Cu toate că încearcă să joace în alt film, atât SUA cât și „Occidentul Colectiv” au înregistrat un eșec usturător la întrunirea G-20. Dacă absența lui Putin era de înțeles – dat fiind faptul că situația de conflict din Ucraina nu-i permite să părăsească țara – absența lui Xi Jinping a fost factorul care a aruncat în derizoriu întregul summit. Sunt două mesaje transmise de Xi pe care le vom analiza imediat după ce vom cerceta rezultatele întâlnirii.
Esența stă în comunicatul G-20, comunicat negociat îndelung și în care SUA nu a mai putut să-și impună punctul de vedere. Astfel, s-a făcut referire la războiul din Ucraina, nu la „agresiunea rusă”, „crimele de război comise de Rusia”, „războiul nedrept” și alte aberații propuse de americani și de sclavii lor. Conform lui Lavrov, SUA a eșuat în a ucrainiza agenda summitului astfel încât Rusia, China și „Sudul Global” pot spune că au înregistrat un succes excepțional. De altfel, fostele stele ale „vechii lumi” au fost niște prezențe prăfuite, cărora mai nimeni nu le mai dă atenție. Și nu-i nimic de mirare în asta în condițiile în care Xi și Putin, personalități cu grad de acceptare în țările lor de peste 85% sunt criticate de niște neica nimeni ale căror rate de acceptare în țările din care provin nu depășesc 30%-35%. E de-a dreptul hilar să vorbești despre „popoarele terorizate” care sunt unite în jurul liderilor lor, în condițiile în care Biden și Trudeau au un grad de acceptabilitate de 35%, Rishi Sunak de 29%, Macron și Scholtz de 26%, Rute și Kishida de 25%, în timp ce Yoon Seok-youl de doar 21%.
Mă rog, elementele amintite fac parte din retorica ieftină utilizată până la epuizare de așa-numitul Vest Colectiv. G-20 ne-a arătat limpede că asemenea flexiuni retorice și-au pierdut definitiv capacitatea de influențare a lumii, fiind similare sloganelor sovietice dinspre sfârșitul anilor 80. Partea interesantă însă abia de-aici începe.
Biden i-a solicitat lui Xi o întrevedere în cadrul summitului, iar Xi nici nu a catadicsit să se meargă la summit. De altfel, solicitarea lui Biden a venit după ce o târlă de oficiali americani au făcut procesiune în jurul tronului lui Xi. A fost foarte misterioasă și declarația lui Biden de la Summit, în care-a anunțat că oricum urmează să aibă o întrevedere cu Xi; așa ceva nu a fost stabilit până în prezent. De fapt care-i sursa disperării? Prima sursă este, desigur, neparticiparea lui Xi care transmite că nu mai e interesat de organizații de conducere înființate de „vechea lume”. Mai e însă ceva.
Aflu că, pe canale diplomatice, lui Xi i s-a oferit o coparticipare a Chinei la destinul planetei, alături de SUA. Cu alte cuvinte, SUA s-a declarat gata să împartă puterea cu China, dând tonul un ei posibile bi-polarități. Iată misterul absenței lui Xi de la summit. Conform tradiției chineze, propunerea americană a reprezentat o capcană. De aceea, dincolo de mesajul legat de lipsa de importanță a G-20 pentru China, absența este și un semn al mâniei lui Xi. Care-i problema? „Oferta” lui Biden este considerată umilitoare în primul rând pentru că e văzută ca fiind un soi de pomană. China și-a câștigat statutul prin muncă, de aceea consideră că e capabilă să-și ia ceea ce merită, nu să i se dea. Dar mai este și altceva, care ține de tradiția chineză. În conformitate cu aceasta, atunci când pe cer sunt doi dragoni, doar unul e adevărat, celălalt fiind de hârtie. În condițiile în care SUA oferă un rol de dragon, acesta n-are cum să fie altceva decât un rol de dragon de carton. Cu alte cuvinte, dacă ar accepta, China ar deveni un soi de servant al SUA, de paiață a adevăratului dragon. Asta în condițiile în care acum SUA este considerată un dragon de hârtie. Cu alte cuvinte, dragonul de carton a oferit Chinei un rol de dragon pentru a se revitaliza, pentru a transfera în final Chinei cartonul.
Este cât se poate de clar că, din clipa actuală, NU va mai avea loc nicio întâlnire la nivel înalt dintre China și SUA. Poate doar una în care SUA își va anunța capitularea, după modelul URSS la Malta. Până atunci China își va consolida cooperarea economică, mergând pe drumul inovației și al tehnologiilor înalte. De altfel, în acest moment, prioritatea Chinei este repoziționarea uriașei sale economii. După ce anul viitor va consfinți succesul planului „Made in China”, următoarea provocare va fi transformarea economiei dintr-una cu marjă mică în una cu marjă mare. Pentru aceasta, cantități uriașe din actuala economie chineză vor fi externalizate partenerilor din BRI, crescând astfel nivelul acestora și adeziunea față de politica economică a Chinei. De-aici atracția irezistibilă a Chinei care e văzută ca un creator de infrastructură, față de SUA care a condus doar prin politica pârjolului.
Autor: Dan Diaconu