Când Putin a aflat despre amploarea operaţiunilor de supraveghere electronică efectuate de agenţiile de spionaj americane, ar fi zis, mai în glumă, mai în serios, că „e timpul să revenim la maşina de scris”. Aceasta pentru că întreg mediul electronic este controlat şi viciat de către SUA. Într-un fel e şi normal să fie aşa deoarece e vorba de invenţia lor, de „teritoriul lor”.
Un om normal, înainte de a merge undeva, îşi pune întrebări asupra destinaţiei, asupra gradului de securitate, asupra condiţiilor de-acolo. Raţiunea îţi spune că nu e cazul să mergi niciodată în vizită la un trib de canibali deoarece nu te poţi aştepta acolo la altceva decât la transformarea ta într-o delicatesă culinară. Fapt care, cu siguranţă, nu prea e plăcut.
Aşa funcţionează – sau ar trebui să funcţioneze – lucrurile atunci jonglezi cu variabile esenţiale ale propriei persoane: sănătatea, integritatea fizică, mentală şi propria viaţă în general. Ei bine, în ziua de azi, normalitatea e un fapt rar, iar chestiunile de mai sus par simple „opinii ale unui oarecare”. Oamenii, sub presiunea propagandei deşănţate, s-au schimbat iremediabil, şi-au adormit instinctele devenind nişte bieţi executanţi iraţionali ai comenzilor venite sub formă de stimuli prin multiplele canale de control. Culmea e că, atunci când canalele mai sunt şi disimulate, biata victimă e absolut fără nicio şansă.
Şi o să luăm ca exemplu tehnica de calcul, de altfel motivul acestei postări. În urmă cu ceva vreme vă atenţionam asupra unor bug-uri grave descoperite la procesoarele Intel de ultimă generaţie. Chiar dacă au fost oferite, cu promptitudine, patch-uri de securitate, respectivele bug-uri stăteau acolo de multă vreme. Totul a trecut ca „o altă ştire”. Iată că, de-atunci n-a trecut multă vreme şi, o descoperire devastatoare arată că absolut toate procesoarele Intel din ultimii zece ani sunt afectate de un serios bug de securitate care permine, ghici ce!, accesul, între altele, la parole stocate în zone „sigure” de memorie. Intel dă vina pe tehnologia sa de accelerare care se bazează pe o execuţie preemptivă a instrucţiunilor. Şi, „ca să se scoată”, compania dă un comunicat pompos în care spune că lucrează „cu toată industria” pentru corecţia acelei erori. În realitate, singurele chip-uri afectate de acest bug sunt cele produse de Intel şi de-aici începe întreaga poveste.
Personal nu cred scamatoria cu bug-ul. În mod sigur, acest tip de breşe sunt lăsate deschise astfel încât serviciile secrete să aibă o poartă deschisă care să le permită accesul facil la orice computer. Nu întâmplător Intel este liderul absolut al producţiei de procesoare. Imaginaţi-vă, în virtutea acestei informaţii, cât de fragilă este lumea pe care o consideraţi „sigură”. Cât de sigure sunt fişierele stocate în cloud-uri în care furnizorul „garantează” securitatea datelor? Cât de sigure sunt backup-urile online „criptate” în condiţiile în care acolo poate pătrunde orice ageamiu din servicii. Cât de sigur este calculatorul în care-ţi ţii „la loc sigur” majoritatea vieţii tale digitale?
Din păcate nimeni nu prea mai conştientizează în ziua de azi pericolele vieţii de zi cu zi. Nimeni nu vede ameninţările şi, mai mult, toată lumea se expune cu dezinvoltură. O să vă fac o „dezvăluire”: ştiaţi că în momentul introducerii unui banal stick de memorie în sistem, fix înainte de a deveni disponibilă memoria de stocare, se execută un mic „progrămel” al producătorului respectivului device. În mod normal, rostul progrămelului este acela de a face disponibilă sistemului memoria de stocare. Însă absolut nimic nu poate împiedica un producător să includă în driverul respectiv un virus care să ofere un backdoor unui atacator. Vi se pare SF? Aflaţi că, între altele, acest mediu de atac a fost utilizat acum câţiva ani pentru răspândirea unui virus al cărui target era proiectul nuclear iranian, astfel încât ceea ce v-am spus nu este nicidecum ceva SF, ci un element deja utilizat. Tot ca fantezie ar fi catalogată şi informaţia conform căreia banalul difuzor al unui sistem poate fi, în anumite cazuri, un backdoor care ar putea permite unui atacator accesul la sistem(unidirecţional, dar suficient pentru instalare de cod de atac) prin această incredibilă poartă.
Revenind la Intel, bug-ul(a se citi blatul cu serviciile secrete) va avea un efect devastator asupra companiei. Aceasta deoarece absolut toţi deţinătorii de tehnologie Intel vor trebui să găsească modalităţi de a se proteja. Dezactivarea execuţiei preemptive ar conduce la scăderi dramatice de performanţă a sistemelor, astfel încât nu e o soluţie. Patch-urile software – cele cu care se laudă Micro$oft, o altă coadă de topor a serviciilor secrete americane – nu au cum să ajute mare lucru deoarece pot exista modalităţi de ocolire a apelurilor via sistem de operare. E doar praf aruncat în ochii proştilor.
Înainte de a încheia vă voi atrage atenţia că e cazul să vă reduceţi drastic naivitatea. Chiar dacă vă bucuraţi că „nu sunteţi afectaţi deoarece nu aveţi în calculator procesor Intel”, vă garantez că în buzunar purtaţi cu siguranţă un dispozitiv mult mai invaziv decât „nevinovatul” calculator.
P.S. Să nu uit. În anul 2015 recomandam achiziţia de acţiuni AMD. De-atunci şi până azi preţul acţiunilor concurentului direct al Intel a crescut de peste 7 ori, dacă ne raportăm la maximul din martie 2017! Spun asta în special pentru deştepţii care, de fiecare dată la momentul publicării analizelor, vin cu „isteţimi” enervante şi prosteşti.
Tot atunci recomandam achiziţia de acţiuni Microsoft. Ce-i drept, am dat-o-n bară: acestea doar s-au dublat ca valoare, dar au venit la pachet şi cu dividende. „Fraer!”(sic!)
Autor: Dan Diacnu
Sursa: Trenduri economice