Aseară, pe contul meu de Telegram, am scris despre modalitatea prin intermediul căreia Rusia intenționează să distrugă întreaga ordine monetară a dolarului. Schema este una simplă și absolut modernă: tranzacționarea activelor digitale într-un model descentralizat, unu la unu, prin conectarea burselor și a depozitarilor din țările interesate. Este, dacă vreți, o mega-piață internațională care promovează transferurile eficiente, rapide, într-un mediu bazat pe supravegherea și garanțiile statelor participante. Spuneam tot acolo că noua piață va permite inclusiv transferul de devize vestice, asta în cazul în care diversele instituții participante vor avea nevoie de așa ceva.
Reacțiile au fost diverse, sărindu-mi însă în ochi cele de tip apocaliptic gen „v-am spus eu că Rusia trage la aceeași căruță a globalizării”. Și, întrucât asemena reacții nu-mi vin doar din acest mediu, e timpul să atac frontal subiectul. Nu mă îndoiesc că, în urma acestui articol, numărul celor care mă vor acuza că fac jocul globaliștilor va crește. Însă ceea ce mă interesează este ca oamenii capabili să gândească să înțeleagă exact despre ce este vorba.
Mă întreabă mulți dintre cei pe care-i consiliez dacă e cazul să ia în considerare o digitalizare mai mare a firmelor pe care le au, dacă n-ar trebui să stea departe de AI și multe alte dileme de acest tip. Tuturor acestor oameni le spun o chestiune cât se poate de simplă: dacă vrei să mai ai loc în business, atunci urmărește cu atenție evoluția tehnologiei și caută să te cocoțezi mereu pe val. De ce? Pentru că altfel vei fi aruncat de pe piață. Există, desigur și excepții. Chiar și acum sunt bănci în SUA care nu au calculatoare. E vorba de bănci mici, de comunitate, care rezistă într-un mediu prietenos. Însă, dacă vrei să faci afaceri eficiente în ziua de azi, nu mai poți face fără internet banking, acces la instrumente moderne s.a.m.d.
Așadar, din punct de vedere al digitalizării n-ai cum să nu mergi înainte dacă vrei să rămâi pe piață. AI-ul? E diabolic, știu, dar trebuie să te adaptezi. De fiecare dată când societatea tehnologică ma scoate la lumină câte un demon, trebuie să-i faci față învățând „să te faci frate cu necuratul până treci puntea”. Care-i alternativa? Ieșirea din business, marginalizarea și cam atât. Chiar și la nivel de om simplu, respingerea și izolarea de aceste tehnologii nu te face decât sclavul lor deoarece nu le cunoști și nu știi cum să te ferești de ele!
La ce e bun AI-ul? La foarte multe. E drept că nu va face ceea ce promite să facă, dar poți face o grămadă de chestii care ușurează activitatea de zi cu zi a companiei. Și, mai mult, dacă ești suficient de isteț, îți poți găsi resurse open source evitând astfel plata aberantă către marii mahări ai industriei. Asta înseamnă să te cațeri pe val: găsești oportunități și înveți să profiți de ele. Reversul înseamnă să-ți pierzi treptat din competitivitate și să mori.
Dar ID-ul digital? Mulți vor rămâne surprinși: există deja și e reglementat. Semnătura digitală, cea pe care o folosim noi sau cei de la departamentul financiar pentru depunerea electronică a situațiilor la ANAF sunt ID-uri digitale. Între altele asemenea ID-uri ne permit să semnăm electronic anumite contracte și astfel să reușim accelerarea semnării unor contracte.
Activele digitale? Ce sunt acestea? Pe scurt orice poate fi tranzacționat electronic. O firmă listată la bursă devine un astfel de activ digital deoarece părți ale sale sunt tranzacționate electronic, prin intermediul platformelor de tranzacționare. E un exemplu rudimentar, dar trebuie să înțelegeți că orice element fizic poate deveni, la un moment dat, tranzacționabil prin intermediul unor platforme, având astfel o componentă digitală. Ce se întâmplă după o astfel de transformare? Devine mai simplu de achiziționat, de transferat de la unul la celălalt, ajungând mai lichid, mai accesibil.
Dacă la nivel de firmă nu ai cum să ignori mersul tehnologic, e cât se poate de simplu că nici la nivel de stat n-o poți face. Ba, la nivel de stat, e chiar mai imperios necesar să fii cu ochii în patru pentru a nu fi lovit de val. Mulți îmi dau tot felul de exemple în ceea ce privește digitalizarea la nivelul societății din China sau din Rusia spunându-mi că e vorba de un blat. Aiurea, nu-i niciun blat, e doar o aderare la societatea tehnologică, la sistemul acesteia. De ce-o fac acele state? Simplu: pentru a profita, pentru a se cățăra pe val.
În perioada comunistă rușii au ignorat ideologic domeniul tehnicii de calcul deoarece, spuneau ei, în acest mod oamenii își vor pierde locurile de muncă, iar societatea comunistă care se clădea nu putea exista fără „clasa muncitoare”. Chestia asta a condus la prăbușirea URSS-ului care, într-un timp extrem de scurt, s-a trezit că nu mai poate face față productivității și bunăstării Occidentului. Iată de ce acum rusii se uită cu atenție la tot ce se întâmplă în lume, căutând să-și găseacă o poziție optimă și să nu mai piardă startul.
CBDC? Am mai scris un articol în care vă spuneam că tot banul electronic pus în circulație e un fel de CBDC. În timp ce unii veneau cu explicații docte despre cum CBDC-ul îți poate bloca fondurile, le-am dat acestor deștepți exemplul popririi care în prezent face același lucru. E drept, CBDC-ul o poate face într-un mod mai rafinat, programatic, dar în esență e aceeași chestie. Ceea ce vreau să le spun tuturor celor care se „activează” atunci când aud despre CBDC este o chestiune simplă: Nu știați că banul e ochiul dracului? De ce vă activați? Dacă e CBDC e mai diabolic decât actuala monedă de cont? V-o spun cât se poate de simplu că NU! De fapt, adevăratul dușman nu este un CBDC care circulă în paralel cu banul actual, ci INTERZICEAREA cash-ului! Acolo e marea problemă. La ora actuală guvernele caută să reducă cât mai mult cash-ul pentru a controla populația. Și credeți-mă, nu ai nevoie de CBDC pentru a obține controlul tiranic, absolut, ci de lipsa cash-ului. Dacă ai scos cash-ul e jale!
La fel e și cu ID-ul digital. Faptul că există o infrastructură digitală nu e, în esență, ceva rău. V-am dat exemple de ușurare a muncii. Însă, dacă ID-ul digital devine unic și obligatoriu, atunci aia e teroare. Un ID digital care să-ți permită accesul la internet, plățile online, accesul la serviciile de sănătate s.a.m.d. e ceea ce vrea să facă Ursula și e o dictatură atroce în adevăratul sens al cuvântului.
Așadar, în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor momentului trebuie să înțelegem că ele vin la pachet cu avantaje, dar dacă nu sunt stabilite niște limite legislative, dacă nu se conservă libertatea individului de a le adopta sau nu, atunci intrăm într-o zonă de teroare.
De aceea e bine să fim foarte circumspecți, iar la apariția unei tehnologii să înțelegem câteva chestii esențiale. În primul rând trebuie să realizăm cum ne afectează libertatea și ce anume trebuie făcut pentru a te proteja. De exemplu, în ceea ce privește ID-ul digital acesta poate exista atâta timp cât mi se oferă alternative. Da, e OK să te autentifici DACĂ VREI cu ID-ul digital atunci când te conectezi la internet, dar asta nu înseamnă că dacă refuz această monstruozitate trebuie să-mi fie blocat accesul. Aici sunt chestiune la care trebuie să fim atenți. Și, să nu uităm: dreptul la anonimat e un drept care acum e atacat din plin. Se spune că nu e bine că în lumea reală nu poți fi anonim. Aiurea, dacă te duci la o petrecere și în loc de Mitică spui că te cheamă Costică nu tot anonimizare e?
Să revin însă la ceea ce propune Rusia. Soluția de tranzacționare căreia îi vor da drumul, va fi una descentralizată, permițând încheierea tranzacțiilor dintre părți pe baza unor termeni negociați. De exemplu, în relația China-India, aceasta va permite plăți instant în monedele digitale locale. De exemplu, o societate indiană care vrea să cumpere petrol de pe piața rusă n-o să mai piardă timpul cu trimiterea banilor prin sistemul bancar, ci va plăti în rupii digitale contrapărții rusești, într-un framework similar celui în care funcționează monedele virtuale, dar cu garanții guvernamentale.
De ce face Rusia asta? Pentru că e obligată. Toate țările dinamice ale lumii au același obiectiv: acela de a se cățăra pe valurile tehnologice și de a profita de ele. Aici nu e vorba de nicio conspirație, ci de dorința de a se menține în linie deoarece în societatea tehnologică dacă pierzi un val riști să te îneci. De fapt asta e realitatea și oricât de disperați ați căuta o doctrină pur conservatoare într-una dintre țările lumii nu veți găsi așa ceva.
Dacă e vorba de o conspirație, vă repet ceea ce vă spun de multă vreme: conspirația e aceea a sistemului tehnicist în sine, care ajunge să devoreze totul. Uitați-vă de jur împrejur și veți vedea același lucru, anume o transformare halucinant de rapidă în direcția automatizării, mecanizării, normării absolut tuturor aspectelor vieții până la momentul în care vor ajunge „noua normalitate”. Aici e buba cea mai mare, iar ieșirea din nefasta spirală e practic imposibilă. Aceasta, într-adevăr, se poate face la nivel strict individual, prin întoarcerea spatelui. Însă cei care au întors spatele, cu siguranță nu-s cei care-și pierd timpul ca să mă tragă pe mine de urechi.
Autor: Dan Diaconu