Acum, după ce situaţia Artemovsk/Bahmut s-a clarificat, putem să facem o scurtă recapitulare pentru a înţelege ce s-a întâmplat acolo. Într-adevăr, de pe margine e simplu de spus că „marea armată rusă s-a împiedicat de-un ciot”. Însă, aşa cum veţi vedea în continuare, treburile stau total diferit.
În primul rând, ceea ce trebuie să înţelegeţi este că lupta din Bahmut n-a fost dusă de armata rusă, ci de Wagner, o armată particulară care efectuează servicii pentru armata rusă. Wagner e un corp de voluntari, plătit foarte bine şi în care „creativitatea luptei” e lăsată la liber. Procedurile interne de funcţionare ale armatei lui Prigojin dau o mare libertate de mişcare echipelor din teren, comandanţii putându-şi schimba acţiunile în timp real. De asemenea, există o coordonare teribil de eficientă a echipelor astfel încât modificările de plan ale unui comandant să nu lase celelalte echipe descoperite. Astfel, planurile de atac se schimbă live, adaptându-se deplin situaţiei din teren, asta în timp ce echipele din spate lucrează în timp real oferind informaţii relevante din teren.
Ideea esenţială este că pierderile înregistrate în bătălia axei Soledar-Bahmut au fost înregistrate doar de Wagner, armata rusă rămânând intactă. Desigur, au fost operaţiuni comune – de exemplu cea de finalizare a asaltului Soledarului – în care este probabil să fi fost pierderi şi în armata rusă, dar acestea au fost absolut marginale.
E timpul însă să tragem linia şi să vedem concret, cu cifre, e a însemnat Bahmutul:
– 21 de brigăzi ucrainene înfrânte, 10 brigăzi șterse de pe fața pământului;
– peste 57 000 soldați ucraineni morţi și peste 6500 de mercenari occidentali lichidaţi;
– peste 85 000 răniți în tabăra ucraineană, dintre care se estimează că aproximativ 70% sunt în stare gravă;
– 50 elicoptere şi avioane ucrainene doborâte;
– peste 10 000 de arme occidentale distruse;
– peste 35 000 de arme capturate de Wagner!!!
– cele mai mari depozite de arme din lume(cele din Soledar) sunt acum în mâna rușilor.
„Bahmutul nu e important”, spune acum propaganda. Însă orice analist serios înțelege imediat despre ce e vorba. Localitatea este un nod esențial în care se intersectează patru autostrăzi și trei linii de cale ferată, toate esențiale pentru întreg estul Ucrainei.
De ce a fost atât de greu de cucerit? Simplu, pentru că timp de 9 ani de zile localitatea a fost fortificată pentru a deveni impenetrabilă. SUA și NATO s-au implicat direct în fortificarea Bahmutului datorită rolului său cheie în apărarea Ucrainei. De asemenea, infernalul sistem de tunele din Bahmut şi Soledar au dat bătăi de cap celor din Wagner deoarece te trezeai cu echipe „ieşind de nicăieri” şi producând pagube. Faptul că s-au băgat atâţia bani şi atâta know how pentru fortificarea zonei spune multe despre rolul său strategic.
Să vedem acum care sunt consecințele. Wagner devine cea mai puternică armată a lumii. Un corp de elită care a reuşit să înfrângă „Occidentul colectiv” după ce acesta se pregătise timp de 9 ani. Pur şi simplu, Wagner devine „forţa de fier” a Rusiei. E clar că nicio armată regulată nu ar fi reuşit să se descurce atât de bine în lupta de gherilă care a fost dată în Bahmut. De asemenea, soldaţii Wagner au căpătat o poli-specializare în arme şi sisteme de arme, fiind capabili să mânuiască la fel de bine atât echipamentul rusesc, cât şi pe cel occidental. În foarte multe cazuri, Wagner a luptat cu echipament şi muniţie occidentale, mai ales în perioadele în care au existat goluri în aprovizionarea frontului.
Însă nu numai forţa în lupta directă a dovedit-o Wagner, ci şi o teribilă capacitate de disimulare. Falsele „ieşiri disperate” ale lui Prigojin au servit bomboane otrăvite atât propagandei, dar mai ales armatei ucrainene. De fiecare dată ucrainenii aveau impresia că Wagner e la sfârşitul puterilor şi concentrau trupe care ajungeau efectiv la moarte. Nu degeaba Wagner a instituit medalia „Maşina de tocat de la Artemovsk”.
O altă consecinţă directă a pierderii Bahmutului este disperarea occidentală. Abia acum politicienii Vestului decadent şi-au dat seama că au stârnit „cuibul cu viespi” şi sunt îngroziţi de consecinţe. Cu o viteză demnă de fapte mai bune, englezii au trimis de urgenţă în Ucraina rachete cu rază lungă de acţiune, gest imitat instantaneu de francezi. De asemenea, italienii au trimis şi e atât sisteme defensive cât şi ofensive. Întrunirea G-7 pare a fi fost una în care s-a discutat despre „ce ne facem, fraţilor?”. SUA s-a declarat de acord cu trimiterea de avione F-16 în Ucraina. Vor fi trimise, n-am nici cea mai mică îndoială. De asemenea, vă spun încă de pe acum că acestea nu sunt ultimele echipamente pe care occidentalii le vor trimite acolo. Sunt ferm convins că vor merge până la a trimite F-35. Reţineţi ceea ce am scris acum! Însă, după cum veţi remarca, patern-ul va fi acelaşi.
Vă spuneam anul trecut că americanii nu vor trimite Patriot în Ucraina deoarece le e frică să nu se facă de râs. Au evitat cât au putut trimiterea matricii Patriot, dar până la urmă n-au mai putut da înapoi şi au fost nevoiţi s-o trimită, cu tot cu operatori deoarece ucrainenii riscau să-şi facă praf capitala. O singură rachetă a ruşilor a invalidat întreaga matrice Patriot, arătând lumii întregi adevărul. Într-adevăr, a fost o rachetă Kinjal, dar asta pentru că ruşii n-au vrut să rişte. Sunt ferm convins c-o puteau face inclusiv cu FAB-500. De altfel, după cum se poate limpede vedea în teren, acum ruşii vânează la ucraineni sistemele S-300 care nu mai muniţie şi încearcă pe cât posibil să le distrugă. De ce? Pentru că le e mult mai frică de propriile sisteme decât de cele occidentale.
Personal cred că jocul Rusiei de-a şoarecele şi pisica le-a prins teribil de bine. Imaginaţi-vă doar câtă muniţie au distrus la depozitul din Hmelnițki, în urma căruia Vestul s-a mai ales şi cu un nor radioactiv pe care nu-l recunoaşte! Nici în cele mai frumoase vise ale lor ruşii nu şi-ar fi imaginat că vor distruge atâta echipament convenţional occidental utilizând muniţie şi tehnologie din perioada sovietică. Înţelegeţi că tot ceea ce au folosit în Ucraina ar fi trebuit să distrugă deoarece era ieşit din uz?
Ştiu că acum cei care au creierii prăjiţi de propaganda mândruţior şi a răşduţilor tudorei mă înjură amarnic, dar, dragii mei, asta e realitatea! Vi se cântă ceas de ceas despre incompetenta armatei ruse. Aveţi idee despre ce vorbiţi? Să vă dau un singur indiciu: retragerea din Herson. Ţineţi minte „marea victorie” a ucrainenilor, atunci când au reuşit să înfrângă un oraş … gol. Armata rusă a reuşit să retragă populaţia Hersonului, dar, mai ales, a reuşit să se retragă într-o noapte fără nicio hibă, fără nicio fisură. Comparaţi retragerea ruşilor din Herson cu dezastrul retragerii armatei americane din Afganistan, asta în condiţiile în care în Afganistan se semnase o înţelegere, iar talibanii n-aveau niciun interes să-i atace pe americani.
Citiţi bine ceea ce am scris azi deoarece acesta este adevărul. Ceea ce vedeţi la televizor, ceea ce citiţi în media ticăloasă, sunt absolut aceleaşi scheme propagandistice pe care le-aţi văzut cu ocazia Pandemiei lu’ Peşte. Dacă v-aţi vaccinat „pentru că vă pasă”, poate că e timpul să vă înrolaţi – atât cât s-o mai putea – în armata Ucrainei. Doar vă pasă, nu-i aşa?
Autor: Dan Diaconu