Văzând asemenea discrepanțe, te întrebi de ce nu se fac corecții. Spre exemplu, în cazul României, o asemenea corecție ar însemna reducerea numărului de reprezentanți la nivelul Parlamentului European, reducerea fondurilor europene alocate s.a.m.d. O Comisie Europeană aflată în rahat – așa cum e cea actuală – ar avea tot interesul să se apuce să taie. Doar că nu se face asta.
Dacă stai să te uiți, o situație similară vezi la nivelul tuturor țărilor lumii. Se raportează populație la greu, dar când e vorba să iei datele la puricat îți apar discrepanțe majore. De ce? Culmea, când te apuci să pui întrebări ți se răspunde în doi peri. În țările vestice ți se spune că nu există o statistică foarte clară din cauza numărului de imigranți, iar în România cauza ar fi statutul incert al celor care au imigrat. Frumos, ce să zic! În lumea în care statele au în bazele de date chiar și muștele care bâzâie pe la tomberoane, a clama că nu știi exact ce populație ai mi se pare o minciună mult prea greu de digerat.
Doar că, întreaga socoteală pute de la o poștă. Ea însă este întreținută de niște organisme obscure care acționează în numele ONU. Vă puteți explica modul în care s-a ajuns de la o populație estimată la 8 miliarde de locuitori? Ni se explică doct, cu grafice, cum am crescut de la 2.5 miliarde în 1950 și până în prezent și, la fel de doct, se trag concluziile conform cărora flatulențele noastre influențează clima. Numai și numai prostii!
Să vă dau un exemplu: India. Când e vorba despre populația în creștere, de fiecare dată India este servită ca model. „Într-adevăr – spun „experții” – poate că în Europa se remarcă un declin demografic, dar uită-te spre India!”. Nu e ciudat că exact aceeași frază era servită în anii 90, dar în loc de India ni se spunea China? Acum nu se mai spune China deoarece politica unicului copil își face mult prea simțite efectele. Dar oare cifrele înaintate pentru India și China sunt reale? Să revenim la India. Făcând o adunare a populației declarate a primelor zece mari aglomerări urbane îmi rezultă un total de 100 milioane oameni(puțin peste). Ca să fim mai stricți, vă voi spune că în India sunt 3 mega-orașe, având o populație de peste 10 milioane de locuitori, 4 orașe cu peste 3 milioane de locuitori(altele decât cele 3 mega-orașe), 46 de orașe cu peste 1 milion de locuitori și 39 de orașe având până într-un milion de locuitori. În afara acestora, rămân zonele rurale. Doar cine n-a fost în India nu știe cum arată zonele lor rurale. În general, de aici se formează o migrație constantă către marile aglomerări urbane. Sunt unele sate în care sunt o mână de oameni. Există, într-adevăr, și sate cu mulți locuitori, doar că nu poți spune că din acele fragmente se strânge grosul celor 1,4 milioane de indieni estimați de ONU.
În Europa, unde populația e în declin, avem o imigrație masivă din Africa. Propaganda spune că Africa e un continent mega-populat, ceea ce e fals. Din nou, în afara unor aglomerări urbane, situația din Africa e cea pe care-o știm dintotdeauna.
Egiptul, care e dat cu o populație de 116 milioane de oameni, are doar 3 orașe cu peste 3 milioane de locuitori(Cairo – 20 milioane, Alexandria – 4,5 milioane, Giza 3.6 milioane) și încă 7 orașe care totalizează 4 milioane. Unde-s restul, tovarăși? În deșert?
De fapt ce avem aici? O fraudă în toată regula, în care ni se vinde același subiect fals, anume că suntem prea mulți pentru o planetă prea mică. E o retorică pentru proști. Marile facilități industriale își optimizează producția de mâncare, introducând tot felul de prostii ieftine pentru că, vezi Doamne!, suntem prea mulți pe planetă. În Uniunea Europeană, pe de o parte producția agricolă este plafonată, justificată de pericolul unor dezechilibre care ar putea apărea. De partea cealaltă, mâncarea e din ce în ce mai proastă și din ce în ce mai scumpă „pentru că suntem prea mulți”. Ce rezultă de aici? Toată imaginea distorsionată pe care o vedem.
De fapt, așa-zisa suprapopulare vine la pachet cu o altă năstrușnicie „calculată de oamenii de știință”(probabil de ăia britanici!), conform căreia Terra ar avea o capacitate maximă de a ținte între 9 și 10 miliarde de oameni. Înțelegeți nemernicia? Cu alte cuvinte, suntem extrem de aproape de a sucomba și, odată cu noi, de a scufunda planeta. Pe măsură ce înaintăm cu raționamentul, ajungem să vedem limpede cum se construiesc teorii – cea a suprapopulării, a modificării climatice s.a.m.d. – din minciuni și pentru a fundamenta o minciună gogonată.
Însă aceasta este o mică parte a unei minciuni mai mari care, la rândul ei, este parte a altei minciuni și mai mari s.a.m.d. Și uite-așa, lumea trăiește într-un labirint de minciuni, iar când atragi atenția asupra vreunei fraude îți și iei replica din partea „deștepților”: „Te-ai trezit tu acum să ne spui «că ceea ce știe toată lumea» și «ceea ce s-a demonstrat științific» e fals?”. Exact așa prostovanii care înghit gogoșile propagandei ajung să-i tragă și pe ceilalți în groapă.