Îmi dezvăluie cineva un scenariu fabulos. Într-adevăr, acum toată lumea priveşte cu uimire ceea ce se întâmplă în Ucraina şi-i acuză pe ruşi de imbecilitate. „Aia nu e armată!” – urlă toţi RăduciiTudori la TV. Până şi generalii noştri, detaşaţi de la gâtul sticlei la sticla TV-ului parcă nu-şi mai încap în piele văzând cum, analizele lor dictate de „conştiinţa” de la Ambasada SUA chiar se îndeplinesc. Ruşii pierd în linie, se retrag, se fac de râs. De partea cealaltă ucrainenii sunt eroii zilei. Parcă am trăi într-o lume întoarsă pe dos.
Un amic de-al meu, mult mai versat în relaţiile de forţă de pe piaţa internaţională, îmi spune că absolut totul e justificat. De fapt Rusia participă la alegerile americane. Toată retragerea şi aparenta sleire a armatei ruse – care a făcut ca propaganda să clameze deja victoria Ucrainei – nu are decât un singur scop, anume ajutarea democraţilor să câştige. Sau să nu piardă prea mult! Republicanii îi deranjează pe ruşi deoarece sunt capabili să tranşeze situaţia acum, înainte de a fi prea târziu. Democraţii însă, cu felul lor neghiob de a conduce, duc America în zona din care nu va mai putea ieşi deoarece greşelile vor fi iremediabile. Iar interesul strategic al ruşilor – ca şi al Chinezilor – este îngroparea definitivă a Americii.
În condiţiile în care democraţii îşi menţin un control rezonabil, vor continua să trimită echipamente militare şi bani în Ucraina, slăbindu-şi teribil fundamentele propriei ţări. Preţul imens al hidrocarburilor va face facilă compensarea diferenţelor de cantităţi livrate la extern de către ruşi. Iar în ceea ce priveşte războiul, acesta se va tranşa după mult timp de-acum înainte. Iar Rusia, în condiţiile date, va avea puterea să reziste.
Dacă e vorba doar de teatru o vom vedea mai repede decât ne imaginăm. Ar trebui ca până la alegerile americane să avem un joc similar celui de acum, iar după ruşii să cicerească rapid teritoriile pe care le doresc, adică întreaga zonă litorală şi Transnistria. Apoi, cel mai probabil, vor îngheţa conflictul aşteptând următoarea „provocare americană”. Asta deoarece Ucraina nu va mai avea absolut nicio relevanţă strategică. Rămaşi cu buza umflată, americanilor le rămân două zone de acţiune interesante şi-i va mânca undeva să le „exploateze”: Turcia şi Taiwan. Dacă vor alege să se răzbune pe Erdogan pentru independenţa manifestată, se vor trezi şi fără Turcia în alianţă, pierzând accesul la o zonă strategică esenţială. Ceea ce ruşilor le convine de minune. Iar dacă vor alege Taiwanul – aşa cum speră Putin – China va fi obligată să iasă în faţă, solicitând ajutorul Rusiei şi al aliaţilor. Prostia democraţilor şi a statului subteran american s-ar putea să facă posibilă alegerea ambelor variante în acelaşi timp.
Trăim vremuri complicate. Nimic nu mai e ceea ce pare.
Autor: Dan Diaconu