Faceți o retrospectivă a coșmarului psihologic în care suntem cufundați cu bunăștiință și o să constatați câteva chestiuni interesante.
În primul și-n primul rând, dacă veți pune cap la cap modul în care s-a răspândit boala în societate, veți constata că principalele focare au fost spitalele. La Suceava deja știți. La București însă, cazul e și mai interesant. Un milițian având atingeri cu serviciile secrete răspândește boala în stânga și-n dreapta, având ca principală țintă spitalul. Între timp pică și el doborât, dar i se acordă o asistență deosebită. În timp ce era bolnav îl apucă frica de moarte și se-apucă să se răzbune pe cine-i ieșea în cale: scuipa doctorii, asistentele și pe ceilalți salariați care-i ieșeau în cale. De ce-ar face așa ceva unul care s-a îmbolnăvit întâmplător și care, pentru a scăpa de boală, ar căuta sprijinul celor pe care căuta să-i infecteze? Cumva a crezut c-a fost trădat? Și mai interesant, după ce toată tevatura a trecut, Parchetul, într-o sfidare deplină a legii și-a bunului simț, i-a închis dosarul. Dosar închis – gură închisă, batista pe țambal. Simplu, nu-i așa?
Uitați-vă pretutindeni și veți observa cum pare că am avut de-a face cu o operațiune deliberată de răspândire a virusului prin intermediul spitalului. Sper că nu vă întrebați de ce spitalul. Unde altundeva poți găsi pacienți cu stări grave de sănătate, numai buni să umple rândurile „morților DE coronavirus”? Mai mult, în timpul stării de urgență s-a produs o operațiune și mai ticăloasă: trimiterea acasă a pacienților cronici internați în spitale. De ce erau acei oameni internați? Pentru că aveau o problemă gravă de sănătate care nu mai suporta amânare. Doar de-aia te internează. Scoțându-i din spital și amânându-le tratamentul – care atunci era urgent – până la calendele grecești, obții agravarea condițiilor de sănătate până la șubrezirea totală în care și-o pală de vânt te poate doborî. Astfel, pacienții aflați în condiții cu adevărat grave, ajung direct la serviciile de urgență unde, în ciuda faptului că ești în stare critică, trebuie să treci de triaj și, dacă nu dai colțu, oricum te mai fezandezi puțin. Ce-ți fac ăia la urgență? În 99% dintre cazuri îți pun o perfuzie cu soluție Ringer, adică nimic. Și-acolo constați că viața e parșivă: ori dai colțu’ pentru că, în realitate, nu-ți face nimeni nimic, ori intri în contact cu un cadru medical infectat sau cu un covidos rătăcit pe-acolo și deznodământul e același. Indiferent de cauza morții, birocrația își face datoria și ești predat pe protocol COVID, adică oricum tot de carcalacul ăla mori.
Nu vreau să acuz pe nimeni, dar totul pare a fi o operațiune pusă la punct cu bună știință cel puțin cu complicitatea zonei de Intelligence. Altfel nu-i de înțeles cum poți transforma zona de defensivă în una de ofensivă a bolii, fragilizând cu bună știință „organismul imunitar” al țării. În aceste condiții apare un (L)Imbri(c) cerând, nici mai mult, nici mai puțin decât … dictatură medicală! Ce presupune asta? Trecerea tuturor printr-o comisie de infectați pentru a ni se evalua sistemul imunitar? Injectarea benevolă cu carcalac pentru a beneficia de minunile sistemului? Ce altceva?
În paralel se fac eforturi supraumane de „marketare” a virusului. Un canceros în ultimul stadiu mort printr-un spital devine brusc „o persoană activă doborâtă de virusul ucigaș”. Unui obez care abia se mișcă și căruia i-a crăpat inima i se spune că are simptome de coronavirus. Ăla răsuflă ușurat și se duce acasă deoarece, nu-i așa, nu era inima de care-i era lui frică. Asta îl asigură medicii care nu s-au deranjat să-i facă un banal EKG ca să constate că e în preinfarct. Între timp face infarct și moare, iar propaganda se turează: „n-a vrut să se interneze și-a murit DE covid acasă”. Păi dacă se interna intra pe protocol COVID și oricum dădea colțu’ pentru că nu de paracetamol avea nevoie. Și propaganda dă-i și luptă! Între timp, prețul plătit pentru serviciile de propagandă a ajuns la 70 mln EUR!!! Ăsta e cel oficial. Cel neoficial e probabil mai mult decât dublu, doar de-aia moare Gâdea în perorații sterile. Astfel, „slujitorii pixului” sunt încolonați mai ceva decât în cazarma. „Poartă masca” a devenit o mantră. „Distanțare socială” la fel! „Nu s-au distanțat social!” – urlă din toți bojocii păsăricile pe la TV și radio. Asta în timp ce se repetă fragmentele stabilite: COVID-19, „virusul ucigaș”, „mască”, „sitanțare socială”, „fii responsabil”. Dacă veți studia frecvența, veți vedea și rețeta.
Vă întrebați ce-i cu toate acestea? Sunt toate componentele unui atac al „scorpiei” împotriva voastră. Sunt interese multiple în evenimentele pe care le trăim: unele sunt fizice, altele de natură ocultă. În ultimă instanță e un atac demonic. Demonul e pervers pentru că nu acționează asupra fizicului. Atacul său e viclean deoarece, prin „infectarea” stratului psihic, îl atacă atâît pe cel fizic, dar, mai ales, pe cel spiritual. „E timpul să mori!” – îți spune rîzând sarcastic. „Ce faci? Cedezi sau semnezi pactul?”. În mare la asta se reduce totul. Într-o oarecare măsură negaționiștii au dreptate mai mare decât istericii covidioți. Chiar dacă există, în ecuație nu despre virus e vorba, ci despre altceva, despre o agresiune la nivel psihic așa cum nu s-a mai văzut până acum. Având un scop mult mai pervers.
Rețineți că cel care dispune de instrumentele necesare vă poate îmbolnăvi „doar din vorbe”. Și mai e un lucru pe care trebuie să conștientizați: e mult mai ușor să îmbolnăvești la nivel de masă decât la nivel individual. Rețetele sunt publice, perfect documentate și-au fost distilate de-a lungul vremurilor astfel încât au ajuns arme de distrugere în masă unde cel mai mare dușman al tău e credința că „nu e posibul ca toată lumea să fie mințită”. Ba da, e și posibil și uimitor de facil! Așa că, dacă vă surprindeți dezinfectând totul în stânga și-n dreapta e mai mult ca sigur că sunteți deja infectați. De fapt nu virusul căutau să-l bage în voi, ci celălalt bacil de care nu veți mai scăpa în veci. Treziți-vă!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice