Asasinarea lui Ismail Haniyeh a reprezentat un eveniment catastrofal pentru pacea în Orientul Mijlociu. Nu avem pe moment cum să știm ce anume a fost la mijloc. A fost un atac prost gândit, o nebunie de-a lui Netanyahu sau totul e perfect calculat pentru a se tranșa treburile acolo așa cum s-a făcut în Războiul de Șase Zile? Vă spun cât se poate de clar că, până la momentul tranșării definitive a conflictului de acolo, n-o vom ști.
Mulți își dau cu părerea, dar puțini au habar despre ce e vorba. A-i considera proști pe evrei nu reprezintă o chestiune care stă în picioare. Eu unul nu cred că nu și-au făcut calculele, dar dacă se dovedește că acțiunile au fost efectuate doar ca efect al urii orbitoare pe care au tot arătat-o în ultima vreme, va fi destul de problematic.
Ceea ce trebuie să înțelegem este că situația de acum nu mai e cea din timpul Războiului de Șase Zile. De data aceasta, Turcia e un jucător activ și un jucător deosebit de puternic. Rusia(pe atunci URSS), care a avut o politică duplicitară în timpul Războiului de Șase Zile, de data aceasta nu-și permite deloc să-și piardă aliatul iranian, motiv pentru care e posibil să trimită arme avansate. Din câte am aflat, rușii au dat Iranului inclusiv o licență de producție a sistemului S-300, ceea ce oferă țării islamice o capacitate uriașă în ceea ce privește apărarea teritoriului propriu.
Avem de-a face cu, probabil, cea mai complicată ecuație geopolitică a prezentului. E o situație care se cere tranșată și care nu mai suferă amânare. Sunt chestiuni aparent minore care ne scapă și care, cel mai probabil, se vor dovedi hotărâtoare în perioada care urmează.
Ceea ce este cert e că Iranul, așa cum a anunțat la ONU, va ataca Israelul. La fel de clar este că, de data aceasta, nu va mai fi un atac strict aerian, ci va fi combinat cu unul terestru. De asemenea, diverse canale diplomatice relatează că Iranul ar fi avertizat statele care data trecută au asigurat apărarea Israelului că, dacă facilitățile de apărare a acestora vor mai interveni pentru Israel, vor fi atacate de Iran. Iar abia acum ecuația se complică. În toate aceste țări, tensiunea dintre populație și conducerea superioară este una majoră. Iranul poate să nu atace acolo decât atât cât să fragilizeze acele conduceri care vor pica extrem de ușor. Și astfel, treptat, să câștige țări întregi în arealul său strategic.
Ar trebui înțeles că nu e obligatoriu ca actualul război să fie unul de scurtă durată, o explozie nervoasă precum atacul trecut cu rachete. După atacul aerian al Iranului, SUA a avertizat Israelul că nu va mai fi capabilă să ofere o asemenea asistență deoarece nu mai există atâta muniție! Atunci Iranul nu a făcut altceva decât să-și arate capacitatea și, mai mult, să demonstreze că, dacă dorește să treacă de „scuturile” americano-israeliene, e capabil s-o facă. De data aceasta va fi ceva mult mai complex și în mai multe valuri. Cu siguranță va exista și un atac terestru și, la fel de sigur este că nu vom mai avea o singură ripostă, ci o serie de evenimente succesive, în zone diverse. Fără doar și poate nu vom vedea – așa cum plănuiește Israelul – un atac concentrat, Războiul de Șase Zile, ci ceva întins pe o perioadă mult mai lungă, cu împunsături în diverse zone strategice pentru Israel care nu-i obligatoriu să fie pe teritoriul său!
De exemplu, a fost puțin prezentat recentul atac asupra bazei americane Ayn al-Assad. Am avut de-a face acolo cu o tactică deosebit de complexă, în care o groază de americani și-au pierdut viața sau au fost răniți. Este cât se poate de sigur că, în drumul său spre Israel, Iranul va dori să golească bazele militare americane din Irak și Iordania, astfel încât, în ecuația împotriva Israelului vom vedea atacuri proxy sau chiar directe asupra acestor baze de ocupație ale SUA. Iar aici începe o adevărată epopee pentru că eliminarea SUA din Orient va însemna o fragilizare teribilă a Israelului.
Nu în ultimul rând, avem de-a face cu o deosebit de complexă ecuație a petrolului. SUA a reușit performanța ca, sub Biden, să-și golească rezervele strategice. Din capacitatea de peste 700 milioane de barili, SUA mai are doar jumătate. Motivul scăderii e cauzat de războiul din Ucraina în care SUA a încercat să compenseze lipsa petrolului rusesc cu eliberări extinse din propria rezervă. Culmea, nu doar rezervele de petrol brut sunt într-o stare precară, ci și cele de produse petroliere rafinate. De exemplu, rezervele de benzină au fost eliberate pentru a se menține prețurile la pompă pe perioada campaniei electorale. Dezastruoasa situație actuală este marketată strict propagandistic de către conducerea democrată. De exemplu spun că s-au apucat să reumple rezervele, dar au reușit să facă doar un contract anemic, de 4 milioane de barili!
Un conflict în care este implicat Iranul va conduce inevitabil la o blocare a strâmtorii Hormuz, cu un efect devastator pentru piața petrolului. Asta înseamnă inclusiv că ne putem trezi cu prețuri de 400$ pe baril, adică o nebunie absolută care va avea ca efect o revoltă la nivel mondial, cu prăbușiri dezastruoase a unor ramuri industriale, la pachet cu regimuri politice.
Repet: nu trebuie tratate cu superficialitate evenimentele la care asistăm. Avem în față o ecuație deosebit de complexă, care are capacitatea de a schimba definitiv fața lumii. Abia acum putem vorbi despre un război mondial, cel de care ne-am temut toți. Și, ca de fiecare dată în asemenea perioade tulburi, România are la vârf cele mai proaste exemplare pe care le-ar fi putut da. Întreaga elită politică, militară și culturală este una atât de căzută încât trebuie să fim conștienți că vom asista din partea acestora doar la datul cu bâta-n baltă și la gafe care ne vor ustura tragic.
Nu mai insist acum deoarece, cu siguranță, în zilele care urmează vom avea material extins pentru comentarii. Ceea ce e cert este că lumea intră într-un nefast con de umbră din care va ieși absolut schimbată. Nu vă bucurați și nu vă întristați prematur. Pe moment nimeni nu e capabil să prezică ce urmează.
Autor: Dan Diaconu