran. Acesta, de asemenea, a fost primit de şeicul Mohamed bin Zayed Al Nahyan, preşedintele Emiratelor Arabe Unite.
Practic toate aceste întâlniri ne arată că ecuaţia Orientului este pe cale să se rescrie, în locul războiului punându-se pacea şi cooperarea. Totuşi, e o mişcare atât de profundă şi atât de surprinzătoare încât nu-ţi vine să crezi. Ţări care mai deunăzi erau pe picior de război, au întâlniri prieteneşti de parcă absolut nimic nu s-ar fi întâmplat. Iar asta se petrece în condiţiile în care niciuna dintre aceste ţări n-a procedat la schimbări de regim sau de personalităţi proeminente.
Cheia schimbărilor se află tot la întâlnirea de la Moscova, mai precis la politica externă promovată de Xi. Arabia Saudită şi Iranul urmează să adere împreună la BRICS, iar realizarea păcii este principala condiţie pe care-o pun chinezii. Noul Drum al Mătăsii, concepţia capitală a Chinei, are ca principală condiţie cooperarea, nu războiul. De altfel, în mod sigur, unul dintre punctele esenţiale ale întâlnirii Xi-Putin s-a axat pe o altă ecuaţie „de nerezolvat” a diplomaţiei mondiale, anume relaţia India-Pakistan. Este punctul cel mai fierbinte de care depind două proiecte extrem de importante: pe de o parte conducta de gaz rusească TAPI(Turkmenistan-Afganistan-Pakistan-India) şi, de partea celalată, componenta Drumului Mătăsii la care vizează China. De altfel, China caută modalităţi de pacificare a relaţiei sale cu India, relaţie care are numeroase puncte nevralgice. Şi, probabil, aici Putin va fi liantul necesar. Odată rezolvate crizele de-acolo, se poate trece la accelerarea cooperării dorite de China.
După cum limpede puteţi observa, lumea se rostogoleşte într-o altă direcţie faţă de cea trasată de Washington. Acolo unde americanii vin cu deja răguşita lor „pax Americana” bazată pe ţăcănitul rece al armelor, BRICS-ul vine cu o altă abordare. Şi, de asemenea, mai pune pe masă ceva: bunăstarea. Nu-s vorbe mari! Noul Drum al Mătăsii este un proiect de cooperare. Într-adevăr, China şi-a rezervat un rol central. Doar că, spre deosebire de americani, planul chinezilor n-are de-a face cu organizarea politico-socială a ţărilor care aderă, n-are de-a face cu vreo militarizare şi nu e bazată pe vreun război. Iar de-aici începe tot dezastrul a relicvei istorice pe care-o numim „Occident Colectiv”.
Autor: Dan Diaconu