„Un pesedist nu va vota dom’le niciodată un userist!” – ăsta era cântecul de lebădă, refrenul preferat al celor care „le spuneau pe șleau” în campania electorală. Aproape că te și gândeai la „pesedistul arhetipal”, acea formă ideală de „homo pesedeus”, hrănită strict din izvoarele ideologice sacre social-democrate și care, când aude de USR se îmbârligă mai rău ca șarpele prins în capcană.
Doar că tovarășul covrigar a dat o cotitură ideologică sub forma unei postări pe Facebook din care extrag fragmentul esențial: „În fața acestei realități, o voi sprijini pe doamna Elena Lasconi în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Am demarat deja construcția unei majorități parlamentare și guvernamentale pro-europene, care să o susțină pe doamna Elena Lasconi la votul de pe 8 decembrie”. Ce s-a întâmplat după mizeria asta? Întreg aparatul de mâncat rahat al PSD-ului a început să-i tragă în direcția indicată. Nu știu dacă l-ați văzut pe Zetea de la Maramuneș cum halea cu nesaț în direcția trasată de marele covrigar. Sau pe limbricul ăla de Romașcanu, care a început și el să tragă sfori pentru a se cățăra la butoanele partidului după plecarea lui Marcelică, plecare care s-a amânat practic definitiv. Da, am rămas mască în momentul în care mi-am dat seama cât de jos a ajuns PSD-ul!
Să nu ne luăm de la atâta! Putem considera că Marcelică de la covrigărie a făcut un joc pe cont propriu și i-au sărit în ajutor câțiva marțafoi apropiați. Doar că treburile nu s-au lăsat așteptate. Imediat după ce s-au anulat alegerile prin intermediul loviturii de stat, iaca structurle(vorba lui băsescu) se repliază sub forma unei monstruoase coaliții: PSD, PNL, USR, UDMR. Ce-avem noi aici? Întreg sistemul care-a ucis România rebotezat în „partide pro-europene”. Pentru mine nu e nicio surpriză, dar cei care au pus cu sinceritate ștampila pe PSD, tocmai ce și-au luat o infernală UE peste bot(mă rog, ăsta e un pleonasm voit). E drept că votantul simplu de PSD, până de curând, punea ștampila pe „partidul iubit” pentru a nu veni „ciuma USR” la putere. Iaca, ciuma tocmai ce stă la masă cu doftorele punând la punct uciderea „științifică”(a se citi pro-europeană) a pacientului. Păi cum bre, voi, luptătorii pe cai albi, care ați mărit în mod fals și haotic pensiili vă aliați acum cu degenerații care, prin PNRR au impus plafonarea pensiilor și moartea de foame a pensionarilor. „Las’ că merge și-așa” – le-a zis Căldărarul cu covrigul supușilor săi. Și are dreptate: tocmai ce i-a păcălit pe proștii care i-au dat 22%, ceea ce în termeni reali se duce spre 27%. Nu-i rău pentru un partid-criminal care, în ultima perioadă, a jucat strict rolul lupului în blană de oaie.
Nu e de mirare că Fulgerică de la Buzău s-a declarat de acord inclusiv cu susținerea la unison a unui candidat unic la președinție. Cu alte cuvinte, ei, pro-europenii, s-au gândit frățioare să ne aducă pe tavă geniul pustiu al României care să refacă încrederea în sistem. „Bă, ejt prost?” Păi cine mai e dobitoc să creadă în ceva pus de voi pe masă, nulităților? Dar dacă stai să te gândești că jokerul pe care se pregătesc să-l scoată la mezat e Mucușor, atunci cazi crăcănat de uimire și emoție. „Uite, domnule, ăsta e semn că sistemul a înțeles doleanțele oamenilor, aducându-l pe Mucușor pentru prima poziție în stat!”. Chiar credeți că mai e nevoie de vreo altă dovadă că sistemul ne consideră proști?
Acum, ce să spun, într-o oarecare măsură, s-a făcut dreptate, în sensul în care PCR a revenit la putere acum, după 35 de ani de când fusese scos în ilegalitate. Din punctul meu de vedere este o așezare cât se poate de logică și chiar benefică întrucât toate jigodiile s-au concentrat într-o singură barcă. Acum chiar că ne-am întors la Partidul Unic!
Problema Partidului Unic e la fel de flagrantă acum precum în urmă cu 35 de ani. Indivizii care-l compun sunt la fel de proști ca ăia care erau în PCR și incapabili să înțeleagă ce se întâmplă acum pe planetă. Orbiți de fripturismul specific, se comportă precum bețivul din casa care-i în flăcări, preferând să mai tragă o dușcă în loc să se salveze. Asta în condițiile în care contextul intern și internațional este deosebit de complicat.
Economia României va intra în recesiune începând cu sfârșitul acestui an. Deja evoluțiile proaste nu mai pot fi ascunse, iar deficitul covrigarului, de peste 9%!!!, se comportă precum o ancoră care s-a legat iremediabil de fundul mării, trăgând corabia în jos pe timp de furtună. Nu-i o figură de stil, e realitatea. Dat fiind dependența României de împrumuturi este de așteptat o creștere accelerată a datoriei, în paralel cu a randamentului, ceea ce e logic și catastrofal în același timp. USR-iștii – care joacă rolul „activului tânăr din partid” – se bat cu cărămida în piept că ei vor face reformă, prin asta înțelegând reduceri în aparatul de stat. Desigur, sunt la fel de proști ca uteciștii de pe vremuri, care habar n-aveau pe ce lume sunt, dar mâncau rahatul cu polonicul și, când ajungeau concret să fie nevoiți să facă ceva se blocau, uitându-se prostește și neînțelegând despre ce e vorba. Fix la fel e acum! În situația în care se află România, a crede că prin tăieri aduci reechilibrarea e o prostie la fel de mare precum cea făcută de amatorul boc pe vremea în care chiar se credea premier.
La nivel mondial, s-a dat startul multipolarității. În ciuda interpretărilor eronate, în Siria nu a fost o negociere Rusia-SUA și nici un război dintre cele două puteri, ci o reglare a sferei de influență turcești. În Taiwan, China se pregătește pentru a-și proiecta propria putere și pentru a-și desena propria sferă de influență. În Rusia am văzut o ieșire tăioasă a Mariei Zaharova împotriva propunerii sumare a lui Trump. Rusia nu vrea Ucraina, ci vrea Ucraina plus un cordon sanitar! Asta ne aruncă pe noi ca miză în jocurile de putere la nivel mondial. Uniunea Europeană este moartă. Încearcă acum, cu prețul destabilizării sale interne, un contract cu MERCOSUR, care-i va face economia și mai praf întrucât UE va fi expusă atât mărfurilor ieftine de-acolo, cât și exporturilor proxy pe care China le va face în Europa prin intermediul partenerilor săi din BRICS. Euro e în prag de colaps, la fel ca și teritoriul care-i este subordonat. Dolarul are nevoie de picajul euro pentru a se afirma drept „unica monedă pentru viitor”, dar în momentul imediat următor va realiza că picajul EURO e un cui pe care și l-a bătut singur în cosciug.
Lumea e complicată și se complică de la o zi la alta. Iată contextul în care „Coaliția Trădării” și-a găsit să mai organizeze o ultimă petrecere a ticăloșilor, un ultim tun dat în timp ce nava se scufundă. Ce să zic, să se distreze pentru că nici nu știu ce-i așteaptă când se vor separa cu adevărat apele!
Autor: Dan Diaconu