Un om e condamnat pe nedrept de o legislaţie naţională strâmbă care permite unei mafii ilegale acapararea justiţiei. Singura opţiune pe care o are acel om e Curtea de la Strasbourg, dar până să-i fie acceptată solicitarea durează vreo zece ani. Presupunând că mafia din ţară l-a condamnat la zece ani de închisoare, prezumtiva sa achitare, adică repararea nedreptăţii, se va face prea târziu. Omul respectiv şi-a pierdut iremediabil respectivii ani. Asta dacă nu cumva a fost lichidat între timp de opresivul sistem penitenciar, mână-n mână cu mafia din justiţie, astfel încât orice reparaţie să fie inutilă.
E un scenariu pe care-l văd repetat obsesiv. Un exemplu banal: cu toate că de ani buni e în vigoare o lege care obligă alocarea aleatorie a judecătorilor dintr-un dosar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie refuză cu obstinaţie s-o pună în aplicare. Motivul e simplu: în acest fel s-ar distruge „culoarele morţii” prin care infamul „sistem” îşi impune punctul de vedere în dosarele cu cântec. Ai picat pe „culoar”, ai pus-o de-o condamnare, uneori chiar la moarte. Iar exemple au fost la greu: judecătorul Stan Mustaţă, Dan Adamescu, s.a.m.d.
Teoretic ai calea de atac la nivel supra-naţional, practic n-ai nimic. Vrea să te lovească sistemul, ţi-o trage fără jenă. Cui să-i fie frică de o condamnare care va veni peste 10-15 ani? La momentul ăla, torţionarul de-acum e un bătrânel pedant care-şi bea tacticos cafeaua la Monte Carlo, iar în locul lui e un aprig tinerel care-i frige pe alţii. Şi are grijă „să se acopere” astfel încât în urma lui să nu mai vină „amenzi”. Dar de abuzuri nu se lasă, că doar de-asta e plătit.
Ce face în situaţia asta „coana Ioropa”? Păi nu face nimic. La nivel superficial se joacă un ţonţoroi. Cică Partidul Popular European, cel care conduce Europa, are interes în zona politică, astfel încât frige tot ce-i socialist şi ocroteşte tot ce-i popular. Altfel spus, închide ochii la Orban – care le face jocul la nivel de Parlament European cu condiţia să nu fie încălcate interesele Ungariei – dar ne frige pe noi, pe maltezi s.a.m.d. Asta e la suprafaţă. În fapt, treaba e mai complicată. E vorba de Mafie. În toată afacerea nu-i vorba de justiţie, ci e vorba de conectarea unor lipitori transnaţionale la resursele de-aici. Odată ce-ai acceptat sugativele, trebuie să le accepţi şi sistemele de protecţie, astfel încât trebuie distrus tot ceea ce înseamnă anticorp naţional. Iar justiţia era un asemenea anticorp. Care-a fost distrus, la pachet cu serviciile, cu armata etc.
Care-i deci treaba Ioropei? Simplă ca bună ziua: protejare mafioţilor săi în detrimentul oamenilor de-aici. Ai mişcat în front, te-a fript. Dai semene de verticalitate ca politcian? „Sistemul” te mânjeşte cu rahat prin intermediul propagandei şi-apoi te perpeleşte în aşa-zisa justiţie până când o sfârşeşti în celulă. Şi nici n-ai habar ce şi de ce ţi s-a întâmplat ceea ce trăieşti.
Cei care fac apel la Europa sau SUA nu-s decât nişte prostovani. Asemenea ălora care-au trimis tezaurul la ruşi(unii au făcut acelaşi lucru acum, dând aurul nostru englezilor). Ce apel să faci la tâlharul care te jefuieşte? Să nu ţi-o mai tragă? Sau să ţi-o tragă mai duios? Trebuie să fii extrem de naiv să-ţi imaginezi că vorbeşte cineva cu sclavii. Maşinăria de furat îşi turează motoarele nederanjată de nimeni, protejată fiind de „sistemul” pe care şi l-a format. Sistem care e protejat la nivel înalt, atât de către statele jefuitoare – interesate ca puii hidrei pe care ni i-au trimis să rămână îndestulaţi aici – dar şi de către birocraţia UE, extrem de lentă în chestiuni care ţin de activitatea pentru care e plătită şi ultraeficientă atunci când ordinele se dau pe „firul scurt”. Iar ordinele pentru pedepsirea celor care se leagă de ilegalul sistem de putere de la noi se dau întotdeauna pe firul scurt.
Acesta-i tabloul, iar întrebarea pe care mi-o pun e „ce putem noi aştepta de la UE?”. Dorim ca cei care practică japca la nivel naţional să n-o mai facă acum, după ce au o legislaţie care-i protejează şi, mai mult, chiar le impune să practice o japcă radicală? E imposibil! Nu ceri clemenţă de la tâlhar, ci-i răspunzi, îl ataci, îl contrezi cu propriile-i arme.
E inadmisibil ca României să-i fie refuzată construcţia unei autostrăzi care trece munţii doar pentru că nu-i convine unui limbric de ţară ca Olanda. La fel cum, tot aberant e ca României să i se refuze aderarea la Spaţiul Schengen din acelaşi motiv. Cu toate că îndeplinim absolut toate criteriile posibile, cu toate că le-am dat şpăgi serioase sub forma unor contracte grase celor care ne-au „compatibilizat” frontierele cu cele ale UE, România e ţinută în afara spaţiului de liberă circulaţie, iar infrastructura îi e condamnată să rămână la nivelul epocii de piatră. De ce? Pentru că o ţărişoară insignifiantă – dar bine conectată la centrii puterii continentale – îşi va pierde astfel o vacă de muls. Sau, mai bine spus, va trebui să suporte o mică slăbire a vacii sale.
E doar un exemplu dintr-o multitudine de alte fenomene care ne condamnă la subdezvoltare. Practic de-aici doar se ia, iar când se dă, se dă doar pentru a-i calma pe proşti, pentru a-i ţine sub control. Totul, desigur, supravegheat îndeaproape de un sistem opresiv şi ilegal, sprijinit făţiş de aşa-numiţii „parteneri”.
Nu-i de mirare că atunci când se încearcă normalizarea mafiei juridice, cealaltă mafie supranaţională îi sare în ajutor. Şi, pentru că nu există absolut niciun argument raţional pentru acordarea acestui ajutor – dar pierderea redutei ar însemna închiderea unor fălci ale nesătulelor hidre plantate aici – se recurge la propagandă şi bani. O propagandă bolnavă, care isterizează bieţi bolnavi mintali, care conduce la atacuri în plină stradă asupra unor politicieni „vinovaţi” că nu sunt de partea tâlharilor ţării. Zilele trecute s-a dat atacul asupra preşedintelui Curţii Constituţionale. O chestiune gravă, care oriunde în lume s-ar fi lăsat cu sancţiuni drastice. Aici cine să se ocupe? Placangiul Loazărică nu vede altceva decât slujirea stăpânilor săi securişti. Care-i spun să ignore. Şi el ignoră. Ce ţară e asta în care suntem aproape de instituirea asasinatului ca mijloc de presiune politică?
Alte naţiuni precum ungurii sau polonezii s-au trezit şi au înlocuit politica slujului cu un sistem pragmatic de colaborare cu UE care pune în prim-plan interesul naţional. La noi nu se poate. Suntem parazitaţi la vârf de o moluscă lobotomizată bună doar să preia şi să execute comenzile care i se cer. Moluscă ajutată la toate nivelele de mici viermi plantaţi acolo fix pentru a executa ordine ilegale. Astfel încât, sub supravegherea măreţei Uniuni Europene România să nu aibă decât două alternative: ori sclavia fără drept de apel, ori haosul instituţionalizat al cărui vârf ticălos îl vedem acum.
Iar dacă mai aveţi vreo îndoială în ceea ce priveşte putredul sistem european, poate că vă veţi trezi atunci când veţi afla că preşedintele Germaniei, întrebat de contestarea de către popor a elitelor a dat un răspuns de-a dreptul halucinant: „nu elitele sunt problema noastră, ci poporul”. E clar că treaba e mult prea periculoasă şi n-are sens să te îmbeţi cu fructele politice aflate în putrefacţie ale actualului sistem european. Nu de alta, dar nu poţi păţi decât ceea ce păţesc animalele care consumă fructe de marula aflate în fermentaţie: se îmbată şi devin victimele sigure ale prădătorilor.
Aşadar, nu-mi rămâne decât să vă întreb ce mai aşteptaţi de la UE? Cât de naivi sunteţi să aşteptaţi ceva pozitiv din partea acelui cuib de vipere? Eu unul nu mai aştept nimic.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice