Scânteia de la bursa americană este este echivalentul doar a unui mic băț de chibrit într-un incendiu devastator. Poate că unii cred că folosesc o figură de stil, dar să știți că aceasta-i realitatea. Într-adevăr, în momentul în care la omul obișnuit ajunge știrea conform căreia Nvidia a scăzut cu o sumă mai mare decât întreaga economie a Greciei sau a Ungariei, ceva nu se mai leagă. Despre câți bani poate fi vorba, dacă o simplă speculație ajunge să valoreze mai mult decât țări cu aproximativ 10 milioane de locuitori? Iar când spui că un asemenea dezastru e ca un băț de chibrit, atunci chiar că totul se blochează pentru omul normal.
Până să ajungem la esență să vă mai reamintesc niște informații. Americanii au introdus probabil cel mai masiv pachet de sancțiuni financiare împotriva Rusiei și a potențialilor săi parteneri, cu gândul la blocarea totală a exporturilor de petrol ale acesteia. Rusia exportă cam 10% din petrolul mondial. Până acum destinația favorită era Europa. Acum destinația s-a schimbat, fiind India, care India exportă produse finite către Europa. Aveți idee cât exportă acum India spre Europa(mă refer strict la produse petroliere)? De 2500 de ori mai mult decât exporta înainte de începerea conflictului din Ucraina. Așadar, ce se întâmplă dacă se blochează „robinetul indian”? Europa intră în colaps deoarece prețul petrolului sare. Doar că nu e atât de simplă ecuația!
După cum știți, Iranul încă nu s-a răzbunat pentru operațiunile teroriste efectuate de Israel pe teritoriul său. SUA s-au opus energic, amenințând cu extinderea de către ei a războiului de-acolo. Chiar au deplasat fiarele lor vechi plutitoare cărora le spun portavioane. De partea cealaltă, iranienii au tot căutat să găsească o metodă se a lovi temeinic Israelul, nu doar să dea o replică prin care să-și arate puterea, așa cum au făcut-o ultima dată. De aceea, pe moment, s-au limitat la a crește nivelul tehnologic al rebelilor Houthi, care efectiv au pus stăpânire pe Marea Roșie. Însă nu aceasta este răzbunarea! Cu siguranță Iranul va da o lovitură grea Israelului într-un moment limită. Iar situația va culmina, cel mai probabil, cu blocarea strâmtorii Hormuz, adică 50% din livrările mondiale de petrol. Despre impactul unui asemenea eveniment cred că nimeni nu se îndoiește. Doar că s-ar putea să nu realizați cu adevărat cât de mare e buba.
Teoretic, izolarea petrolului rusesc ar duce cotațiile pe undeva pe la 200-300 $ pe baril. Da, americanii sunt de-a dreptul cretini deoarece impun în disperare sancțiuni gândindu-se doar la impactul pe termen scurt. Însă ce să te aștepți de la unii precum Jake Sullivan sau Blinken? Însă, în cazul în care presupunem că actualul pachet de sancțiuni reușește, cam aici se va ajunge cu prețul barilului. Reușita este diminuată de capacitatea Rusiei care, de facto, este izolată față de valutele occidentale. Dar, ca punct de bază este esențială observația. OK, ce s-ar întâmpla dacă s-ar bloca și Strâmtoarea Hormuz? Dincolo de colaps, prețul cel mai probabil al barilului ar depăși 800 de dolari. Sunt sume pe care nici măcar nu ni le putem imagina, dar ele rezultă din calcule efectuate de experții de la Goldman, în care tefeleii care mă contestă, cu siguranță au încredere!
Însă nu doar prețul petrolului e problema. Este o judecată mult prea simplistă care nu ține cont de micul-mare secret al lumii financiare. Noi nu avem doar negocieri directe, ci avem o întreagă piață de produse financiare derivate având ca suport petrolul. Dacă v-ați frecat la ochi când ați aflat că scăderea Nvidia e mai mare decât economia Greciei sau a Ungariei, pregătiți-vă să fiți halucinați de cifrele care urmează în continuare.
Valoarea noțională a derivativelor este pe undeva pe la 550 trilioane $ la sfârșitul lunii decembrie. Aici e vorba de o estimare a BIS. Piața produselor financiare derivate nu este una reglementată și, de aceea, estimarea BIS nu surprinde întreaga realitate. Chiar și așa, pe la sfârșitul lunii iunie piața a crescut, ajungând pe la 715 trilioane $!!! Pe lângă ceea ce spune BIS, anumite case elvețiene de tranzacționare adaugă piețe ceva mai exotice, despre care au cunoștință, astfel încât estimările lor sunt substanțial mai mari decât ceea ce dă BIS la oficial. Adică pe undeva pe la … peste 2 cvadrilioane!!! O grămadă de bani! Atât de mulți încât efectiv, ca oameni simpli, nu ni-i putem imagina.
Warren Buffett a avertizat asupra problemei derivativelor, subliniind că o implozie a pieței ar conduce la un setup economic devastator, care ar face să pălească ceea ce s-a întâmplat în 1929. De aceea observați că Berkshire își închide pozițiile dubioase(inclusiv cele pe care le are pe piața instrumentelor derivate) și investește în „business-uri de bază”. De exemplu, una dintre achizițiile recente este asigurătorul elvețian Chubb, a cărui activitate este una tradițională, fără poziții substanțiale suspecte în portofoliu.
Având o imagine de ansamblu, puteți înțelege sensibilitatea și echilibrul precar al piețelor. Cu experiența anului 2008 în gând, cei care învârt banul sunt conștienți că în prezent sunt participanți într-un joc al prostului, în care cel care pleacă ultimul și-o fură grav. Doar că aceiași sunt conștienți și că o ieșire prematură din piață poate avea consecințe vizibile asupra performanțelor lor și de aceea sunt prinși într-o dihotomie. De cele mai multe ori, rezultatul unei asemenea stări psihologice este o reacție absolut irațională. Astfel, chiar dacă scânteile ar trebui să pornească marea implozie, e posibil ca adevăratul dezastru să-l constatăm fix într-un moment de calm, atunci când toată lumea a căzut de acord că „treburile s-au rezolvat”.
De aceea cred că acum suntem într-un moment cheie al piețelor. Oficialii americani încă nu sunt conștienți că s-au împușcat singuri în picior, însă, când vor conștientiza acest lucru, cangrena deja va fi cuprins acel organ defect, astfel încât nu va mai fi mare lucru de făcut.
Se vorbește intens despre o naționalizare a Băncilor Centrale pentru rezolvarea problemelor. Oare? Cine să naționalizeze Băncile Centrale? Statele supraîndatorate, aflate într-un faliment nedeclarat? E o himeră de care se leagă cei care cred că așa vor reuși să salveze sistemul. Personal nu cred că merge, dar vom mai avea timpul să discutăm diversele scenarii.
Autor: Dan Diaconu