Când vorbeam despre implicarea CIA în Ucraina mi se spunea că sunt conspiraționist sau că sunt insensibil la dorințele poporului ucrainean. Când spuneam că situația din Ucraina a degenerat ca efect al agresiunii SUA asupra Rusiei mi se spunea că sunt pro-rus, agent al lui Putin, idiot util sau mai știu eu ce altă aberație. E o tehnică specifică propagandei pe care o știu foarte bine: când vezi că te-a prins cu mâța-n sac, te apuci să arunci cu rahat în toate direcțiile căutând să distragi atenția. Adevărul însă are prostul obicei de a ieși la iveală, uneori de unde ți se pare mai puțin probabil.
Cine s-ar fi gândit că aliatul meu de această dată va fi una dintre trompetele americane, mai precis The New York Times? Duminică a apărut un articol mai mult exploziv în care sunt dezvăluite informații cheie despre implicarea CIA în Ucraina. «The Spy War: How the C.I.A. Secretly Helps Ukraine Fight Putin» este titlul articolului, iar informațiile conținute acolo sunt de o valoare inestimabilă pentru cei interesați de adevărul despre evenimentele pe care le trăim. Pentru cei convinși de ideologia „agresiunii ruse”, articolul e unul devastator, întrucât arată limpede cine-a dat primul. Asta în ciuda faptului că autorii săi au vrut doar să prezinte în termeni elogioși „realizările” CIA.
Prima revelație apare din perioada tulburătoarelor zile ale revoluției fabricate de la Kiev. Negru pe alb, în articol se dezvăluie următoarele evenimente petrecute imediat după lovitura de stat cunoscută sub numele de „Revoluția Portocalie”: „ajuns la birou, proaspăt numitul șef al spionajului intern, Valentin Nalivaicenko, a sunat reprezentantul stației CIA locale și șeful MI6 de la Kiev solicitându-le ajutorul pentru a reconstrui agenția de la zero”. O întrebare simplă pentru orice om normal: dacă v-ar trece prin cap să sunați la stația CIA locală ați ști unde să sunați? E clar pentru toată lumea că „proaspăt numitul șef” nu era altceva decât o coadă de topor, un asset al spionajului occidental. Tot în articol se specifică faptul că niciodată la întâlnirile cu reprezentanții occidentali Nalivaicenko nu a venit cu mâinile goale. Însă situația nu a fost una singulară. Iată ce se spune în același articol:
„În 2015, generalul Valery Kondratiuk – viitor șef al serviciului militar de informații – a sosit la o întâlnire cu reprezentanții CIA cu un morman de documente strict secrete. Tranșa inițială conține secrete legate de Flota Nordică a Rusiei, inclusiv informații detaliate despre designul ultimelor modele de submarine nucleare rusești”.
De fapt, în paragraf se descrie modul de ascensiune în serviciile secrete ucrainene: după cât de trădător erai. Partea interesantă e că mult timp americanii au fost reticenți, crezând că mormanele de documente care le soseau sunt intoxicări. De aceea, inițial, au tratat situația cu foarte multe rezerve. Doar că ucrainenii le furnizau din ce în ce mai multe informații, bazându-se pe sistemele interoperabile cu cele rusești.
În prezent, CIA coordonează nu mai puțin de 12 baze secrete ucrainene, prin intermediul cărora ascultă partea rusească și strâng informații necesare lovirii intereselor Moscovei. Aceste baze au fost construite începând cu anul 2016, moment în care americanii s-au implicat 100% în crearea SBU și spălarea pe creier a angajaților pentru a servi exclusiv intereselor SUA.
Partea interesantă e că absolut toate informațiile legate de implicarea CIA în politica Ucrainei a fost catalogată de mult timp drept „teorie a conspirației” și e lesne de înțeles de ce. Practic, tot ceea ce au făcut securiștii americani acolo nu e altceva decât o agresiune pe față la adresa Rusiei. Nu-i absolut nicio urmă de îndoială că americanii au intrat acolo cu bocancii. Strategia a fost cât se poate de simplă: cotropim serviciile secrete și armata, după care țara poate fi ghidată în direcția pe care o decidem. Și fix așa a fost.
Culmea, aducerea păcăliciului Zelenskyi la putere s-a făcut pe baza unui program de „pacificare și normalizare a relațiilor cu rușii”. Fix asta visau ucrainenii de rând. Însă, după cum bine s-a văzut, întreg programul din campania electorală a fost doar o farsă sinistră, menită a cocoța paiața care le trebuia pentru declanșarea crizei. Oricum, forțele interne care contau erau deja setate pe război, astfel încât piticul porno a fost condus natural pe drumul care-i fusese anterior trasat.
E de-a dreptul hazliu că articolul e plin de fake-uri. De exemplu, faza cu Budanov care în 2016 prindea drone rusești astfel încât bravii americani să facă reverse engineering și să spargă sistemele rusești de criptare e din ciclul „cât de meseriași suntem noi în domeniul securității”. În realitate nu au reușit să spargă nici măcar sărăciile de mobre iraniene pe care se tot chinuiesc să le dea jos cu muniție de 100 de ori mai scumpă. De ce vă spun asta? Pentru că iranienii au reușit cu adevărat să manipuleze comunicațiile dronelor de informații americane, aceasta fiind și metoda prin care le-au capturat. Americanii nu au demonstrat până acum mai nimic în cracking, chiar dacă țin monstrul ăla de NSA operativ în ciuda caracteristicilor sale bugetofage.
Chiar și așa, articolul e mai mult decât surprinzător. În mare îmi cam dau seama ce vor să transmită adevărații săi autori, însă, pentru omul de rând, informațiile de acolo sunt mai mult decât relevante. Ele arată inimaginabila dimensiune a agresiunii americane de după Revoluția Portocalie. Asta, în condițiile în care acea așa-zis revoluție nu a fost nimic altceva decât o agresiune împotriva ordinii de drept din Ucraina. Să nu uităm că Ianukovici fusese ales președinte într-un mod cât se poate de democratic. Ceea ce au făcut americanii n-a fost nimic altceva decât punerea în aplicarea a unui plan încă de pe vremea URSS, în care Rotschild mână în mână cu Rockefeller își puseseră în cap să extragă Ucraina de-acolo. Doar că atunci nu prea îți permiteai să te joci cu chestiile acestea, iar momentul propice pare a fi fost găsit acum.
Nu intenționez să intru mai adânc în ceea ce privește subiectul Rotschild deoarece, din nou, e catalogat drept „teorie a conspirației”. O să-i aloc un alt articol, tot așa, ca să marchez subiectul. Până una-alta, spălățeii pe creier au un nou subiect care li se sparge în cap. Da, micuților, CIA și-a făcut de cap acolo, iar acum începe să curenteze. Da, știu, aberez, doar încă e la modă sloganul „Ucraina câștigă!”. Sincer nu știu de ce e la modă, întrucât pe la ITV au început să dea reportaje de-ăstea „conspiraționiste”, cu informații similare celor pe care le tot scriu eu de la începutul războiului. Dar o sa avem timp să vorbim despre toate aspectele pe care momentan le-am lăsat în coadă de pește.
Preluare: Trenduri Economice
Autor: Dan Diaconu