Site icon gandeste.org

Dan Diaconu: ”Cum am devenit paşalâc”

„De fapt, ceea ce noi, asasinii economici, facem cel mai bine este să clădim tocmai acest imperiu global. Suntem un grup de elită alcătuit din femei şi bărbaţi care utilizează organizaţiile financiare internaţionale pentru a crea condiţiile în măsură să determine aservirea celorlalte naţiuni corporatocraţiei aflate în fruntea celor mai mari corporaţii, guverne şi bănci.



Asemenea echivalenţilor noştri din Mafie, şi noi, asasinii economici, facem tot felul de favoruri. Acestea iau forma împrumuturilor pentru dezvoltarea infrastructurilor – centrale electrice, autostrăzi, porturi, aeroporturi sau parcuri industriale. O condiţie a acordării acestor împrumuturi este ca numai companiile de construcţie şi inginerie tehnologică din ţara noastră să se ocupe de respectivele proiecte. În esenţă, cea mai mare parte din bani nu părăseşte niciodată Statele Unite, fiind pur şi simplu transferaţi din conturile de la Washington către firmele prestatoare din New York, Houston sau San Francisco.

În ciuda faptului că banii sunt returnaţi aproape imediat corporaţiilor membre ale corporatocraţiei(creditorul), ţara care le primeşte e obligată să returneze întreaga sumă, plus dobânda. Dacă un asasin economic dobândeşte un succes deplin, atunci împrumuturile sunt atât de mari încât, după câţiva ani, debitorul ajunge în imposibilitatea de a le mai plăti. În astfel de cazuri, după modelul Mafiei, ne revendicăm partea care ni se datorează, ceea ce înseamnă, de cele mai multe ori, una sau mai multe dintre următoarele pretenţii: controlul asupra voturilor din ONU, instalarea de baze militare sau accesul la resurse preţioase, cum ar fi petrolul sau accesul la canalul Panama. Desigur, debitorul continuă să ne datoreze bani şi, uite aşa, o altă ţară se mai adaugă imperiului nostru global.” – John Perkins, „Confesiunile unui asasin economic”

Studiu de caz – România

Episodul 1:

În 2004 România semnează cu Bechtel un contract pentru construcţia Autostrăzii Transilvania (Braşov-Borş) în valoare de 4.5 mld. $. În sine, lucrarea era un bir impus statului român, respectiva autostradă nefiind inclusă pe niciun coridor european, dar respectând cutumele europene de dezvoltare strict a infrastructurii din Transilvania(v-am mai spus de ce). În 2005-2006, ministrul Dobre, coada de topor a lui băsescu, a stopat lucrările pentru construcţia autostrăzii, motivând că acel contract trebuie renegociat. După un an de negocieri s-a ajuns la un preţ de 14 mld. $, dar s-au introdus şi clauze care permiteau firmei Bechtel să nu facă nimic, dar să taxeze statul român. Contractul cu Bechtel a fost reziliat de statul român în perioada în care şef la Ministerul Transporturilor era Dan Şova. Ministrul a propus ca firmei Bechtel să i se dea o despăgubire de doar 37.5 milioane $, în condiţiile în care preţul negociat cu un an în urmă cu băsescu fusese de 100 milioane $. În prezent Şova se află în puşcărie.

Episodul 2:

În 2009 băsescu şi Isărescu au contractat de la FMI(cu o componentă de la Comisia Europeană) un credit gigantic de 20 mld. EUR. Partea acordată de către FMI nu a ajuns niciodată în România, ci a fost utilizată pentru achiziţia de bonduri americane de trezorerie într-o perioadă în care economia SUA era devastată de criza economică. Prin această mişcare România îşi plătea tributul faţă de licurici luând credit cu o dobândă mare pentru a achiziţiona titluri de stat americane la o dobândă mult mai mică. În ceea ce priveşte „componenta europeană” a împrumutului, aceasta a fost folosită pentru business-ul băncilor europene care controlează într-o proporţie covârşitoare piaţa bancară autohtonă. Respectivii bani au intrat în rezerva BNR pentru a împrumuta cu o dobândă anemică băncile comerciale străine de pe piaţa noastră şi care, le rândul lor, au finanţat statul român la dobânzi babane. Diferenţialul de dobândă a „componentei FMI” a creditului a fost plătit de noi. În ceea ce priveşte „componenta europeană”, statul a garantat creditul prin intermediul căruia a asigurat banii necesari băncilor comerciale să împrumute statul cu dobânzi babane percepute de băncile comerciale. Cu alte cuvinte fiecare dintre părţile interesate şi-a făcut treaba, iar consumaţia am plătit-o noi, proştii.

După finalizarea acordului cadru cu FMI şi Comisia Europeană, ministrul de finanţe de atunci, Darius Vâlcov, s-a împotrivit unui nou acord cu FMI. În prezent este cercetat penal de către DNA într-un dosar halucinant, făcut pe bază de denunţuri. În comunicatul dat la momentul respectiv de către DNA se vorbea de mite încasate prin cimitire, de tablouri ascunse în cavouri şi alte aberaţii. Nu doar că s-a dovedit că nu există niciun denunţ la dosar în care să se vorbească despre cimitire sau cavouri, ci, mai mult, un băiat vesel îmi spunea că acel comunicat n-a fost altceva decât un mesaj clar: „acolo urmează să ajungi dacă n-o ştergi din Minister”.

Epilog:

Recitiţi penultima frază din citatul pe care l-am dat din cartea lui John Perkins ca să înţelegeţi ce aţi ajuns.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Exit mobile version