Azi, de Ziua Unirii, vă rog să realizați că poziția verticală este cea normală. Nu-i nici sfidare, nici îndrăzneală, ci un fapt care ține de normalitate. A sta drept e poziția omului, a te apleca, a merge adus de umeri, e cea a slugoiului sau a maimuței.
Azi trebuie să fim mândri de noi, dar mai ales de cei pe care nu i-am cunoscut niciodată, dar care, prin demnitatea lor anonimă – de cele mai multe ori transformată în jertfă – au făcut ca noi, nevolnicii de azi, să ne bucurăm de lumina soarelui pe un pământ care e al nostru. De-aceea trebuie să facem permanent efortul de a-i vedea și tot de-aceea trebuie ca, de fiecare dată, să le aprindem o lumânare pentru a le lumina liniștea.
Însă cel mai important lucru e să înțelegem că legătura dintre noi și cei ce-au fost e una vie, neîntreruptă. Alături de noi se bucură și ei. E un mister greu de înțeles. Poate că ar fi un bun exercițiu ca, înainte de orice acțiune pe care-o faci, să încerci să privești prin ochii lor. Crezi că ei sunt mândri de tine, cel care ești acum, sau consideră că te comporți prostește? Treptat vei înțelege că nu-i doar un exercițiu, ci ceva mai mult. E un lanț care te leagă de ei, care-ți dă putere și pe care nu poți să-l înțelegi decât atunci când îl simți cu adevărat. Însă, odată simțit și înțeles, acel lanț te nelimitează, te face să zbori și să simți cine ești cu adevărat. E rădăcina ta care-ți dă seva vitală.
Azi e 24 ianuarie! Gândiți-vă la voi, la ei, la noi. La mulți ani, România mea cea adevărată!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice