Dan Diaconu: “De ce dacă ești decrețel ești un distrus, copiii tăi sunt niște ratați, iar nepoții vor fi boschetari?”

Sună dur titlul. Dar știu că după ce vei citi ceea ce urmează îmi vei da dreptate. Și chiar dacă nu-mi vei da dreptate cred că vei privi diferit lumea în care trăiești. Poate chiar o să o înțelegi. Fii sigur că, în ciuda titlului, acest articol nu e menit a jigni pe cineva, ci, din contră, pentru a le deschide ochii tuturor.

Decrețeii. Așa se numesc la noi, la nivel global fiind vorba de așa-zisa Generație X(1965-1980). Generația decrețeilor a început oficial din octombrie 1966, atunci când Nicolae Ceaușescu a dat celebrul Decret 770, care interzicea avortul și contracepția, din dorința de a crește populația țării de la 20 la 30 de milioane de locuitori. Culmea, cu toate că decrețeii au fost beneficiarii direcți ai politicilor lui Nicolae Ceaușescu – mulți dintre ei nici măcar n-ar fi existat dacă nu era acest act normativ – ei au fost și masa de manevră care a aplaudat cel mai mult asasinarea sa. Nu vreau să vorbesc despre decreței în termeni de vinovăție, dar inclusiv elementul menționat pare un blestem pe care, de altfel, l-a cam dus și-l duce în cârcă întreaga Românie. Însă, dacă vom trece de aspectul național vom constata cu surprindere că elementele pe care le vedem sunt universal valabile.

Generația X este o generație hibridă. Ei vin dintr-o lume care-i în profundă schimbare. Odată cu ei se nășteau și primele aplicații ale tehnicii de calcul. În zorii maturizării lor, aceeași tehnică de calcul începea să se dezghețe, iar la momentul deplinei maturități intra în criză(Dotcom bubble). Însă, după sine, tehnica schimba totul radical. E elementul neînțeles nici măcar acum: fosta ordine socială e dinamitată din interior. Generația anterioară(Baby Boomers) va rămâne în istorie ultima care a închis un ciclu așa-zis corect al pactului social. Sau care a mai avut un pact social, luați-o cum vreți! Ei își luau o slujbă, munceau în aceeași companie, primeau măriri de salarii, aveau contribuții bune la pensie s.a.m.d. Acea generație e ultima generație bogată a istorie. Generația X a apărut pe fondul dărâmării vechii lumi și a apariției unei noi lumi, nu obligatoriu mai bună!

Să ne întoarcem însă la noi. Decrețeii s-au împărțit în direcții diferite la maturizarea lor. Unii au mers pe linia clasică trasată de generația anterioară: angajare pe termen lung. Alții au mers pe antreprenoriat, iar mulți au ales emigrarea(unde, de asemenea, unii au mers pe angajare, iar alții pe antreprenoriat). Acum ne apropiem de perioada de apus a carierei lor, moment propice tragerii liniei. Care a fost câștigător? Cei care au ales angajarea trăiesc de la un salariu la altul și sunt amenințați să nu primească nici măcar pensie. Inclusiv pensia privată le-a fost făcută franjuri de mafia sistemului care, printr-o simplă lege le-a spulberat iluzia că banii pe care-i strânseseră ar fi ai lor! Cei care-au ales antreprenoriatul se împart în două. Minoritatea sunt cei care l-au înțeles și acum au o existență prosperă. Cțt sunt ei? Maxim 10% dintre cei care au ales calea antreprenorială. Restul de 90%, au eșuat pe parcurs și s-au trezit acum fără absolut nicio perspectivă. Probabil reprezintă zona cea mai frustrată a generației. Cei care au emigrat caută să se întoarcă în țară pentru bătrânețe. Însă aici îi așteaptă o lume radical schimbată. La fel ca și în țările pe care le consideraseră un colac de salvare pentru ei. Ghinion: nu mai sunt! Iar cauzele sunt multiple. Iată de ce spun că dacă ești decrețel, într-o proporție de peste 90% ești un distrus. Simți că viața ta a fost ceva în zadar. Și, culmea, nu din vina ta! Ai încercat să mergi pe linia trecutului și ai eșuat sau ai încercat-o pe cea a viitorului și, la fel, ai eșuat! De ce? Pentru că soarta ți-a fost potrivnică, pentru că așa merg lucrurile. Generațiile hibride sunt întotdeauna unele de sacrificiu. Iar singurul element care te poate ajuta este să nu te mai învinovățești: DA, SUNT UN DISTRUS, DAR CE-I DE FĂCUT DE-AICI ÎNAINTE? Cam de-aici trebuie început.

Și-acum vine parte scrisă cu litere mici, pe care, de obicei, o ignorăm. Decrețeii sunt ultima generație care mai are o ancoră! Chiar dacă au sentimentul că n-au realizat mare lucru, ei au o cel puțin o proprietate, cu alte cuvinte au unde să meargă acasă. Cei de-aici au un apartament, cei din străinătate au un imobil care acum îi încadrează probabil în rândul milionarilor în dolari(sau aproape). Îi va supăra teroarea impozitelor, dar acestea acționează uniform la nivelul societății. Spre deosebire de cei care sunt ca frunza-n vânt, decrețeii au o ancoră, iar ancora lor e ceva la care generațiile următoare nici nu pot visa!

Să trecem la următorii, anume Generația Y(1981-1996) și prima parte a Generației Z(1997-2012). Aceștia sunt, cel mai probabil, copiii tăi, decrețelule! Și de-aici începe dezastrul. Ei, într-o majoritate covârșitoare, sunt ratații. De cele mai multe ori locuiesc cu părinții, au o existență precară negăsindu-și loc în societate. Au job-uri de multe ori temporare, n-au habar ce-i cu lumea asta și nici mari idealuri nu au. Sunt orbiți de tehnica de calcul, dar tehnica a jucat împotriva lor. S-au pregătit pentru „domeniul de viitor” care acum este efectiv demolat de AI. Oamenii aceștia nu doar că nu au nicio perspectivă, dar nici măcar nu au voință pentru a avea o perspectivă. Au moștenit de la părinții lor frustrările, fără însă a avea baza de cunoștințe care i-a făcut pe părinți să fie frustrați. Sunt un balast, iar dacă au reușit să-și încropească o familie sunt dintre vârfurile generației lor. Marea majoritate nu au reușit să devină proprietari ai unui imobil(adică să termine cu ratele) ceea ce-i face extrem de strâmtorați. Perspectiva lor? ZERO! Dacă decrețeii speră să mai aibă parte de-o brumă de pensie(în funcție de cât de devreme s-au născut în generația lor), generațiile de după X nu mai au perspectiva asta. Pactul social se va rupe la ei, astfel încât speranțele le sunt zero. Spre deosebire de părinții lor, cei din această generație nu simt nicio vinovăție, au o stupidă mândrie nejustificată de nimic. Se simt nedreptățiți cu toate că ceea ce știu nu-i califică peste genunchiul broaștei. Provocarea lor? Reluarea studiului de-acolo de unde au goluri și revizuirea întregului plan de viață.

Cea de-a doua parte a Generației Z, și Generația Alfa(cei născuți după 2013) sunt nepoții decrețeilor. Așa cum decrețeii s-au născut pe valul tehnicii calculatoare, noii intrați sunt născuți pe valul AI. Însă e o diferență fundamentală față de trecut. În timp ce generațiile de până acum au avut un oarecare grad de penetrare a tehnicii calculatoare, Alfa este total, penetrată. De aceea i se spune și Generația „Glass”, întrucât raportul lor cu lumea exterioară este intermediat în proporție de aproape 100% de ecran. Această generație care începe acum și nu știm când se va termina este generația oilor. Direcția lor este dată de social media, idealul real nu mai există. Bunicii lor visau să vadă Parisul, părinții lor să atingă vreun paradis exortic în timp ce ei se trezesc pentru a deschide telefonul. N-au habar ce rulează în interiorul „cutiuței magice” și nu au alte idealuri decât cele care le sunt furnizate de acolo.

Ați auzit de K-pop? E muzica generației lor, un ritm nebun, dus la extrem de niște artiști care, de dimineața până seara, muncesc în disperare. Niciun artist de până acum nu a muncit cât muncește un artist K-pop. Veniturile lor, ca procent din total, au crescut față de generațiile anterioare(generațiile-sclav). Însă, la fel de mult, a scăzut și „implicarea” companiei în artist. Pentru a ajunge la vârf ai un parcurs efectiv infernal. Programul de muncă al fetelor de la Blackpink este unul de-a dreptul inuman. Ultimul lor turneu a constat în deplasări rapide, schimbând fusuri orare la un nivel infernal(chiar și la 2-3 zile)t. Munca pentru fiecare concert începe cu 6-8 ore înainte și se termină târziu în noapte. Munca de zi cu zi începe pe la 5-6 dimineața și se termină în creierii nopții. Rose a mărturisit recent că suferă de „workaholism” și că stresul extrem i-a cauzat zona zoster. Ea a descris momente în care „creierul pur și simplu i se oprea” din cauza oboselii. Jennie a vorbit despre perioade de burnout sever, menționând că în primii trei ani după debut nu au avut nicio zi de pauză reală. Sistemul ei imunitar a fost atât de afectat încât avea reacții alergice la aproape orice atingea. În 2023, la Melbourne, a trebuit să părăsească scena în timpul concertului deoarece vărsa continuu din cauza extenuării și a infecțiilor, fiind sub perfuzii.

E drept că după consacrare(adică 7 ani după semnarea contractului inițial) artiștii K-pop au propriile firme de management care le gestionează cariera și care scot comisioane la care generațiile anterioare nici nu visau(uneori peste 70% din concerte). Însă și industria s-a deplasat: de la atașament pentru cariera artistului la colector de comisioane(cam la fel ca noua industria a brokerajului). De asemenea, cariera artiștilor din noul val este din ce în ce mai scurtă. Ei însă sunt vârful absolut, la fel cum în industria IT specialiștii reali în AI – cei cu doctorate și vaste cunoștințe fundamentale – sunt cei care profită la maxim de oportunități. Cât reprezintă aceștia? Sub 1‰ din întreaga generație! Ei sunt baronii generației. Restul? Mai mult sau mai puțin boschetari. Pentru ei sunt disponibile doar joburi de bază, iar idealul care-i domină este acela de a câștiga suficient cât să trăiască de pe o zi pe alta. Nu visează la o casă a lor, ci la o chirie într-o zonă mai bună. Nu au atașamente, sunt singuratici, zdrobiți de telefoane și substanțe halucinogene. În esență nu știu nimic, iar chestiunile pe care spun că le doresc sunt cele furnizate de rețelele sociale. Dacă mâine apare în trend mersul la Eforie Sud, vei vedea o invazie de boschetari ai acestei generației invadând Eforie și transmițând pe rețele „cât de cool e”. Când îi întrebi ce e așa interesant, îți răspund tâmp că „totul” sau că „vibe-ul”…

Nu trebuie să tragem concluzii pipite. Ascensiunea pentru unul din Generația post-Z este infernală. Uitați-vă acum pe piața muncii: nu se mai caută juniori, ci direct seniori. Câți din aceste generații ies din școlile precare ale prezentului la nivel de senior? 1‰? Iată caracteristica generației lor: stupidul și obsedantul 1‰. Poți să-i faci față?

Cam asta-i imaginea generală și reală. Trăim într-o continuă dărâmare de sistem. Motivul? Tehnica remodelează continuu lumea, iar principiile care păreau nemișcabile sunt dărâmate într-un ritm absolut inuman. Nu, nu mai poți să-i faci față, însă trebuie să-i înțelegi principiile, să-i știi ritmul pentru a putea să te adaptezi. Ce urmează nimeni nu pare a ști, cu toate că direcția o vedem.